Mocănița, întoarsă de la fier vechi
Oficialii au făcut, în sfârșit, un prim pas pentru reînvierea mocăniței hunedorene, care nu cu mult timp în urmă ajungea până la Govăjdia. Trenulețul de ecartament îngust mai are o șansă să fie repus pe șine, după ce a fost aruncat la fier vechi. Consiliul Local Hunedoara a aprobat deja asocierea cu Consiliul Județean Hunedoara și comuna Ghelari în vederea reabilitării, în comun, a obiectivului Mocănița Hunedoara-Govăjdia-Ghelari, iar acum vor să colaboreze cu Ministerul Turismului pentru accesarea de fonduri europene. Consilierii hunedoreni au răspuns, în sfârșit, apelurilor lansate de organizația nonguvernamentală „Salvați Mocănița Hunedoara”, o mână de inimoși care au făcut numeroase demersuri pentru reconstruirea acestui traseu turistic ce lega Ţinutul Pădurenilor de municipiul Hunedoara.
Aleșii locali au aprobat asocierea dintre Consiliul Local Hunedoara, Consiliul Județean Hunedoara și comuna Ghelari, în vederea reabilitării acestui spectaculos traseu pe care odinioară trecea mocănița ce mergea până la cariera de la Crăciuneasa, cu oprire în Govăjdia.
Acest lucru ar însemna reconstruirea căii ferate, care a fost tăiată și vândută la fier vechi, amenajarea podurilor distruse și consolidarea celor care au mai rămas în picioare.
„Considerăm că prin această inițiativă pot fi demarate studiul de prefezabilitate și documentația tehnică, iar în colaborare cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului să putem accesa fondurile europene necesare”, a declarat consilierul local Dan Bobouțanu.
După întocmirea studiului, mai spune Bobouțanu, se va putea vorbi și despre costurile pe care le implică realizarea acestui important proiect.
Istorie vândută la preț de fier vechi
Calea ferată de ecartament îngust dintre Hunedoara și Retișoara (Ghelari) a fost prima cale ferată îngustă din Ardeal. Era cunoscută și după calea ferată minieră ardeleană sau calea ferată de interes local Hunedoara-Ghelari. Această cale ferată a fost realizată între 1859 și 1871 și apoi consolidată și prelungită până la Hunedoara, în 1900, pe baza unui proiect austriac.
Istoria este impresionantă. O dată cu creșterea cerinței minereului au crescut și costurile de transport al minereurilor, iar pe seama acestor scumpiri, autoritățile de la vremea respectivă au fost nevoite să înlocuiască vechiul sistem de transport cu un sistem mai eficient din punct de vedere economic.
În vara anului 1859 s-a început săparea unui tunel lung de 600 m, care lega mina subterană de la Ghelari cu valea Retișoarei, tunel care a fost finalizat în 1866. În același timp, în valea Retișoarei s-a construit o cale ferată cu ecartament îngust de 633 mm și lung de 790 metri.
Pe această linie au fost trași de cai vagoneții de minereu din mină până la rampa de încărcare, cu ajutorul căruia se descărca minereul la vale pentru cărăușii ce transportau minereul la aproape de 4 km la furnalul de la Govăjdia. Dar nici așa nu a fost tocmai bine.
În primul rând, era nevoie de mai mult minereu de fier pentru furnalul de la Govăjdia, iar în al doilea rând, pretențiile cărăușilor au crescut, așa că s-a grăbit extinderea liniei de la Retișoara la furnalul de la Govăjdia.
Pentru diferența de nivel de 260 de metri s-a construit o cale ferată cu ecartament îngust de 633 mm, lung de 5120 metri, împărțită pe trei porțiuni. În plus, existau două rampe pentru transfer de minereu din vagoanele care se aflau la un nivel superior în vagoanele la un nivel inferior, prima la Retișoara, iar a doua rampă la Nădrab.
Ultima porțiune de cale ferată a fost terminată în iulie 1871, fiind inaugurată și dată în circulație. După începerea construcției uzinelor de fier din Hunedoara, în anul 1882, transportul spre Hunedoara al cantității de minereu extrase din mina de la Ghelari nu se putea realiza cu sistemele existente și, în consecință, s-a propus construirea a unui sistem alternativ de transport al minereului din mina Ghelari la Uzinele de Fier din Hunedoara.
Inițial s-a mers pe utilizarea unui sistem de funiculare, iar construcția funicularului a fost terminată în anul 1884. Ulterior, s-a decis construcția celui de-al doilea sistem de funiculare, între Ghelari și Hunedoara, paralel cu cel existent.
Numai că nici acest sistem nu s-a dovedit eficient și, astfel, s-a construit „Prima cale ferată minieră din Ardeal”, cu stația finală de la Retișoara, unde se încărca minereul extras din mina din Ghelari în vagoane de cale ferată destinate furnalului din Govăjdia și UF Hunedoara.
Construcția extensiei de cale ferată îngustă între Govăjdia și Hunedoara a început o dată cu primăvara anului 1899, iar contractul de construcție a fost încheiat cu firmele austriece constructoare de căi ferate „Gfrerer”, „Schoch” și „Grossman”.
Linia pornea de la Hunedoara, trecând peste valea Zlaștiului, de aici trecând prin tunelul Cățănaș de 747 m și ajungând în valea Govăjdiai, iar de aici urca la Retișoara. Linia originală între Retișoara și Govăjdia a fost modificată, lărgindu-i ecartamentul de la 633 mm pentru vagoneții trași de cai la 760 mm al locomotivelor cu aburi. Traversele erau făcute din stejar, cu lungimea de 1,5 metri și înălțimea de 12 cm.
Această linie cu specific exclusiv montan are trei tuneluri: cel mai lung este de 747 metri, al doilea de 42 metri și al treilea de 44 metri. Această linie a contribuit la dezvoltarea spectaculoasă al furnalului de la Govăjdia, respectiv Uzinele de Fier din Hunedoara, și a adus un plus de valoare zonei Hunedoarei, Govăjdiei și Ghelariului. Modificarea și extensia liniei s-au dovedit a fi rentabile din punct de vedere economic în privința celor două fabrici de fier de la Govăjdia și Hunedoara.
În anii ’80 s-au înlocuit vechile vagoane și locomotive cu aburi cu locomotive diesel-hidraulic de 450 cai-putere. Iar activitatea era intensă. De exemplu, la depoul din Hunedoara lucrau până în 1990 peste 120 persoane în diverse meserii, respectiv mecanici, lăcătuși sau manevranți.
În 1990 s-a sistat serviciul de călători, dar ocazional, la comandă, se mai făceau excursii cu vagoane de călători. Linia a fost folosită însă în continuare pentru transportul calcarului, talcului și dolomitei la fabrica din Zlaști și combinatul siderurgic din Hunedoara.
În 2001 s-au dezafectat 11 kilometri de linie dintre Zlaști și Crăciuneasa. Astfel, a rămas ultima porțiune de 2,3 km, între gara mică și fabrica de var din Zlaști care a funcționat până în 2007. În 2009 s-a trecut la casarea liniilor, a materialului rulant și a podurilor rămase.
În vara anului 2010, la solicitarea tinerilor din Hunedoara, Comisia pentru evaluarea monumentelor istorice din cadrul Ministerului Culturii a ieșit, în sfârșit, pe teren și a reușit să claseze drept monument istoric tot cea ce a mai rămas din calea ferată îngustă. Un motiv în plus pentru ca inimosul grup de inițiativă să se lupte în continuare pentru reconstrucția liniei mocăniței, în vederea dezvoltării turismului.
O mocăniță pentru dezvoltarea turismului
„O plimbare cu mocănița într-un peisaj care taie răsuflarea ar face toți banii. Străinii caută locomotivele cu aburi și peisajele sălbatice și ar face orice să ajungă aici și să se simtă bine. Linia în sine ar fi o atracție turistică, fiind prima cale ferată îngustă de pe teritoriul României. Sperăm că se va reliza acest obiectiv de importanță turistică”, au precizat reprezentanții organizației „Salvați Mocănița Hunedoara”.
Iar pentru sensibilizarea factorilor responsabili, a fost lansată și o petiție publică, intitulată „Să reconstruim traseul mocăniței Hunedoara-Govăjdia”.
„Reconstrucția traseului mocăniței de la Hunedoara-Gara Mică și până la satul Govăjdia ar aduce beneficii și turiști în zona Hunedoarei. De exemplu, turiștii pot fi preluați de la Castelul Corvineștilor și transportați până la furnalul de la Govăjdia. Mocănița ar uni spectaculos obiectivele turistice și ar aduce un plus de valoare Hunedoarei.
Un exemplu de succes este la Mokra-Gora din Serbia. Tot așa, aveau o rețea de cale ferată îngustă până în 1989, când s-a dezmembrat linia; în 2000, un grup de pasionați au pornit o acțiune de reconstrucție a liniei, iar la această acțiune s-au alăturat Ministrul Turismului din Serbia și autoritățile căilor ferate sârbești, pentru că și-au dat seama că, dacă reconstruiesc linia, atunci vin și turiștii și se va dezvolta și economia zonei.
Împreună au trimis armata să curețe terasamentul, au scos șinele și elementele necesare căii ferate din rezervele statului și au început reconstrucția liniei. Au achiziționat câteva locomotive și vagoane din România, care altfel sfârșeau la fier vechi, și au reînviat turismul.
Dacă s-ar reconstrui calea ferată îngustă Hunedoara-Govăjdia, atunci și zona Hunedoarei ar avea aceiași soartă ca și Mokra-Gora în prezent”, se arată în petiția lansată în spațiul virtual.
Acum mai este doar un pas care costă cel puțin 1,5 milioane euro: reconstruirea căii ferate pe unde a pufăit mai bine de un secol mocănița.
Carmen COSMAN