Prăpastie între învățământ și piața muncii din România
În clasamentul țărilor europene „The ELLI Index – Europe 2010” (ELLI: European Lifelong Learning Indicators), referitor la calitatea învățământului pe parcursul întregii vieți, România a ocupat ultimul loc. Studiul, care a stat la baza clasamentului, confirmă încă o dată faptul că sistemul de învățământ românesc este în cădere accentuată.
Școlile de meserii sunt de domeniul trecutului
Deși pornește de la premisa că învățarea pe parcursul întregii vieți (LLI) este un concept abstract, dificil de înțeles, iar nivelul atins de LLI în diferite comunități – greu de măsurat, clasamentul Europa ELLI-Index este un prim pas spre a face LLI mai tangibil și măsurabil. Studiul vine cu o noutate, în sensul că privește educația sub mai multe aspecte, ca efect al învățării formale, nonformale și informale: a învăța să știi (learning to know), a învăța să faci (learning to do), a învăța să trăim împreună (learning to live together) și a învăța să fii (learning to be – Learning as Personal Growth).
PISA, primul semnal
Mulți reprezentanți din sistemul educațional subliniază că învățământul românesc a rămas cantonat doar în tiparul dat exclusiv de educația formală „a învăța să știi”. Nu sunt luate deloc în calcul și celelalte componente enumerate anterior, lipsa acestora conducând, de fapt, la rezultatele foarte proaste ale învățământului românesc în toate clasamentele internaționale.
Printre altele, studiul german a ținut cont și de rezultatele obținute de România la testele PISA (Program pentru evaluarea standardizată internațională a elevilor, inițiată și proiectată de țările OECD, cu scopul de a obține informații sistemice despre rezultatele sistemelor de învățământ). Pentru că aceste teste au un pronunțat caracter pragmatic, de evaluare a competențelor pe care le-au dobândit elevii și mai puțin a nivelului de cunoștințe din manuale, țara noastră se plasează constant aproape de ultimele locuri.
Trebuie subliniat că testele PISA se deosebesc categoric de sistemul național de teste tocmai prin caracterul pragmatic. Aceste teste ne arată cât de bine stăpânesc elevii noștri capacitatea de a observa, de a înțelege și conexa informațiile științifice, cum pot prelucra aceste informații pentru a oferi răspunsuri practice la situații de viață.
Pilonii analizați și rezultatele finale
ELLI-Index este un indice compozit care combină 36 de indicatori generali și patru subindicatori, pentru elaborarea unui indice global, rezultatele finale fiind exprimate pe o scară de la 1 la 100. Pe primele locuri în categoria „performanțe înalte” s-au situat Danemarca – 75,65; Suedia – 71,23; Olanda – 66,13; Finlanda – 64,96, mult peste media europeană care a fost calculată la 44,80.
Deasupra mediei UE se mai regăsesc Belgia – 57,32; Anglia – 56,92; Austria – 53,91; Franța – 53,45; Germania – 47,77. În cel mai neperformant grup de țări, sub media UE și spre coada clasamentului, s-au situat Ungaria – 27,11; Grecia – 23,42; Bulgaria – 20,07 și, ultima pe listă, România – 17,31.
Pentru a vă face o idee mai exactă, vă prezentăm și câțiva dintre indicatorii folosiți la cei patru piloni.
– Pilonul „a învăța să știi”: procentajul copiilor cu vârsta între 4 și 6-7 ani care frecventează instituții de învățământ preșcolar formal (grădinițe), performanța la lectură, performanța la matematică, performanța la științe, totalul cheltuielilor publice pentru educație ca procentaj din PIB.
– Pilonul „a învăța să faci”: procentajul absolvenților de învățământ secundar superior în programe preprofesionale și profesionale (absolvenți de școală profesională sau licee tehnologice), participarea angajaților la cursuri și numărul de ore de formare profesionala continuă.
– Pilonul „a învăța să trăim împreună”: implicarea în activitatea de voluntariat sau pentru organizații de caritate, opinia față de de contribuția imigranților la viața culturală a țării, încrederea în alte persoane.
– Pilonul „a învăța să fii”: practicarea sporturilor, participarea la balet, dans, operă, cinema, concerte, utilizarea personală a internetului.
La toți cei patru piloni țara noastră s-a clasat în grupul țărilor cel mai puțin performante. Chiar dacă învățământul românesc a rămas cantonat doar pe educația formală „a învăța să știi”, tocmai acest pilon ne-a adus detașat ultimul loc, cu un punctaj de 11,39. Practic, nici acest aspect al învățământului nu îl stăpânim, ceea ce este dovedit permanent de rezultatele extrem de slabe de la testele PISA.
Poate nu ar fi de neglijat faptul că, nu întâmplător, ultimele țări din acest clasament au și cele mai mari probleme în plan economic. De asemenea, este surprinzător și faptul că specialiștii din educație nu au auzit de acești patru piloni ai învățământului construiți sub egida UNESCO și sistemul de învățământ românesc tot bate pasul pe loc, ba, o ia chiar și la vale. Evident că se putea și altfel. Cel mai bun exemplu este Slovenia, de asemenea, fostă țară comunistă, care în acest clasament a ocupat un onorant loc 11, cu un scor de 47,62.
Concluzionând, fără o reformă reală și bine gândită, educația nici nu va mai ieși din marasmul în care se zbate de zeci de ani. Și dacă nu știm ce să facem, atunci nu ar mai trebui să inventăm noi tot felul de soluții. Să transpunem în practică modelul din țările nordice care în urma acestui studiu s-au clasat în rândul celor mai performante țări, deci să nu mai reinventăm noi roata.
PĂREREA SPECIALIȘTILOR
Profesor Aurel Cornea: „Nu s-a pus accentul pe formarea inițială”
Aurel Cornea FOTO: Agerpres
„Nici nu este de mirare că ocupăm ultima poziție în acest studiu. La noi nu doar că nu s-a pus niciodată accent pe învățarea pe parcursul întregii vieți, dar nici măcar pe formarea inițială. Suntem deficitari la capitolul formării inițiale și, mai ales, la al celei continue. Prin noua lege a învățământului se încearcă rezolvarea acestor carențe, de stabilire a competențelor pe cicluri și discipline de învățământ, concomitent cu legarea mai strânsă a acestora cu formarea de deprinderi utile, în funcție de vocația fiecărui elev. Nimic nu este întâmplător, mă refer la acest ultim loc. De exemplu, calitatea redusă din educație are la bază mai multe cauze. Mă refer acum și la rezultatele foarte slabe de la a doua sesiune de bacalaureat. Rezultatele nici nu ar fi putut fi altfel atâta vreme cât profesorii nu sunt motivați, regulile actului de instrucție se schimbă de la o zi la alta, mă refer aici la faptul că iar se modifică bacalaureatul, standarde de evaluare nu avem, iar programele școlare sunt încă stufoase și neadaptate timpului actual”, a declarat profesorul Aurel Cornea, liderul Federației Sindicatelor Libere din Învățământ.
Profesor Ștefan Vlaston: Elevii, împinși să cotizeze în învățământul superior
Ștefan Vlaston FOTO: Agerpres
„Rămânând doar în tiparul dat de educația formală, nu mai avem de ce să ne mirăm de prăpastia dintre învățământ și piața muncii, dintre ce învață elevii în școală și ce se așteaptă de la ei după absolvire. Până și învățământul comunist avea prevăzute în curriculumul școlar gimnazial ore de «lucru manual», în care elevii învățau câte ceva din pilonul «a învăța să faci». Apoi, exista școala profesională, după treapta a doua, când la 16 ani o parte însemnată din tineri se îndreptau spre învățarea unei meserii, având, e drept, repartiția în producție asigurată. După 1990 au dispărut, pe rând, o parte dintre grupurile școlare, orele de lucru manual de la gimnaziu și școala profesională. Până și școlile de arte și meserii au fost înființate și desființate de același ministru, dna Andronescu, cu scopul nemărturisit, dar ușor de ghicit, ca toți elevii să facă liceul, să ia bacalaureatul în condițiile știute și să ajungă să cotizeze în învățământul superior. Învățăm în școală multă teorie, desființăm școlile profesionale și avem câțiva olimpici pe care-i luăm drept paravan pentru neputința de a asigura o instrucție de calitate majorității elevilor. Între timp, productivitatea economiei românești suferă, pentru că nu avem personal calificat care să poată fi angajat în activități direct productive. Investitorii străini încep să ne ocolească și din motivul că nu găsesc în piața muncii personalul de care au nevoie”, subliniază profesorul Ștefan Vlaston, președintele Asociației EDU CER.
Mirela DALAIS