Rodica Palade: A doua incendiere a Bibliotecii Centrale Universitare
Nici până azi nu știm de ce în acel decembrie 1989, când „ne-am luat rația de libertate”, alături de prețul – greu – în vieți omenești, a mai trebuit plătit unul, cu profund caracter simbolic: incendierea Bibliotecii Centrale Universitare.
Rodica Palade
Învecinată cu Comitetul Central, locul din care cuplul Ceaușescu a fugit cu elicopterul pe 22 decembrie, Biblioteca Centrală Universitară a fost transformată în scrum: zeci de mii de volume, colecții și manuscrise rare, adunate prin grija Fundațiilor Regale și îmbogățite de-a lungul timpurilor, în bună parte neprietenoase culturii, au pierit fără urmă.
Ani de zile scheletul negru al Bibliotecii Centrale Universitare le amintea trecătorilor crima inexplicabilă, cu autor rămas necunoscut, din inima orașului. Biblioteca s-a refăcut greu, cum greu se refac la noi toate lucrurile. Donațiile (multe venite din afara țării) și munca anonimă a oamenilor de acolo au redat Bucureștiului și României unul dintre cele mai prețioase lăcașuri de cultură.
În aceste zile, Biblioteca Centrală Universitară este pe cale de a deveni victima unei noi incendieri, de această dată politică: pârjolul vine dinspre nesăbuita vrere a partidului de guvernământ de a-și plasa clientela nu doar în ministere, „deconcentrate”, direcții de școli și spitale, până la ultima gheretă de portar, ci și în lăcașuri până acum de neatins, cum ar fi cel al Bibliotecii Universitare. Nimeni, nici măcar Iliescu sau Năstase, n-a îndrăznit să-și vâre bocancii politici într-un asemenea for.
O face astăzi Guvernul Boc, cu mâna ministrului Educației, Daniel Funeriu. Rafistolând o metodologie de concurs care să fie alibi, asortat cât mai bine cu profilul clientului – clientei în cazul de față –, acest ministru tânăr, cu afișată alură occidentală și cu o lege de reformare a școlii românești aflată încă în litigiu între Guvern, Parlament și Curtea Constituțională, și-a „găsit” timp, tocmai acum, să pună foc Bibliotecii Centrale Universitare. Căci foc înseamnă plasarea dnei Mireille Rădoi la șefia BCU.
Consilier local PDL la Primăria Sectorului 4, șefă de cabinet la Ministerul Comunicațiilor, șefă a unui institut de cercetare în cadrul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică, unde e și membră a CA, dar membră a CA este și la Poșta Română, Mireille Rădoi a devenit „câștigătoarea” cu punctaj maxim a concursului regizat de ministrul Funeriu pentru ocuparea postului de director general al Bibliotecii Centrale Universitare. Când vezi „performanțele” de parcurs ale dnei Rădoi, te întrebi: ce i-o fi trebuit scaunul de la BCU?
Ce profil poate avea un asemenea om care se vede „pregătit” să ocupe un loc pentru care nu are nici o pregătire? Nu este exclus ca dna Mireille să-și fi dorit BCU ca pe un accesoriu, aşa cum își doresc doamnele o poșetă de firmă dintr-un magazin scump de la Milano. Sau un sejur de „vis” pe o plajă exotică. Halucinant însă e că ministrul Funeriu, un om tânăr de care ne-am legat speranța că va pune umărul la asanarea unei clase politice putrede, a dat curs unei asemenea extravaganțe. Fără să ia în calcul, dacă nu soarta Bibliotecii Centrale Universitare, măcar răul pe care și-l face cu propria-i mână.