Teatru: „Acasă la tata” sau „Acasă la țară”?

Categories Cultura, trimitere dreaptaPosted on

Teatru: „Acasă la tata” sau „Acasă la țară”?

PE SCENĂ. Gabriela Popescu și Marcel Iureș

Trebuie să spun din capul locului că „Acasă la tata” este cea mai slabă piesă pe care am văzut-o în ultimii ani. Scrisă de prolificul Mimi Brănescu – autor în vârstă de 36 de ani, căruia, ca nici unui alt dramaturg român, clasic sau contemporan, i se joacă în actuala stagiune nu mai puțin de trei texte! – și montată la Teatrul Act, în regia lui Alexandru Dabija, aceasta tratează un subiect prăfuit: întoarcerea unui tânăr scriitor în satul natal, unde își vizitează, în treacăt, și tatăl, cel din titlu, pentru a zăbovi apoi cu prietenii la câteva pahare (în plus) de băutură, consumate mai întâi într-o cârciumă, apoi în casa unuia dintre ei.

De altfel, spectatorii care care dau 40 de lei pe bilet atrași de prezența lui Marcel Iureș în fruntea distribuției vor avea crunta dezamăgire de a-l vedea evoluând, în nota obișnuită, doar preț de câteva minute, în debutul reprezentației.

S-ar putea să mă înșel, dar părerea mea este că titlul inițial al piesei era altul, probabil ceva în genul „Acasă la țară” sau „Întoarcerea în sat”, el fiind modificat exclusiv din rațiuni comerciale, pentru a se justifica trecerea lui Marcel Iureș drept cap de afiș, ca deținător, cum s-ar zice, al rolului titular.

Alături de el evoluează, altminteri onorabil, Gabriela Popescu, Constantin Drăgănescu și mai tinerii Gavril Pătru, Ada Simionică, Șerban Pavlu și Mihaela Sârbu.

În încheiere, merită totuși subliniată sinceritatea cu care autorul recunoaște:

„Toate textele mele de teatru sunt încercări mai mult sau mai puțin reușite. Nu conțin mesaje profunde și nici nu-și propun să dezbată teme mari, universale. Din neputință”. (D.A.)