Ziua cea mai neagră din istoria Portului Constanța
Consecință. 54 de oameni au murit în apele înghețate ale Mării Negre
Bătrânii care își fac veacul în satele pescărești de pe litoral spun că marea își cere periodic tributul de vieți. Pescarii superstițioși ascultă cu mare atenție vuietul valurilor înainte de a ieși în larg, pentru că, susțin ei, în anumite perioade, Marea Neagră „cere om”. În urmă cu 16 ani, într-o zi geroasă de ianuarie, marea a luat 54 de vieți.
Portul Constanța s-a confruntat de-a lungul istoriei sale cu multe evenimente maritime. Condițiile dificile de navigație specifice Mării Negre pe perioada iernii au stat la originea unui număr mare de naufragii. Fiecare dintre acestea își are povestea sa tristă; pe unele oamenii le-au uitat, însă noaptea de 4 ianuarie 1995 a rămas vie în mintea lucrătorilor portuari.
În după-amiaza zilei de 3 ianuarie, autoritățile portuare au anunțat toate navele aflate în radă cu privire la înrăutățirea condițiilor meteo. Mai multe nave aflate la ancoră în apropierea digului de nord au primit, pe lângă avizul de furtună, și indicația de a schimba locul de staționare, deoarece zona devenise periculoasă.
Doar două au rămas pe loc. „Paris” și „You Xiou” au confirmat primirea mesajelor, însă una era cu tancurile de combustibil goale, iar cealaltă avea probleme la motor. Comandanții nu au solicitat asistență tehnică și au decis să ţină piept furtunii fără să schimbe poziția vapoarelor. Acest lucru le-a fost fatal. Furtuna a luat viaţa celor 54 de marinari de pe aceste nave, din care 27 erau chinezi, 23 filipinezi, trei greci şi un bulgar.
Marcați pe viață
Nu se știe cu exactitate ce s-a întâmplat la bordul navelor, iar scenariul evenimentelor a fost refăcut după comunicațiile dintre Port Control și cei doi comandanți. Imediat ce s-a lăsat întunericul, marea a devenit furioasă. Mineralierul „Paris” și vrachierul „You Xiou” se aflau la câteva sute de metri unul de altul. Dat fiind că nu au existat supraviețuitori, nu s-a putut stabili dacă la bord au fost luate măsurile de siguranță pe timp de furtună.
Cert este că motoarele principale nu au putut fi pornite, ancorele au alunecat, iar vapoarele s-au izbit de dig. În urma loviturilor repetate, corpurile navelor au început să ia apă, iar în scurt timp vapoarele s-au dus la fund. Unii dintre marinari au încercat să lanseze bărcile de salvare. Despre alții se bănuiește că au sărit pur și simplu în apă și au încercat să ajungă la dig. Cei care au scăpat de înec au fost izbiți cu violență de pietre de valurile furioase. Marea nu a cruțat pe nimeni.
De cealaltă parte, la sediul Căpităniei, ofițerii Port Control care erau de serviciu în acea noapte recepționau șocați strigătele de ajutor și își imaginau clipele de groază prin care au trecut cei de la bord. „Ofițerii din comandă cereau disperați ajutor. La un moment dat nu am mai putut înțelege ce se petrecea la bord. Toți țipau, după care s-a făcut liniște.
După eveniment, doi dintre cei care au fost în acea noapte la Port Control și-au dat demisia. Toți am rămas marcați”, își amintește un fost ofițer de căpitănie. Valurile au fost așa de puternice, încât au purtat morții și diverse obiecte până pe plaja din Eforie.
„Am găsit nouă cadavre pe plajă”
„În acea noapte marea era de gradul 6-7. Nici una dintre navele de salvare nu a putut să ocolească digul de nord. Un singur remorcher străin a reușit să iasă în larg și să se apropie de nave, dar nu a putut să facă nimic. Noi am rămas în așteptare în dreptul spărturii din dig produse de «Paris» și «You Xiou». Ulterior am renunțat să mai ieșim în larg. În zilele următoare am început căutările pe plaja de la Eforie. Am găsit nouă cadavre”, a precizat Puiu Iordache, comandantul unuia dintre remorcherele care au participat la operațiunile de salvare. Autoritățile române au recuperat și identificat doar 17 cadavre din totalul de 54.
Amenințarea epavelor
Autorităţile constănţene au fost puse la grea încercare în luna octombrie 2009, atunci când tancurile uneia dintre epave s-a fisurat. Scafandrii au descoperit că din tancurile navei „Paris” a început să iasă la suprafaţă păcură. În momentul în care a naufragiat, nava avea la bord nu mai puţin de 236 de tone de păcură şi 20 de tone de motorină. Zona în care păcura ieșise la suprafaţă a fost încercuită cu un baraj de peste 800 de metri.
Echipele de scafandri au intervenit pentru a petici nava și după mai multe eforturi s-a reușit astuparea fisurilor. „Scafandrii au muncit trei săptămâni sub apă. Am utilizat chesoane, ciment şi soluţii speciale”, a precizat Ion Voicu, directorul Agenției Române pentru Salvarea Vieții Omenești pe Mare. S-au făcut inspecții subacvatice şi la epava navei „You Xiu”, scufundată în apropiere, însă deocamdată nu s-au depistat scurgeri de hidrocarburi. Din punct de vedere ecologic, scurgerea unei cantități mari de combustibil în mare echivalează cu un dezastru.
Potrivit unui experiment efectuat anul acesta de către organizaţia ecologistă Mare Nostrum, un singur litru de ulei poate polua până la 1.000.000 litri de apă. Experimentul a mai demonstrat, de asemenea, că 25 mililitri de ulei, turnaţi într-un recipient cu suprafaţa de 55 centimetri pătraţi, pot polua întreaga suprafaţă existentă. Deși nu este decât un test de laborator, experimental arată cât de periculoase sunt aceste substanțe pentru mediu.
După 16 ani…
În prezent, cele două epave au devenit punct de atracție pentru scafandrii amatori. Din verificările acestora s-a stabilit că epava „Paris”, mineralier de 25.842 tdw, lung de 174 de metri, cu un echipaj de 27 de marinari, se află la o adâncime de 22 de metri. Corpul navei s-a rupt în două, castelul acesteia este înclinat la 40 de grade, iar partea din spate este deteriorată grav în urma coliziunii cu digul.
Elicea vasului a fost smulsă și atârnă în partea dreaptă a epavei. Nava a fost construită în 1971, în Anglia. „You Xiou”, de 26.802 tdw, lungime 167 de metri şi echipaj de 27 de oameni, lansată la apă în 1992, s-a scufundat la 21 de metri și este intactă. Cu toate că au trecut 16 ani de când „se odihnesc” pe fundul apei, scufundările la aceste epave prezintă risc și sunt recomandate doar scafandrilor cu experiență. De asemenea, din cauza temperaturilor scăzute se impune utilizarea echipamentelor de protecție.
Cimitirul din adâncuri
Celor 54 de vieți pierdute la Digul de Nord li se adaugă alte 15. În urmă cu 24 de ani, exact în același loc, s-a scufundat în condiții asemănătoare cargoul românesc „Sadu”. Ziua de 2 decembrie 1988 părea una obișnuită în port. Navele ieșeau și plecau, altele așteptau în radă.
Una dintre ele, „Sadu”, a ancorat la o milă marină distanță de digul de larg, în așteptarea ordinului de intrare în port. În câteva ore vremea s-a înrăutățit, ancora s-a desprins de fund, iar vasul s-a apropiat periculos de dig. Echipajul a încercat de mai multe ori să pornească motorul principal pentru a se îndepărta de dig, însă marea cerea vieți. La ora 14.02, comandantul a ordonat părăsirea navei, dar era prea târziu.
Cei 22 de navigatori s-au cățărat pe acoperișul punții de comandă şi au numărat clipele până la scufundarea cargoului. Din cauza valurilor mari și a vântului, un singur remorcher a reușit să iasă din port, dar când a ajuns la fața locului, „Sadu” se scufundase. Marinarii s-au aruncat în apa rece ca gheața. Doar șapte au supraviețuit. Ceilalți s-au înecat sub privirile celor de pe mal.
Marius POPESCU