ADN-ul neandertal recuperat din noroiul pesterii releva faptul ca acesti oameni antici s-au raspandit in Eurasia in doua valuri diferite.
Analiza materialului genetic din trei pesteri din doua tari sugereaza ca un val timpuriu de neandertali cu aproximativ 135.000 de ani in urma ar fi putut fi inlocuit cu succesori diferiti genetic si potential anatomici 30.000 de ani mai tarziu, relateaza cercetatorii pe 15 aprilie in Science . Momentul acestui val ulterior sugereaza potentiale legaturi cu schimbarile climatice si de mediu.
Prin extragerea materialului genetic din noroi, ,,putem obtine ADN uman de la oameni care au trait intr-o pestera fara a fi nevoie sa-si gaseasca ramasitele si putem invata lucruri interesante despre acei oameni din acel ADN”, spune Benjamin Vernot, un genetician al Institutul Max Planck de Antropologie Evolutiva din Leipzig, Germania.
In urma cu cativa ani, oamenii de stiinta au aratat ca este posibil sa se extraga ADN uman preistoric din murdarie , care contine material genetic lasat in urma de stramosii nostri din fulgi de piele, par sau excremente uscate sau fluide corporale precum sudoare sau sange. Prin urmare, analiza genetica a sedimentelor antice ar putea oferi informatii valoroase asupra evolutiei umane, avand in vedere ca fosilele umane antice cu ADN suficient pentru analiza sunt extrem de rare.
Pana acum, vechiul ADN uman analizat din sedimente provenea din mitocondrii – organitele care actioneaza ca fabrici de energie in celulele noastre – nu cromozomii din nucleele celulare, care contin instructiunile genetice propriu-zise pentru construirea si reglarea corpului. Desi cromozomii contin mult mai multe informatii, extragerea de probe din acest ADN nuclear din pesteri s-a dovedit a fi o provocare din cauza relativitatii sale rare. O celula umana detine adesea mii de copii ale genomului sau mitocondrial pentru fiecare set de cromozomi, iar marea majoritate a oricarui ADN gasit in murdaria antica apartine altor animale si microbi.
Pentru a extrage ADN-ul cromozomial uman vechi din pesteri, Vernot si colegii sai au identificat regiuni din cromozomii bogati in mutatii specifice hominidelor pentru a ajuta echipa sa filtreze ADN-ul neuman. Acest lucru i-a ajutat pe cercetatori sa analizeze cu succes ADN-ul cromozomial neandertal din peste 150 de probe de sedimente vechi de aproximativ 50.000 pana la 200.000 de ani dintr-o pestera din Spania si doua pesteri din Siberia.
Dupa ce echipa si-a comparat datele cu ADN-ul colectat anterior de la fosile neandertale de aproximativ aceeasi varsta, descoperirile au sugerat ca toate aceste neandertale au fost impartite in doua valuri distincte genetic, ambele dispersate in Eurasia. Una a aparut cu aproximativ 135.000 de ani in urma, in timp ce cealalta a aparut cu aproximativ 105.000 de ani in urma, o ramura a valului anterior ducand la toate grupurile examinate ulterior.
In pestera spaniola, cercetatorii au gasit dovezi genetice ale ambelor grupuri, valul ulterior inlocuind-o pe cea anterioara. ,,Au existat semne bazate pe ADN-ul mitocondrial al acestei cifre de afaceri, dar a fi vazut clar cu ADN-ul nuclear este cu adevarat interesant”, spune paleogeneticistul Qiaomei Fu de la Institutul de Paleontologie si Paleoantropologie al Vertebratelor din Beijing, care nu a participat la acest studiu.
Unda ulterioara poate fi legata de aparitia ultimei etape ,,clasice” a anatomiei neandertale, caracteristici scheletice, cum ar fi o umflatura in partea din spate a craniului, care poate indica muschii puternici ai gatului sau regiunile creierului marite legate de viziune, spun cercetatorii. Acest val ulterior ar fi putut coincide cu racirea si alte schimbari de mediu care au venit odata cu aparitia ultimei ere glaciare, noteaza ei.
Aceasta cercetare subliniaza modul in care oamenii de stiinta care lucreaza la potentiale situri neandertale nu ar trebui sa arunce murdaria asa cum se face in mod traditional, spune paleogeneticistul Carles Lalueza-Fox de la Institutul de biologie evolutiva din Barcelona, care nu a participat la acest studiu. In schimb, spune el, pot fi necesare protocoale speciale pentru a evita contaminarea acestor zone cu ADN modern.
