Afacerea SOCAR-Berescu: Este rândul ANAF-ului
Intrarea pe piaţa românească a companiei petroliere a statului Azerbaidjan, SOCAR Petrolem, prin achiziţia firmei Romtranspetrol de la controversatul afacerist botoşănean Iulian Berescu, expune firma azeră scandalurilor cu iz penal şi financiar. Conform ziariştilor ieşeni, în municipiul cărora Berescu şi-a câştigat primele miliarde din afacerile cu taximetre, actualul partener al SOCAR are în cazier mai multe cercetari penale de fals, uz de fals şi înşelăciune, fiind la un moment dat chiar reţinut de Poliţie.
A scăpat de de cele mai multe de acuzaţii prin ajutorul nesperat al unui procuror, apărat fiind în anchete de avocatul Mihail Vlasov.
Potrivit Ziarului de Iaşi, botoşăneanul Iulian Berescu, în calitate de administrator al firmei “Satt” SRL, a fost cercetat timp de trei ani într-o anchetă a Poliţiei şi Parchetului pentru înşelăciune şi uz de fals.
Dosarul penal a avut la bază activităţile de înşelăciune prin care Berescu a păgubit firma Daewoo cu circa cinci miliarde de lei vechi.
Cu trei condamnări penale ce însumau 14 ani de închisoare, Berescu a fost reţinut de Poliţie, dar ar fi reuşit să se salveze de efectuarea sentinţelor datorită ajutorului venit de la un procuror de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi. Ziariştii ieşeni au descoperit că procurorul Vasile Rusu nu l-a arestat preventiv pe Iulian Berescu, deşi acesta avea deja condamnări penale, lăsându-se indus în eroare de apărarea acestuia care a susţinut că nu există o altă urmărire penală împotriva clientului.
“Nu se impune luarea masurii arestării întrucît faptele de fals intelectual şi uz de fals comise în condiţiile lipsei antecedentelor penale nu impun o astfel de măsură”, a declarat atunci procurorul Rusu.
Motivul pentru care procurorul Rusu nu a dispus arestarea preventivă a patronului Berescu a constat într-o adresă prezentată de avocatul Mihail Vlasov, apărătorul lui Berescu, potrivit căreia Parchetul de pe lîngă Tribunalul Botosani îl scotea pe Berescu de sub urmărire penală pentru delapidare şi neglijenţa în serviciu. Numai că Berescu era urmărit penal atunci şi pentru alte infracţiuni.
Cum a scăpat de arest partenerul azerilor
După trei ani de anchetă, termene, strămutări şi declinări, dosarul privind înşelăciunile lui Berescu a ajuns la procurorii Parchetului de pe lânga Curtea Suprema de Justitie care au stabilit, potrivit Ziarului de Iaşi, că Berescu a înşelat firma Daewoo, prejudicial fiind estimat la 5 miliarde de lei.
Pentru a scăpa însă de arestarea iminentă, Berescu a apelat la tot felul de tertipuri. S-a internat “subit” într-un spital din Botosani cu diagnosticul de traumatism cranio-cerebral, traumatism căpătat în timp ce se spăla pe ochi în faţa oglinzii într-o banală dimineaţă.
“In timp ce mă spălam, am vazut negru în faţa ochilor şi am căzut. Nu-mi mai amintesc nimic”, a afirmat Berescu, pe atunci patronul firmei “Satt”, potrivit ziariştilor ieşeni.
Parchetul de pe linga Tribunalul Botosani a emis atunci un mandat de arestare preventiva pe numele lui Berescu, însă Curtea de Apel din Suceava l-a pus în libertate pe acesta câteva zile mai târziu.
Schema înşelăciunii
Înainte de 2000, când deţinea în Iaşi firma de taximetre “Satt”, Berescu a înşelat firma Daewoo luând fără bani 34 de autoturisme Cielo, evaluate de 85.000 dolari. Autoturismele luate de la Daewoo au fost apoi folosite de Berescu în Iaşi, ca taxiuri, până când au fost sechestrate.
Dealer al Daewoo, Berescu s-a folosit pentru a prelua maşini şi de o scrisoare de garantie bancară falsificată, în valoare de un miliard de lei vechi. Cercetările penale au arătat că Iulian Berescu nu ar fi putut continua achiziţionarea maşinilor de la Daewoo fără acea scrisoare de garanţie falsificată, susţine Ziarul de Iaşi.
După ce reprezentanţii Daewoo au făcut plângeri la Inspectoratele de poliţie din Botoşani şi Iaşi, Berescu a fost cercetat timp de trei ani de procurori. La finalul anului 2000, Parchetul de pe linga Curtea Suprema de Justitie l-a trimis în judecată.
În paralel, actualul partener al SOCAR a făcut obiectul unor cercetări pentru importul a 150 tone de carne de porc din Republica Moldova şi neplata mai multor autoturisme Dacia si Aro.
Romtranspetrolul lui Berescu – în atenţia ANAF
In afara infracţiunilor cu autoturisme, Berescu a prezentat şi prezintă interes pentru procurori şi pentru suspiciunile de evaziune fiscală, unele aranjamente financiare fiind făcute chiar prin intermediul firmei Romtranspetrol pe care SOCAR a preluat-o în luna ianuarie a acestui an.
Acţionând în domeniul comercializării produselor petroliere, în care evaziunea fiscală este evaluată la circa 10 miliarde de euro pe an, Berescu a încercat şi el să evite plata unor accize datorate statului.
În urma unui control al structurilor ANAF, firmei lui Berescu i s-a imputat plata a aproape 150.000 de euro drept accize neachitate pe filiera preluării unor produse petroliere de la un antrepozit din Vrancea.
De altfel, evitarea plăţii către stat a impozitelor pare a fi specialitatea patronului Berescu. Romtranspetrol, firma pe care a vândut-o în mod curios azerilor de la SOCAR, a fost şi ea plasată în verificările Fiscului. Cauza principală a constituit-o discrepanţa între rulajul de zeci de milioane de euro şi profiturile jenant de mici raportate ca fiind realizate.
În anul 2008, de exemplu, Romstranspetrolul pe care azerii s-au grabit să îl cumpere a rulat peste 55 de milioane de lei, aproximativ 15 milioane de euro. Prin artificii contabile s-a reuşit performanţa ca la finalul anului statul să perceapă impozit pe profit doar asupra sumei de…95 mii lei.
Aceeaşi reţetă evazionistă pare să fi fost aplicată şi în anul 2009. Romtranspetrol a avut o cifră de afaceri de peste 40 de milioane de lei, circa 10 milioane euro. In bilanţul contabil nu au mai rămas pentru impozitarea pe profit decât aproape 40 de mii de lei, adică 10.000 de euro.
Proiectele regionale, deturnate spre o “ţeapă” la Botoşani
Presa a relat pe parcursul mai multor luni despre modul cum a putut un gigant petrolier cu capital de stat din Azerbaidgian să preia o mică rețea de benzinării din Botoșani, deținută de un patron controvesat, care a avut probleme mari cu justiția. In condițiile în care compania SOCAR derulează proiecte mari în multe țări din Europa, inclusiv proiectul Azerbaidjan Georgia România Interconnector (AGRI), ce are în vedere transportarea gazelor naturale azere prin conducte până la terminalul de lichefiere a gazelor din Kulevi și apoi mai departe până la terminalul ce se va realiza la Constanța, se pune la cale spre surprinderea tuturor o tranzacție cu o firmă românească obscură, cu datorii la stat și credite neachitate, aflată în prag de faliment.
Mulți s-au întrebat ce i-a determinat pe azeri să cumpere falimentul unui distribuitor local de carburanți și ce rol a jucat în această afacere, care, după cum relatat presa, miroase a escrocherie, reprezentantul companiei de stat în tranzacția încheiată cu familia Iulian Berescu.
Pur și simplu s-a ratat o mare afacere pentru care autoritățile de la cel mai înalt nivel din capitalele Baku și București conveniseră să aibă loc la alți parametri economici și cu o anvergură de nivel național.
Comparativ cu afacerea OMV-Petrom, care reprezintă o privatizare solidă de pe urma căreia statul român a avut și are de câștigat chiar și în condițiile unui preț de vânzare discutabil, contractul încheiat de SOCAR cu Romtranspetrol, cu un activ doar de 14 benzinării demolabile în trei județe din Moldova, nu este altceva decât o sfârâială comercială în măsură să lovească în imaginea companiei azere.
Ce control semnificativ al SOCAR asupra distribuției românești de carburanți , dominată astăzi de OMV, Rompetrol și Lukoil, mai poate avea loc dacă Hamza Karimov, reprezentantul comaniei azere în România, a perfectat o afacere cu o firmă privată falimentară, salvată de la dispariție prin pomparea unor sume uriașe în contul creditorilor, care au fost nevoiti să apeleze la justiție pentru ca patronul penal Iulian Berescu să achite datoriile.
O posibilă escrocherie?
Întrebarea de fond este următoarea: Cum s-a lăsat convinsă conducerea companiei Socar, un gigant recunoscut în toată lumea, să devină partenerul unui afacerist controversat, propietar al unei firme în prag de faliment, în condițiile în care existau discuții avansate la nivel de stat privind intrarea azerilor pe piața românească de carburanți cu avantaje pentru ambele țări?
Socar joacă la nivel internațional zeci de milioane de dolari, fapt ce ne determină să ne punem seroase semne de întrebare privind ușurința cu care a fost aprobat parteneriatul cu o firmă din Botoșani, aproape necunoscută la nivel central de către oficialii statului român, care au participat la discuțiile cu omologii azeri.
Când o companie cotată cu afaceri de 19 miliarde de dolari, în 2010, face afaceri cu un pui de firmă care, în 2009, raporta un profit de doar 10.000 de euro, înseamnă că este ceva necurat la mijloc cu tranzacția, fapt ce a determinat pe unii ziariști să o catalogheze drept o escrocherie.
De altfel, presa locală şi centrală a catalogat, tranşant, drept „țeapă” preluarea Romstranspetrol de către SOCAR, acuzând o oarece doză de superficialitate din partea reprezentantului azer în România atunci când a prezentat documentația președintelui companiei.
Pe de altă parte, nu înțelegem cum de nu a fost implicată Ambasada Azerbaidgeanului la București și, dacă a fost, din ce a constat participarea acesteia la elaborarea documentației privind credibilitatea partenerului Iulian Berescu și a firmei Romtranspetrol SA.
Este o afacere care, în esență și în altă formulă, trebuia să intereseze ambele țări. O afacere la altă scară pentru care s-a discutat și militat anterior la nivel de președinte de stat.
Nu spunem că Socar s-a păcălit, este treaba conducerii companiei să analizeze și să constate în ce s-a băgat și câți bani va trebui să investească pentru restanțele lui Berescu, dar afacerea de la Botoşani, perfectată de de reprezentant azer care s-a lăsat manipulat, s-a făcut în defavoarea interesului comun al celor două ţări existent la nivelul şefilor de stat.
Andrei ION