Cand Uruguay a organizat primul tur al alegerilor pe 27 octombrie, candidatul de opozitie Luis Lacalle Pou, din Partidul National de inclinatie conservatoare, a fost ultimul care a urcat pe scena pentru a se adresa sustinatorilor sai.
A facut-o cu microfonul in mana, vizibil miscat si cu un discurs triumfalist, in ciuda faptului ca ajunsese pe locul doi cu 28% din voturi fata de 39% obtinut de Daniel Martinez, de la Frontul Amplu (stanga) aflat la guvernare. . Emotia lui, mai mult decat pentru cifre, a venit in principal din sprijinul pe care l-a primit in aceeasi noapte din partea celor patru principale partide de opozitie pentru a forma un eventual guvern de coalitie.
„Se deschide o oportunitate, exista teren fertil pentru intelegeri, pentru a merge inainte, exista posibilitatea unui alt guvern, al alternantei (…) Urmatorul guvern este un guvern multicolor condus de Partidul National”, Lacalle. Pou a spus atunci in discursul sau, in vederea celui de-al doilea tur al alegerilor, care va avea loc duminica, 24.
Dupa cateva zile de negocieri, pe 5 noiembrie, liderii opozitiei Partidului National, Partidului Colorado, Partidului Popular, Partidului Independent si Consiliului Deschis au semnat documentul de Angajament pentru Tara, cu scopul de a scoate Frontul Amplu din Guvernul. Astfel, s-a nascut „coalitia multicolora”.
Sunt formatiuni politice foarte diferite si, desi sunt de acord in chestiuni precum declararea unei urgente nationale in securitatea publica sau reducerea deficitului fiscal, in alte aspecte precum violenta de gen, distantele sunt foarte mari. De fapt, exista multe voci critice in Uruguay care considera ca consecventa acesteia este indoielnica si care asigura ca, in cazul in care Partidul National ar castiga alegerile, coalitia nu va dura mai mult de un an, odata cu aprobarea bugetelor.
„Coalitia multicolora a generat multe asteptari in termeni electorali, dar ramane de vazut cum se va traduce in Guvern”, a declarat pentru eldiario istoricul si politologul uruguayan Gerardo Caetano, profesor la Universitatea Republicii (Udelar).
In acest amestec multicolor exista si un ton deosebit de inchis si este cel oferit de partidul de extrema dreapta Cabildo Abierto, care, fara indoiala, va face diferenta in cadrul coalitiei.
Acest partid politic, care s-a nascut in urma cu doar sase luni, este condus de fostul comandant-sef al armatei uruguayene, Guido Manini Rios, anchetat pentru protejarea unui soldat acuzat de incalcarea drepturilor omului in timpul dictaturii civilo-militare (1973-1973). 1985) si care a fost demis in martie anul trecut pentru ca a pus sub semnul intrebarii functionarea justitiei in hotarari legate tocmai de dictatura. Ca si el, majoritatea membrilor Cabildo Abierto nu au experienta politica.
Este deosebit de izbitor cum, in doar jumatate de an, in Uruguay, tara care se poate lauda cu o democratie stabila ca nicio alta in America Latina, extrema dreapta s-a remarcat si electoral, de cand Cabildo Abierto a obtinut locul 10 in primul tur al alegeri.% din voturi, devenind a patra forta politica.
„Obiectivul demontarii Frontului Amplu (de la putere) a dus la naturalizarea aproape instantanee a unui partid cu acreditari democratice indoielnice in coalitia alternativa, ceea ce este foarte periculos”, explica Caetano.
In ultimele saptamani, mai multe evenimente in care sunt implicati membri ai Cabildo Abierto au starnit indignare in tara. Un exemplu in acest sens sunt cuvintele pe care deputatul ales Martin Sodano le-a spus recent despre femeile care fac avort: „Sa vedem, daca ti-a placut, bancatela (stai bine). Daca nu aveai responsabilitatea de a avea grija de tine, ceea ce este la fel de simplu ca sa ai grija de tine timp de cinci minute din viata ta, pune-o in banca”, a spus el, criticand legea care permite avortul in Uruguay.
Recent, partidul insusi a fost fortat sa-si expulzeze un membru din randurile sale pentru incitarea la crearea unei „echipe ale mortii” pe retelele de socializare. Cu ceva timp in urma, Cabildo Abierto a primit si el critici dure cand un skinhead, care facea parte dintr-un grup nazist din Uruguay, a aparut alaturi de Manini Rios intr-o fotografie.
Aceste fapte arata cum si in Uruguay „la nivelul opozitiei s-a instalat un sentiment antiprogresist, ca si in alte locuri din regiune, care nu are de-a face doar cu erorile progresismului, ci si cu virtutile sale”, spune. Caetano.
Trebuie amintit ca Uruguay a dezvoltat in ultimii ani, sub guvernul progresist al Frontului Amplu, o agenda sociala larga care include legi precum dezincriminarea avortului, casatoria egala, reglementarea marijuanei sau o regula care recunoaste drepturile persoane trans.
„Aceasta agenda de drepturi genereaza un sprijin puternic in anumite sectoare ale populatiei, dar in altele creeaza un sentiment de invazie a celor politic corecti asupra libertatii lor”, adauga Caetano.
De parca nu ar fi de ajuns, vineri Manini Rios a lansat un filmulet pe retelele de socializare in care a cerut armatei sa voteze impotriva Frontului Amplu. „Sunt aceiasi care au pus la indoiala insasi necesitatea existentei Fortelor Armate. Sunt aceiasi care in urma cu doar un an au aprobat o lege a pensionarii care a afectat in principal ierarhiile inferioare (…) sunt aceiasi care nu s-au saturat sa-i jigneasca pe cei care poarta uniforme. Lor, de data aceasta, militarii le-au raspuns ca ii cunoastem deja”, a spus liderul Cabildo Abierto, referindu-se la partidul de guvernamant.
Cuvintele sale au generat o respingere puternica atat in partea partidului de guvernamant, care a regretat ca partidul de extrema dreapta stimuleaza confruntarile, cat si intr-o mare parte a societatii, care si-a exprimat repudierea pe retelele de socializare.
Tinand cont de faptul ca America Latina traieste unul dintre cele mai convulsive momente din ultimii ani dupa lovitura de stat din Bolivia si tulburarile sociale din Chile, Columbia si Ecuador, care au readus armata in strada, declaratiile lui Manini Rios sunt deosebit de ingrijoratoare. .
Alegeri foarte apropiate
Pe langa incorporarea unui partid de extrema-dreapta, daca ceva a caracterizat si aceasta campanie electorala, acesta a fost modul in care intreaga opozitie si-a concentrat strategia pe criticarea Guvernului Frontului Amplu, „in asa fel incat este Guvernul impotriva celorlalti si care creeaza un context de polarizare si furie care este canalizat impotriva Executivului”, sustine politologul.
In aceasta panorama, nu exista nicio indoiala ca Frontul Amplu se va confrunta duminica aceasta cu cele mai dificile alegeri. De fapt, sondajele privind intentia de vot ii acorda opozitiei Lacalle Pou castigatoare cu 47% din sprijin, in timp ce 42% l-ar vota pe oficialul Martinez.
Frontul Amplu nu a realizat doar legi progresiste care au fost un exemplu in America Latina si in lume, ci si 15 ani de crestere economica neintrerupta, cu o distributie mai mare si o crestere semnificativa a salariilor si a pensiilor, ceva de neconceput in multe alte tari din regiune.
Cu toate acestea, acei 15 ani de putere au uzat si Frontul Amplu si exista anumiti factori carora ultimul guvern – condus de Tabare Vazquez – nu a putut sa raspunda eficient, cum ar fi problema securitatii cetatenesti, inca de la Infractiunile au crescut pe tot teritoriul.
Faptul ca partidul de guvernamant s-a adaptat in principal cu cea mai mare populatie urbana, cea din Montevideo si departamentul Canelones, unde sunt concentrati mai mult de jumatate din locuitorii tarii, dar nu si cu interiorul, a avut, de asemenea, influenta.
Daca previziunile sondajului nu vor fi indeplinite in cele din urma si Frontul Amplu castiga alegerile, ar avea o schema complicata de guvernare pentru urmatorii cinci ani, din moment ce ii lipseste majoritatea legislativa in ambele camere. In cazul in care Partidul National va obtine victoria, nici nu va fi usor, pentru ca va trebui sa coguverneze cu mai multi actori, iar diferentele sunt notorii.
Indiferent cine va castiga, cert este ca duminica, in timp ce unii plang, iar altii sarbatoresc, rezultatele alegerilor vor fi recunoscute si castigatorii vor fi salutati asa cum este traditia intr-o tara care mentine normalitatea institutionala in fata unei regiuni zbuciumate.
