Peste 34 de milioane de argentinieni sunt chemati in aceasta duminica la vot pentru a reinnoi Congresul. Guvernul peronist are provocarea enorma de a inversa infrangerea suferita de candidatii sai la primarele din septembrie, cand au pierdut la nivel national cu aproape zece puncte in fata coalitiei de opozitie Impreuna pentru Schimbare.
Campania oficiala s-a concentrat pe captarea votului celor care nu au votat la primare, convinsi ca acolo sunt ascunse cel putin doua milioane de sprijin propriu. Aceste alegeri intermediare sunt deosebit de relevante pentru guvern: daca va pierde, asa cum anticipeaza sondajele, agenda sa legislativa se va complica intr-un scenariu de criza economica grava si de negocieri cu FMI. Opozitia, intre timp, mizeaza pe recuperarea voturilor pierdute in 2019,
Ce se voteaza duminica aceasta in Argentina?
Argentinienii vor reinnoi 127 de deputati (dintr-un total de 257) si 24 de senatori (din un total de 72). Votul este obligatoriu, iar alegerea se desfasoara prin buletin de vot in plic sigilat. Cele 24 de districte din Argentina vor alege deputati nationali, dar doar opt vor vota senatori: Cordoba, Corrientes, Tucuman, Chubut, Santa Fe, Catamarca, Mendoza si La Pampa. Senatorii reprezinta provinciile in Congres, in proportie de trei pentru fiecare dintre cele 23, la care se adauga orasul Buenos Aires.
De ce sunt importante aceste alegeri?
Alegerile legislative intermediare definesc relatia de forte care va insoti guvernul in functie pana la sfarsitul mandatului sau. Asa cum in Argentina mandatele prezidentiale dureaza patru ani, presedintele Alberto Fernandez va trebui sa coexiste pana in 2023 cu Congresul care va iesi duminica din urne. Partidele care pun in joc cele mai multe locuri in Deputati sunt Impreuna pentru Schimbare (al fostului presedinte Mauricio Macri), cu 60, si Frontul Tuturor (la Guvern), care are 51. In Senat, in schimb, Together for the Change risca noua locuri si Front of All 15.
Care este miza pentru guvernul lui Alberto Fernandez?
Partidul de guvernamant risca foarte mult la aceste alegeri. Daca rezultatele primarelor deschise si obligatorii desfasurate in septembrie se vor repeta, coalitia de guvernamant si-ar pierde propriul cvorum in Senat, adica capacitatea de a strange numarul necesar inceperii unei sesiuni. La Deputati, intre timp, prima minoritate ar ceda opozitiei. O eventuala schimbare a mainilor ar permite Together for Change sa revendice presedintia Camerei Inferioare, astazi in mainile peronistului Sergio Massa, si, astfel, sa plaseze un adversar pe locul trei in linia de succesiune in cazul unui post vacant in Camera. Roz. Fara controlul Senatului si in minoritate de deputati, Guvernul va fi obligat sa negocieze fiecare dintre propunerile sale.
Poate partidul de guvernamant sa inverseze rezultatele din septembrie?
Alegerile primare din 12 septembrie au dat o victorie larga candidatilor la Congres ai coalitiei de opozitie Impreuna pentru Schimbare. Partidul de guvernamant a pierdut in 18 din cele 24 de districte ale tarii, inclusiv provincia Buenos Aires, un bastion istoric peronist. Desi cele de duminica sunt alegeri pe raioane, in care suma voturilor nationale nu conteaza pentru repartizarea locurilor, Frente de Todos a remarcat ca la primare a pierdut cu aproape zece puncte cand a adaugat voturile intregii tari. Pentru a inversa rezultatul, Guvernul a incercat sa imbunatateasca starea de spirit sociala prin masuri economice pro-consumator, precum o crestere a salariului minim, mai multa asistenta sociala si o reducere a impozitului pe venit pentru clasele de mijloc.
Ce face aceste alegeri diferite?
Peronismul kirchnerist a castigat doar unul dintre alegerile intermediare la care a participat, in 2005. Apoi a fost invins chiar si atunci cand fostul presedinte Nestor Kirchner a fost candidat, in ceea ce se cunostea pe atunci sub numele de „candidaturi de marturie”: adica plasarea candidati puternici, fara intentia de a-si asuma locurile, dar cu capacitatea de a-si trage propriul vot. Kirchner a pierdut in 2009 in provincia Buenos Aires impotriva unui om de afaceri aproape necunoscut la acea vreme, Francisco de Narvaez, insa sotia sa nu a avut nicio problema sa obtina realege doi ani mai tarziu, cu 54% din voturi. Diferenta in scenariul actual este ca Argentina trece printr-o criza economica profunda, care a inceput in 2018, in timpul macrismului, si s-a adancit de pandemie. Cu 50% inflatie anuala si 40% saraca, Guvernul grabeste un acord cu FMI care ii permite sa amane plata a 19.000 de milioane de dolari care urmeaza sa fie scadente anul viitor. La aceasta se adauga criza din coalitia de guvernamant, unde vicepresedintele, Cristina Fernandez de Kirchner, este tot mai indepartata de presedintele, Alberto Fernandez. Fara un acord asupra cursului de urmat, viitorul Guvernului devine imprevizibil.