ARGUMENT: Căpitanul Soare, de Dan Stanca
A mai vorbit cineva în ultimul timp de căpitanul Soare? Nici pomeneală! Dar probabil aș avea datoria să vă aduc aminte, dacă ați uitat, cine a fost misteriosul căpitan. Numele său este legat de debutul editorial al lui H.R. Patapievici. Editura Nemira, sub patronajul lui Valentin Nicolau și dirijată de eminența cenușie Dan Petrescu, a lansat cartea „Cerul văzut prin lentilă” într-un asemenea context stimulativ.
De undeva privea spre lumea intelectualilor și a scriitorilor un misterios căpitan care se interesa ce fac aceștia, dacă sunt sau nu periculoși, dacă pregătesc comploturi etc., etc. Lansarea cărții a avut loc în primăvara anului 1995.
Sunt de atunci cam 16 anișori. Pe vremea aceea societatea românească trăia încă sub imperiul groazei față de ce fusese regimul comunist. Peste tot vedeam vestigii ale sinistrului regim, securiști odioși puși din nou la treabă de administrația lui Ion Iliescu, de care bietul popor nu mai scapă.
Mai trăia încă pe atunci Corneliu Coposu. Avea să moară în toamna aceluiași an. Cartea lui Horia Patapievici a beneficiat, așadar, de un context favorabil. Nu mai era o carte obișnuită, ci un titlu aparținând cuiva pe cale de-a fi persecutat.
Lansarea care urma să aibă loc în clubul de la subsol de la Litere a devenit un eveniment, așa că spațiul destinat inițial s-a dovedit neîncăpător. Tot holul mare al facultății a fost ocupat de oameni dornici să participe la eveniment.
Dar până și holul s-a dovedit neîncăpător, mulți nu au mai avut loc și au rămas în stradă, pe Edgar Quinet, acolo unde în urmă doar cu cinci ani studenții fuseseră snopiți în bătaie de minerii aceluiași președinte Ion Iliescu.
Astfel, lansarea cărții era socotită un gest de mare frondă față de comunismul de care nu mai reușeam să ne scuturăm. Acestea sunt datele. A trecut de atunci ceva vreme și putem vedea care este realitatea din prezent.
„Cerul văzut sub lentilă” a fost reeditată în mai multe rânduri, autorul cărții este de câțiva ani directorul Institutului Cultural Român și unul dintre cei mai distinși intelectuali ai țării, Ion Iliescu nu mai este președintele țării, mitul Convenției Democratice s-a făcut țăndări, la cârma țării este un personaj care pe atunci încă nici nu dezbrăcase haina de marinar, gazetele în a căror putere încă mai credeam au ajuns de râsul curcilor, televiziunile sunt mari cucoane și aruncă spre ochii noștri prostiți cele mai indecente emisiuni.
Unde ești tu, căpitane Soare, ca, punând mâna pe mișei etc., etc.? Unde este, de fapt, soarele într-o societate în care lumina adevărată a fost înlocuită de pâlpâirea lascivă a veiozelor de la Guvern și până în cea mai sordidă garsonieră din Berceni? Unde? Nu mai avem nici un căpitan Soare.
Atunci, invocarea lui încă avea ceva nobil. Acum, scandalurile care se declanșează sunt jegoase și ne pun în fața oglinzii crăpate.
Una este să fii eventual persecutat de un ofițer al vechii Securități și alta este ca un îmbogățit al noilor vremuri să te scuipe în ochi fiindcă, în opinia lui, nu ești bun de nimic! Mi se pare o diferență ca de la cer la pământ. Văzute amândouă prin lentilă.
Dan STANCA