Aromânii nu vor să fie “români de pretutindeni”

Categories Reportaj, trimitere stanga (cu foto)Posted on

Aromânii nu vor să fie “români de pretutindeni”

DISCURS. Yiani Mantsu (primul din stânga), președintele Consiliul MakedonArmânilor, alături de câțiva colegi la Forumul Minorităților de la Geneva

Consiliul MakedonArmânilor a protestat împotriva intenţiei anunţate de preşedintele Traian Băsescu de a face demersuri pentru ca aromânii din Balcani să fie declaraţi minoritate românească.

În alocuţiunea ținută în faţa Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, preşedintele României, Traian Băsescu, a afirmat că se vor “întreprinde demersuri în vederea recunoaşterii statutului de minoritate românească pentru aromâni, vlahi, istroromâni şi meglenoromâni”.

Numai că cei din Consiliul MakedonArmânilor, organism constituit la nivel regional şi european în vederea afirmării şi promovării identităţii specifice aromâneşti, reprezentând comunităţile de aromâni din Balcani, inclusiv România, reunit în şedinţă extraordinară, a protestat împotriva acestei iniţiative, pe care o califică drept “o încălcare gravă a dreptului constituţional de afirmare a propriei identităţi” şi o încercare de imixtiune în problemele interne ale altor state.

Într-o conferinţă de presă  susţinută recent la Bucureşti, reprezentanţii Consiliului MakedonArmânilor au argumentat că aromânii sunt urmaşii romanităţii sud-dunărene şi, în pofida fondului de cuvinte comune, asimilarea lor ca români este forţată.

“Identitatea naţională nu este o diplomă cu ştampila Academiei”, a spus preşedintele Consiliului, Yiani Mantsu, adăugând că şi la nivel academic chestiunea armânească (nu “aromânească“, după cum au subliniat vorbitorii) este controversată, academiile naţionale având fiecare versiunea sa.

Atât în conferinţa de presă, cât şi în protestul scris, Consiliul MakedonArmânilor a amintit că, în urmă cu 14 ani, în 1997, România a votat, alături de celelalte 46 de state membre ale Consiliului Europei, Recomandarea 1333 care, constatând că aromâna ca limbă minoritară este ameninţată, propunea măsuri, inclusiv de ordin legislativ, pentru protejarea culturii aromâne, ca şi a culturilor minorităţilor în general, împotriva “discriminării sau anihilării”.

Or, punerea semnului egal de către oficialii de la Bucureşti între aromâni şi “români de pretutindeni” contravine acestei recomandări, deschiderea unor şcoli româneşti în comunităţi de aromâni neajutând la păstrarea limbii şi identităţii aromâne.

Discursul preşedintelui Băsescu denotă necunoaşterea Recomandării 1333, ceea ce ar fi scuzabil pentru un simplu cetăţean, dar nu şi pentru un şef de stat care are responsabilitatea tuturor cetăţenilor săi, consideră preşedinta Asociaţiei Femeilor Aromâne, avocat Chiratsa Meghea.

Un cerc vicios

Înainte de a se preocupa de situaţia aromânilor din Balcani, oficialii de la Bucureşti ar trebui să analizeze ce se întâmplă în România, spun reprezentanţii Consiliului MakedonArmânilor, cerând recunoaşterea aromânilor ca minoritate naţională, aceasta fiind singura formulă legală care asigură dreptul la învământ şi religie în limba maternă.

“Dacă cuvântul minoritate are conotaţii neplăcute, nu este vina aromânilor şi înseamnă că ar fi momentul unei schimbări de concepţie şi abordare”, a declarat secretarul general al Consiliului, Niculaki Caracota, membru în conducerea asociaţiei aromânilor din Franţa, care a amintit că există conceptele alternative de “comunitate etnică“ sau “popor regional”, în Uniunea Europeană existând 64 de limbi regionale şi 28 de limbi naţionale.

Faptul că aromânii au dorit să se delimiteze de revendicările politice şi nu au participat la alegerile din 1992, deşi comunitatea lor era constituită încă din toamna lui 1990 şi recunoscută legal din februarie 1991, a generat un adevărat cerc vicios, întrucât  Hotărârea de Guvern 589 care reglementează Consiliul Naţional al Minorităţilor din România prevede că o comunitate care doreşte să fie membră în Consiliu trebuie să fie reprezentată în Parlament, iar pentru a participa la alegeri trebuie să facă parte din Consiliul Naţional al Minorităţilor, a explicat preşedintele Asociaţiei Comunitatea Armână din România, Stere Samara.

Astfel s-a ajuns la paradoxul ca minorităţi constituite din “doar câteva familii” să se bucure de toate drepturile, spre deosebire de comunitatea aromână, mai importantă din punct de vedere numeric şi cu o contribuţie semnificativă la istoria, cultura şi civilizaţia României.

Harta aromânilor din Balcani

“Când ridicăm problema învăţământului în limba aromână, esenţial pentru păstrarea identităţii noastre, ni se spune că, în cadrul oferit de legislaţia actuală, nu se poate face nimic pentru noi, pentru că nu avem statut de minoritate naţională. Aceeaşi situaţie este şi în cazul emisiunilor în limba aromână la televiziune sau la radio ori în cazul bisericilor”, a declarat preşedinta Asociaţiei Femeilor Aromâne, Chiratsa Meghea, readucând în discuţie Recomandarea 1333 a Consiliului Europei care prevede aceste drepturi esenţiale pentru aromâni, ca şi alte măsuri pentru protejarea identităţii acestora, cum ar fi crearea unui institut specializat consacrat studierii şi promovării culturii aromâne şi acordarea de burse de studiu în acest domeniu.

În Parlamentul României, aromânii au reprezentanţi individuali, din partea unor formaţiuni politice, dar nu sunt reprezentaţi ca o comunitate, fiindu-le astfel mai dificil să îşi promoveze interesele.

Asociaţiei aromânilor nu i-a mai rămas decât să atace în justiţie Hotărârea de Guvern 589, cerând amendarea acesteia. Curtea de Apel a respins acţiunea, dar aromânii sunt hotărâţi să meargă mai departe, la Curtea Supremă de Justiţie şi la CEDO, dacă va fi cazul.

Respect şi loialitate

În intervenţiile vorbitorilor, ca şi în protestele scrise înaintate, aromâni au subliniat că respectă opţiunea conaţionalilor lor care doresc să se declare români, cerând însă să li se arate acelaşi respect.

“Decizia în privinţa apartenenţei la un grup etnic sau la majoritate îi revine individului şi ea nu trebuie să îi fie impusă, în acest sens fiind şi prevederile art. 3 alin. 1 din Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, potrivit căreia «orice persoană aparţinând unei minorităţi naţionale are dreptul să aleagă liber dacă să fie tratată sau nu ca atare şi nici un dezavantaj nu poate rezulta dintr-o asemenea alegere ori din exerciţiul drepturilor legate de aceasta»”, se arată în protestul Consiliului MakedonArmânilor.

Acelaşi respect l-au arătat aromânii şi popoarelor în mijlocul cărora trăiesc, fiind cetăţeni loiali ai statelor în care se află. “Ţuţea a spus că aromânii nu sunt români, ci sunt super-români. Sunt convinsă că, dacă Ţuţea ar fi trăit în Grecia, de exemplu, ar fi spus că aromânii nu sunt greci, ci sunt supergreci. Aceasta este atitudinea noastră, acesta este caracterul nostru”, a subliniat doamna Meghea. Până la urmă, despre aromâni s-ar putea spune că sunt “supereuropeni”, un factor de unitate, nu de dezbinare în Balcani, a completat Nikulaki Caracota, subliniind că în Franţa, unde trăieşte, nu şi-a negat niciodată dubla identitate de român şi aromân, fără ca acestea să se contrazică.

“Nimeni nu mă poate acuza că nu sunt un bun român; vreau în acelaşi timp să îmi menţin şi să îmi afirm identitatea aromână, în cadrul generos oferit de Europa modernă din care România face parte şi ale cărei reguli ar trebui să le respecte”, a precizat Nikulaki Caracota.

O politică riscantă

Consiliul MakedonArmânilor şi-a exprimat preocuparea faţă de riscurile pe care le-ar putea atrage politica României faţă de aromâni, mai ales în dificilul context balcanic, unde abia s-au stins ecourile conflictelor interetnice.

“Eforturile României din ultima vreme de a întreţine în Albania şi Republica Macedonia (FYROM) centre de sprijin prin care să-şi extindă influenţa politică în zonă nu sunt de natură să aducă liniştea şi încrederea atât de necesare acestei regiuni. În aceeaşi direcţie, notăm poziţia ofensivă a României prin unele din organismele sale (Ambasada României la Tirana, Academia Română, Societatea Macedo-Română) faţă de organizaţiile aromâneşti constituite în mod democratic şi care pledează pentru respectarea dreptului la identitate al aromânilor (…) Consiliul Armânilo/MakedonArmânilor, care cunoaşte cel mai bine situaţia reală a armânilor din toate ţările balcanice şi care este în legătură permanentă cu asociaţiile lor, precizează cu claritate, fără echivoc, că nu vora ccepta niciodată să fie consideraţi «români de peste hotare» (…) Acest fapt este confirmat de protestele care ne-au sosit de la cele mai importante asociaţii ale armânilor din Macedonia, Albania, Bulgaria, Grecia (reprezentate şi la întâlnirea extraordinară de la Bucureşti şi Constanţa, n.r.). Aceste asociaţii consideră că numai statele în care trăiesc sunt răspunzătoare de soarta limii şi a culturii armânilor/makedonarmânilor”, se arată în protestul scris.

România ar putea să fie pentru aromâni ceea ce a fost şi a rămas Franţa pentru România, o “soră întru latinitate” care a susţinut eforturile românilor de afirmare a identităţii “nu pentru că îi considera francezi”, a declarat Nikulaki Caracota.

Acest gen de sprijin, ca şi recunoaşterea aromânilor ca minoritate naţională, cu drepturile pe care acest statut le incumbă, ar fi ajutorul cel mai preţios pe care România îl poate da pentru păstrarea identităţii bimilenare a aromânilor.

Dana HĂDĂREANU