Categorii
Dosarele Timpul

Casa de Cultură din Constanța – simbolul prăbușirii culturale a orașului

Casa de Cultură din Constanța are trei intrări principale. Toate sunt simbolul decăderii culturale a acestui oraș. La intrarea dinspre parc te întâmpină mare inscripția ”LA LĂUTARI”. Da, aici se găsește un club de manele. La cea dintre bulevardul Alexandru Lăpușneanu se află, chiar pe hol, un magazin de haine de piele. La început ni s-a părut o glumă, dar acest magazin rezistă de foarte multe luni. În fine, a treia intrare este un mare Babilon de reclame, dintre care nu lipsește una la jocul de bingo, care, suntem convinși, are o mulțime de valențe culturale.

Privind înapoi, starea în care a ajuns Casa de Cultură din Constanța este cu atât mai crudă. Potrivit paginii sale oficiale de internet, clădirea a fost realizată timp de opt ani, între 1976 și 1983, după proiectul arhitectului K. Ghengiomer. Are două săli de spectacole ce pot fi folosite și pentru evenimente ca ședințe, întâlniri, festivități, etc. ”Edificiul reprezintă o îmbinare armonioasă între liniile îndrăznețe ale arhitecturii contemporane și elemente ale artei construcțiilor românești tradiționale. Balconul suspendat pe coloane amintește de pridvorul brâncovenesc”, se spune în prezentarea din care ne-am permis să ștergem o virgulă amplasată între subiect și predicat.

Casa de Cultură a fost, la început, exact ce trebuia să fie: o oază de cultură. De altfel, ironic, parcă, pe pagina de internet apare o rubrică intitulată chiar așa: ”oază de cultură.

Să ne întoarcem puțin în trecut, spuneam. Inaugurarea edificiului a avut loc în urmă cu 30 de ani, pe 4 ianuarie 1984. Nu cu lăutari, nu cu haine de piele, nu cu neinventatele manele, ci cu Mam’ Zelle Nitouche, o operetă în două acte compusă de Florimond Ronger-Hervé pe baza libretului scris de Henri Meilhac și Albert Millaud.

Aici se făceau și diverse cursuri pentru copii și tineri. Au supraviețuit numai trei: de mandolină, de dans sportiv și de de dans modern.

În ciuda mercantilismului care a atins Casa de Cultură, trebuie să recunoaștem că aceasta își mai păstrează, din când în când, menirea pentru care a fost construită. În sălile sale se mai face artă. Spectacole cu marii actori au scenei românești au loc, regulat. Și când spunem marii actori ne referim la cele mai mari nume ale teatrului românesc. Un exemplu: pe 19 mai sunteți invitați la piesa ”În valea cu parfum de flori și zumzet de albine”, cu Horațiu Mălăele și fiul său, în rolurile principale. Trebuie să recunoaștem că aici am văzut cele mai reușite piese de teatru din Constanța, e drept, cu actori din București (cu câteva excepții notabile: piesele lui Radu Afrim jucate în sala defunctului Teatru Fantasio).

Și, tot pentru a fi drepți, trebuie să recunoaștem că pe scena Casei de Cultură s-au jucat și se joacă spectacole cel puțin interesante ale unor companii de peste hotare. Nu mai departe de 31 mai Teatrul Clasic de Balet pe Gheață Moscova prezintă Lacul Lebedelor, un fascinant balet pe gheață. Spectatorii vor fi introduşi într-o lume impresionantă a emoţiilor şi a senzaţiilor tari, pe muzica lui Ceaikovski, lume construită într-o viziune modernă, în cadrul „Regalului Baletului Rus”, subintitulat „Surâsul Trist Al Lui Ceaikovski”. Teatrul Clasic de Balet din Moscova, înfiinţat în urmă cu cinci ani, are în componenţa sa campioni şi vice-campioni mondiali şi maeştri ai patinajului artistic.

Să mai punctăm un lucru pozitiv în această atmosferă învăluită de manele și haine de piele: biletele la spectacole pot fi obținute, de obicei, la jumătate de preț de către elevi și studenți, care pot intra, de fapt, câte doi pe un bilet la preț normal. E un gest pe care directorul Gheorghe Ungureanu îl face de ani buni. Apropo de șeful instituției, acesta a fost distins de către președintele Traian Băsescu, în februarie anul acesta, cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, Categoria F – „Promovarea culturii”.

”Indiferent în ce oraş trăim, dacă pui suflet şi munceşti cu conştiinţă acolo, la Casa de Cultură se pot face multe, nu neapărat să te îmbogăţeşti. Trebuie să vii şi să stai de dimineaţă până seara şi să te gândeşti ceea ce vor locuitorii. Trebuie să le faci pe plac, să-i atragi cu divertisment, cu tot ce doresc ei pentru a-i atrage la Casa de Cultură să vină cu drag. De la copii de grădiniţă până la bătrânii pe care îi aduc în fiecare an de la azilul de bătrâni”, spunea atunci Gheorghe Ungureanu, citat de Cuget liber. Citiți totuși acest paragraf uitându-vă la imaginea cu care ilustrăm acest articol. Trăim, totuși, într-un oraș în care Casa de Cultură găzduiește un club de manele. Un oraș în care oficialitățile preferă unei piese de teatru sau de operă carele alegorice și cluburile. Un oraș în care cultura locală e în moarte clinică, sub privirile nepăsătoare ale autorităților, care acum câțiva ani încercau să de insituțiilor de cultură lovitura de grație. Ușor-ușor, planul lor reușește.

Vă recomandăm și: Cum moare cultura în Republica Mazăre. Primăria Constanța alocă 2,65 lei/an/cap de locuitor acestui domeniu. Exemplul Sibiu

Categorii
Dosarele Timpul

Experții americanii atrag atenția: exploatarea gazelor de șist produce cutremure. Guvernul României ignoră pericolul

Noi cercetări indică faptul că puțurile de eliminare a apelor uzate și chiar fracturarea hidraulică poate induce cutremure. Asta spun, cu subiect și predicat, seismologii din Statele Unite ale Americii, patria gazelor de șist, țara care a inventat, practic, această tehnologie.

Autoritățile de reglementare Ohio au făcut ceva luna trecută ce nu a fost făcut niciodată: au stabilit o legătură între fractuarea hidraulică și creșterea cutremureloe locale, scrie revista Time, într-un articol publicat în această lună. ”Pe măsură ce fracturarea hidraulică a crescut în SUA a crescut și numărul cutremurelor – au fost înregistrate mai mult de 100 de cutremure de magnitudine 3.0 sau mai mare în fiecare an între 2010 și 2013, comparativ cu o medie de 21 pe an de-a lungul ultimelor trei decenii. Se observă o creștere bruscă a activității seismice în state de obicei calme, cum ar fi Kansas, Oklahoma și Ohio – state care au cunoscut, de asemenea, o creștere rapidă în exploatarea de petrol și gaze. Exploatarea petrolului și a gazelor de șist este încă în creștere rapidă – mai mult de opt ori între 2007 și 2012, dar dacă fracturarea hidraulică și forajul pot duce la cutremure periculoase, revoluția energetică a SUA ar putea sfârși rapid”, scrie revista.

În articol se spune că seismologii abia acum încep să se confrunte cu legătura dintre exploatarea gazului și a petrolului și cutremure. O nouă cercetare prezentată la reuniunea anuală a Societății de Seismologie din America, săptămâna trecută, arată că puțurile de eliminare a apelor uzate – gropi adânci forate pentru a păstra în ele sute de milioane de litri de lichid produs de petrol și gaze – pot accentua anumite aspecte existente, inducând cutremure care nu s-ar fi întâmplat altfel. Aceste cutremure pot apărea la o distanță de zeci de kilometri distanță de puțurile în sine, mai mult decât oamenii de știință au crezut anterior. Și aceste cutremure pot fi mari – cercetătorii au stabilit acum conexiuni între două cutremure din 2011, cu o magnitudine mai mare de 5,0, și puțurile de apă uzată.

„Acest lucru demonstrează că este un risc semnificativ”, a declarat Justin Rubinstein, un cercetător geofizician la US Geological Survey, potrivit sursei citate. Rubinstein a vorbit în timpul unei teleconferințe cu alte trei seismologii, care cercetează modul în care dezvoltarea de petrol și gaze ar putea fi capabilă de a induce cutremure. Aceștia au menționat că marea majoritate a site-uri de eliminare a apelor uzate și sondele de petrol și gaze nu pot fi corelare cu creșterea activității seismie, ceea ce este un lucru bun, deoarece în SUA există mai mult de 30.000 de sonde de doar împrăștiate în întreaga țară . Dar oamenii de stiință încearcă încă să-și dea seama care sonde ar putea fi capabile de a induce cutremure puternice. Volumul mare de fluide injectate în sol pare să fie factorul de declanșare (acesta este unul dintre motivele pentru fracturarea hidraulică în sine rareori pare a induce cutremure – aproximativ 18,9 milioane litri de fluid sunt folosite în fracturarea hidraulică, cu mult mai puțin decât ajunge în cele din urmă în puțurile de eliminare a lichidelor uzate).

”Până în prezent, cutremurele care par să fi fost induse de activitatea de petrol și gaze au zdruncinat bine persoanele care locuiesc în apropierea sondelor , dar nu au provocat încă multe daune. Acest lucru s-ar putea schimba în cazul în care exploatarea hidraulică s-ar muta înt-o parte a SUA unde există risc seismic, cum ar fi California, care are o cantitate estimată de 15 miliarde de barili pe petrol în șisturile din zona Monterey. Ecologiștii vor să introducă un moratoriu de suspendare a gazelor de șist până în momentul în care cercetărilor vor arăta că poate fi făcut în siguranță. În Ohio, oficialitățile au stabilit luna aceasta noi ghiduri de lucru, care ar permite autorităților de reglementare să oprească fracturarea hidraulică dacă se înregistrează cutremure cu magnitudinea de 1,0 sau mai mari. Dar va depinde în cele din urmă de industria de petrol și gaze să găsească o modalitate de a se dezvolta fără a produce cutremure. ”Sunt încrezător că este doar o chestiune de timp înainte de a ne da seama cum să-și folosim aceste tehnologii într-un mod care să evite cutremure semnificative „, spune Atkinson . În caz contrar, revoluția fracturării hidraulice se poate dovedi a fi de scurtă durată”, se arată în articolul din revista americană.

Ce face România între timp? Politicienii sunt în campanie electorală și, deși aceasta este una dintre temele cele mai importante pentru viitorul țării, mai ales al unor regiuni, printre care și Dobrogea, nu am văzut nicio dezbatere publică referitoare la gazele de șist. Guvernul Ponta, care a forțat demisia lui Boc tocmai din cauză că acesta susținea exploatarea gazelor de șist, s-a sucit la 180 de grade și este acum mare apărător al cauzei. De fapt, dacă ne uităm bine printre politicieni, aproape TOȚI susțin gazele de șist, cu excepția notabilă, însă prea puțin vocală și poate prea puțin importantă a Partidului Ecologist Român.

Pentru toți susținătorii exploatării gazelor de șist în Dobrogea, avem o întrebare retorică la finalul acestui articol: v-ați gândit ce efecte vor produce cutremure în serie pe litoral, pentru turiști și pentru constănțen și v-ați gândit dacă merită riscul?

Sursa foto: Time.com

Categorii
Dosarele Timpul

SACRILEGIU: „Imnul Golanilor” Pieţei Universităţii – 1990, plagiat în… golănia de „imn” al Mamaiei lui Mazăre!

Primul lucru care ne-a sărit în… auz, în momentul în care am ascultat (şi văzut), la buletinele de ştiri ale televiziunilor româneşti, „noul” „Imn”, plătit de către Primăria lui Mazăre, pentru promovarea staţiunii turistice Mamaia (apropo: CU BANII, MULŢI!, CHELTUIŢI DIN BUGETUL PUBLIC!, CARE S-AU DAT, ANUL TRECUT, EXACT PE VREMEA ASTA, PENTRU „VECHIUL” „IMN”, ADICĂ PRIMA PORCĂRIE DE „IMN” AL STAŢIUNII MAMAIA, CU TRIOUL LOREDANA – ALEX VELEA – RADU ŞTEFAN AL MAZĂRII, GUNOI ARTISTIC CARE A FOST, ATÂT PE PARTEA MELODICĂ, CÂT ŞI PE CEA DE „LIBRET”, REVENDICATĂ, CA ŞI „COPY – RIGHT”, DE CĂTRE NIŞTE CROAŢI, CE S-A MAI ÎNTÂMPLAT???!!!…; CONCRET: 1. DE CE S-AU MAI CHELTUIT, ACUM UN AN, ACEI BANI, SUBLINIEM: MULŢI ŞI PUBLICI!, ŞI: 2. CINE-A PLĂTIT DESPĂGUBIRILE, DE DREPT DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ, CERUTE. ÎN INSTANŢĂ, DE CĂTRE CROAŢI, DE LA CARE S-AU FURAT / PLAGIAT ŞI MUZICA ŞI TEXTUL: NU CUMVA TOT… CONTRIBUABILII ROMÂNI, CONSTĂNŢENI???!!…), a fost un pasaj, în care o tâmp…, pardon: o mare “artistă”, una “Delia”, parcă, dându-şi ochii peste cap, şi de la dreapta la stânga, gen ştergător de parbriz, în stilul din filmele indiene, preluat de către urmaşii indienilor, ţiganii român(eşt)i, în manelele lor împuţite…, râgâie un vers, cu repetiţie, care este foarte cunoscut celor care aveau, în mai – iunie 1990, măcar vârsta primelor coşuri adolescentine!

Este vorba despre ÎNCEPUTUL REFRENULUI UNUIA DINTRE CÂNTECELE CE SE ÎMBINAU CU CELEBRUL “IMN AL GOLANILOR”, DIN PIAŢA UNIVERSITĂŢII – BUCUREŞTI, DIN ANUL 1990, ADICĂ AL PERIOADEI (22 aprilie – 13 iunie, cu perioada cea mai bună până-n 25 mai, când s-au retras Liga Studenţilor din Universitatea Bucureşti şi celelalte asociaţii studenţeşti, ca şi o parte a celor civice, şi s-a închis şi balconul de la Facultatea de Geologie) REVOLTEI STUDENŢEŞTI, INTELECTUALE ŞI POPULARE, ÎMPOTRIVA REGIMULUI NEO (CRIPTO) – COMUNIST – SECURIST, AL LUI ION “ILICI” ILIESCU (CRIMINALUL CARE A UCIS PESTE 1.000 DE OAMENI, ABSOLUT NEVINOVAŢI, numai ca să se caţere el la Putere, în locul lui Ceauşescu, în decembrie 1989!), regim abject, care,… “confirmat” fiind de către “bobor”, la aşa – zisele (prime) “alegeri libere”, din “Duminica Orbului” (după calendarul creştin – ortodox), de la începutul lunii mai 1990, ne-a întârziat, ca ţară şi popor, drumul, spre democraţie şi capitalism, mai concret: spre NATO şi Europa civilizată, cu cel puţin un deceniu!…

 

În mai – iunie 1990, “golanii” şi “huliganii” lui Ion “Ilici” Iliescu am “fiert în suc propriu” până ne-au răcorit minerii…

 

Atunci, în iunie 1990, tineri şi curaţi sufleteşte, responsabili (şi patriotic, naţional, dar şi individual, familist), ne-am strigat, cu forţă, convingere, responsabilitate şi speranţă, crezul şi platforma ideatică, de pornire a RENAŞTERII ROMÂNIEI, după 45 de ani de hidră bolşevic – unifomatizatoare şi oprimantă!

După ce Ion “Ilici” Iliescu, “democratul” kaghebist, şcolit la “mămuka” Moscova (adică în bârlogul “ursului”, astăzi chipurile doar “fost” sovietic, care, se vede, chiar în aceste zile, în Ucraina, cât de profund şi-a adaptat năravurile, la noul coafaj post – “perestrikist” şi post – “glassnosist”!…), ne-a numit, pe 23 aprilie 1990, în plenul “parlamentului provizoriu”, CPUN (Consiliul Provizoriu al Unităţii Naţionale), atunci, pe noi, cei adunaţi în Piaţa Universităţii, cu o zi înainte doar, … “GOLANI”, “HULIGANI” şi “HAIMANALE”, care, cităm din nou: “TREBUIE LĂSAŢI SĂ FIARBĂ-N SUC PROPRIU…”, regretatul (mort acum pe 19 ianuarie 2011, la doar 46 de ani, fiind grav bolnav, de tuberculoză pulmonară; Dumnezeu să-l odihnească!) CRISTIAN PAŢURCĂ (care, mai târziu, după întîlnirea noastră contondentă, verbal şi fizic, cu Ion Iliescu, de Sfânta Maria / Ziua Marinei, 15 august 1992, în faţa Prefecturii Constanţa, ne-a făcut bucuria de a compune şi de a înregistra pe disc şi cântecul “Măi, Animalule”, ale cărui versuri ne permitem să vi le propunem lecturii, după cele ale celor două Imnuri de bază ale Pieţei Universităţii 1990!)
a compus şi a cântat, împreună cu DR. BARBI şi cunoscutul folkist VALERIU (“VALI”) STERIAN (Dumnezeu să-l odihnească şi pe el!), un “IMN AL… GOLANILOR” (pe versurile Laurei Botolan)!

Cântecul care însoţeşte şi astăzi orice amintire legată de Fenomenul „Piaţa Universităţii”, „Imnului Golanilor”, a fost compus de Cristi Paţurcă în… câteva minute numai, în… toaleta Facultăţii de Geologie a Universităţii Bucureşti (căreia îi corespundea celebrul balcon).
Acolo, departe de vacarmul zecilor de mii de manifestanţi, s-au născut aproape toate melodiile Pieţei.

Zi de zi şi seară de seară, ÎMPREUNĂ (studenţi, muncitori, doctori şi ingineri, jurişti şi casnice, profesori şi elevi, tineri oameni de afaceri şi salariaţi la stat ş.a.m.d.), cântam, cu mândrie, convingere şi, mai ales: SPERANŢĂ, totul învelit într-o extraordinară curăţenie sufletească (care, recunoaştem astăzi, friza, bineînţeles,…
NAIVITATEA!) “Imnul Golanilor (lui Iliescu)”.

Punerea în aplicare a celebrului Punct 8, din “Proclamația de la Timișoara”, din 11 martie 1990, dată de coaliţia forţelor revoluţionare şi anticomuniste (în majoritate intelectuali: scriitori, cercetători, artişti, profesori şi studenţi), participante la sângeroasele evenimente din oraş, între 16 – 22 decembrie 1989, grupate în cadrul “Societăţii Timişoara”; anularea Decretului 473, al lui Ceauşescu, care subordona Televiziunea şi Radioul naționale conducerii de partid (PCR) și de stat (decret pe care FSN – ul lui Iliescu refuza, cu obstinaţie, să-l desfiinţeze!…); epurarea guvernului de nomenclaturiștii comunişti ceauşişti; amânarea alegerilor parlamentare şi prezidenţiale, până la instaurarea unui climat democratic autentic, care să le garanteze corectitudinea; judecarea vinovaților pentru crimele din decembrie 1989 (cu peste 1.000 de morţi şi alte mii de răniţi!): acestea au fost (doar) câteva din revendicările pe care le susțineam, atunci, noi, cei care am manifestat în Piața Universității, în “Zona Liberă de Neocomunism”, de la “Km 0 al Democraţiei Româneşti”!

Cuvintele erau simple şi puţine…
Dar FUNDAMENTALE, din punct de vedere AXIOLOGIC – PRINCIPIAL, în acel moment, DECISIV, DE RĂSCRUCE, pentru debusolata (din păcate… şi astăzi, DUPĂ NU MAI PUŢIN DE UN SFERT DE VEAC!) naţiune română.

Refrenul, îndeosebi, exprima perfect crezul uneor generaţii care şi-a trăit copilăria, adolescenţa sau chiar şi prima tinereţe, în communism, cu una dintre cele mai nenorocite variante ale sale: “ceauşismul”!

“MAI BINE HAIMANA, / DECÂT TRĂDĂTOR; /
MAI BINE HULIGAN, / DECÂT DICTATOR; /
MAI BINE GOLAN, / DECÂT SECURIST; /
MAI BINE MO(OOOO)RT, / DECÂT COMUNIST!”

Strigam acest refren, din toţi bojocii, extrem de încrezători în progresul (moral, politic – democratic, economic şi social) ţării şi poporului, respingând “democraţia originală”, “a treia cale”, “struţocămila” combinaţiei absurde, utopice şi mincinos – propagandistice, între “comunismul cu faţă umană” şi “capitalismul social”, pe care ni-l propunea, cu rânjetul său ipocrit (că de-asta i se şi spunea, printre multe alte porecle populare,… “Zâmbilici”!) fostul coleg de facultate moscovită al lui Mihail Gorbaciov, Ion “ILICI” Iliescu!

 

Refrenul unuia dintre Imnurile “Zonei Libere de Neocomunism” – 1990 a ajuns, acum, bătaia de joc a destrăbălaţilor din Mamaia lui Mazăre!…

 

Iar finalul (repetat de câteva ori şi încheiat prin urale), care era ca un fel de al doilea refren (sau un soi de „antirefren”), de final, pentru toate celelalte cântece ale Pieţei Universităţii (“Golan post – mortem”, “Libertate te iubim, / Ori învingem , ori murim!”, “La aniversară”, pe versurile lui Mihai Eminescu, “”Nopţi”, “Noi, nu!”, “Piaţa Universităţii” ş.a.m.d.) , era şi mai extraordinar, ca avânt mobilizator!

De fapt, era vorba despre refrenul celui de-al doilea cântec, în ordinea popularităţii, după “Imnul Golanilor”, scris de către folkistul, student în anul terminal la Politehnica din Bucureşti, Stelian Maria (care, din cauza persecuţiilor de după cea de-a treia “mineriadă”, cea din 13 – 15 iunie 1990, care a lichidat “cântecul de lebădă” a ceea ce fusese protestul din Piaţa Universităţii, unde mai rămăseseră doar greviştii foamei…, a fost nevoit să emigreze în Suedia, unde locuieşte şi acum): “Imnul Grupului Independent pentru Democraţie (GID)”.
(Cântecul a fost scris, la fel de… “pe genunchi” ca toate celelalte, după ce, în dimineaţa de 24 aprilie 1990, “demokratul” Iliescu trimisese miliţienii (căci, pe-atunci, deşi se numeau, mai nou, “poliţişti”, “organele” erau, cel mult, nişte… “miliţişti”, ori “poliţieni”!) şi pe … “oamenii de bine” (securişti în civil, de fapt), ca să “cureţe”, prin violenţă, bătăi şi arestări, piaţa de, îl cităm tot pe “Ilici” – ul românesc:… “elementele huliganice, fasciste, legionare, care vor să-l aducă pe Rege şi să lichideze cuceririle revoluţionare ale poporului”– N. Red.: este drept că 99 % dintre noi eram monarhişti” — ”!)

Chiar şi cei de vârsta a treia (sexagenari, septuagenari, octogenari chiar!), care nu erau deloc puţini, printre noi, se îmbujorau la faţă şi îşi exprimau o… juvenilă DETERMINARE (nouă ni se face şi acum, după 25 de ani aproape, pielea – găină şi ne trec fiorii, când ni-l reamintim!):

Şi atunci, răspunsul protestatarilor din Piaţă a fost acesta:
„NOI DE-AICEA NU PLECĂM, / NU PLECĂM ACASĂ; /
PÂNĂ CÂND NU CÂŞTIGĂM, / LIBERTATEA NOASTRĂ!”

SCURT, SIMPLU SPUS şi, mai ales, cât se poate de: CUPRINZĂTOR!

 

„Imnul Golanilor”: crezul unei generaţii poate… prea naive!

 

Iată toate versurile „Imnului Golanilor”, compuse, în grabă, chiar în seara celei de-a doua zile a Pieţei Universităţii, pe 23 aprilie 1990, de către Laura Botolan, ca reacţie la invectivele şi insultele proferate de către „Iliescu-apare, / Soarele răsare” (strigătele isterice ale prostimii, la care noi replicam: „Iliescu te „iubim”, / Că ca tine nu găsim!…”) , în CPUN:

“A fost odată, ca-n poveşti, / A fost în România; /
O gaşcă mare de golani, / Ce-au alungat sclavia.”

“Noi nu ne-am confundat, nicicând, / Cu “oamenii de bine”; /
Năimiţi şi neocomunişti, / Şi fără de ruşine.”

REFREN:
“Mai bine haimana, / Decât trădător; /
Mai bine huligan, / Decât dictator; /
Mai bine golan, / Decât activist; /
MAI BINE MORT, / Decât comunist.”

[Ne amintim că acest cuvânt, “MORT”, era strigat cu şi mai multă forţă, ca fiind finalul unui jurământ colectiv de credinţă, de către zecile de mii de oameni, din Piaţă; atunci când cânta Cristian Paţurcă, acompaniat de Dr. Barbi, era rostit scurt şi apăsat, în timp ce Vali Sterian prefera să lase doar Piaţa să-l strige, prelung…]

“Vrem libertate, nu comunism, / Şi nici schimbări de formă; /
Şi de aceea (voi) securişti, / Să nu ne puneţi normă.”

“Noi nu vrem “neocomunism”, / Nici “neolibertate”, /
„Democraţii originale”, / Şi nici minciuni sfruntate…”

“Ne-aţi întrebat ce vrem aici, / Dar ştie toată ţara: /
(Noi) Susţinem punctul 8, / De la Timişoara.”

“A căzut 473, / Ce ţinea pe TeVeRe, /
Legată în lanţurile ei, / Dar tot degeaba e…”

“Alegeri fără comunişti, / Fără nomenclatură; /
Şi (să) nu vă temeţi de golani(i), / Fără coloratură…”

“Din cei care-au murit aici, / Ne-am reîntors, năluci; /
Să nu mai fie cum a fost, / Măcelul de atunci!…”

 

Al doilea Imn principal, al Pieţei Universităţii – 1990

 

Credem că merită să redăm şi versurile “Imnului G.I.D.”, al inginerului Stelian Maria, al cărui refren era ataşat şi celorlalte cântece ale Pieţei, mai ales “Imnului Golanilor”:

“Noi dorim o pace / , Simbol să ne fie, /
Lacrima izbânzii / , Libertatea noastră; /
Vrem cu mic cu mare / , Întreaga Românie, /
Să răsară mândră, / Ca o floare-n glastră.”

(REFREN:)
“Noi de-aicea nu plecăm, / Nu plecăm acasă, /
Până nu câştigăm, / Libertatea noastră!; /
Noi de-aicea nu plecăm, / Nu plecăm acasă, /
Până nu vom câstiga, / Libertatea noastră!”

“Suntem luptătorii, / Veacului ce vine, /
Suntem diligenţa, / “Veacului oriunde”; /
Caii noştri – aleargă, / Spre un ţărm de bine, /
Cu potcoave albe, / Dincolo de munte.”

(REFREN)

“Dorul unui frate, / Şi adânc ne scurmă, /
Visul libertăţii, / Ne este un meleag; /
Fără violenţă!, / Nu suntem o turmă!, /
Libertatea însăşi, / E al nostru steag!”

(REFREN))

 

Şi “Măi, Animalule” a devenit, în 1992, “Imn” anti – iliescian!…

 

Aşa cum am promis şi cum… sperăm să avem şi acordul cititorilor noştri, redăm şi cântecul dedicat nouă, de către Cristian Paţurcă, ce a fost cântat intens, la mitingurile “Convenţiei Democrate din România (CDR)”, dar şi ale PNL şi PD, din timpul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare şi prezidenţiale din 27 septembrie 1992:
“MĂI, ANIMALULE!” (August 1992)

“Există azi o specie, / Ce-a coborât din pom; /
Ce Darwin a numit-o, / Pur şi simplu om…”

“Dar mai există una, / În spirit KaGheBe; /
Cu-apelativul sobru: / „Măi, Animalule!…”

“Şi fiindcă cucuveaua, / Îi va cânta etern; /
Lui Animal îi pune, / Subit… o mână n stern!”

“În mijlocul mulţimii, / Îi bagă unghia-n gât; /
Prezidenţial spunându-i, / Doar atât: …”

(REFREN:)
„Măi, Animalule!, / Măi, huliganule!;
Măi,… măi, golanule!, / Măi,… măi, dragă!”

(ANTIREFREN:)

„Măi, activistule!, / Măi, emanatule!; /
Măi, bătăuşule!, / Măi,…măi, dragă!”

“De ce mă huidui, dragă?, / De ce eşti anarhist?;
Când bine vezi, măi, dragă, / Că eu sunt monarhist…”

„Că eu am ordonat, / În Parlament, Senat; /
S-ajungă vărul Cioabă, / Un mare Împărat…”

“Şi-atuncea când mi-ajunge, / Cuţitul pân-la os; /
Pe unii îi înalţ, / Pe alţii îi dau jos…”

“Văzut-aţi cu Petrică, / Dacă n-a fost cuminte; /
I-au amintit minerii, / Că eu sunt preşedinte…”
[Se referă la răsturnrea ultimului Guvern al lui Petre Roman, prin cea de-a patra mineriadă, din 11 septembrie 1991]
(REFREN)

“Ce dacă toţi golanii, / Îmi vin cu punctul 8; /
Să candidez, măi, dragă, / N-am să renunţ nici mort!…”

“Voi termina cu ei, / Doar cât ai zice peşte; /
Nu vezi că muncitorii, / Cu toţii mă iubeşte!”

“Să ştii, Măi, Animale, / Că mă privatizez; /
Şi tot la Cotroceni, / Să ştii c-am să lucrez!…”

“Iar cei ce ţin cu “cheia”, / De-acum s-o lase moartă; /
De n-am să fiu ales, / Îmi fac butic la poartă…”

(REFREN şi ANTIREFREN)

 

Ce doream, în 1990, când demonstram în Piaţa Universităţii: aplicarea Punctului 8, din Proclamaţia dela Timişoara, în primul rând. Adică: fără comunişti, măcar un timp!…

 

De asemenea, credem că este interesant (pentru CUNOŞTINŢA generaţiilor mai tinere şi… CONŞTIINŢA celor mature atunci, care s-au opus, majoritar, la transpunerea sa în practica politico – socială!), să redăm şi conţinutul celebrului Punct 8, al “Proclamaţiei de la Timişoara”, redactat de către “Societatea Timişoara”:
„Ca o consecință a punctului anterior (N. RED.: Punctul 7 – „Timișoara a pornit Revoluția împotriva ÎNTREGULUI regim comunist și a ÎNTREGII sale „nomenklaturi” și nicidecum pentru a servi ca prilej de ascensiune politică a unui grup de dizidenți „anticeaușiști”, din interiorul PCR – ului! Prezența acestora, în chiar fruntea țării, face moartea eroilor din Timișoara zadarnică!… I-am fi acceptat, poate, în urmă cu zece ani, dacă la Congresul al XII – lea al PCR s-ar fi alăturat lui Constantin Pârvulescu și ar fi răsturnat clanul dictatorial Ceauşescu. Dar n-au făcut-o, deși aveau și prilejul, și funcții importante, care le acordau prerogative. Dimpotrivă, unii chiar au ascultat de ordinul dictatorului de a-l huli pe dizident. Lașitatea lor din 1979 ne-a costat încă zece ani de diktatură, cei mai grei din toata perioada „ceauşistă”, plus un genocid dureros, la final, în decembrie 1989!”), propunem ca Legea Electorală să interzică, pentru primele trei legislaturi consecutive, dreptul la candidatură, pe orice listă, a foștilor “activiști” comuniști și a foștilor ofiţeri de Securitate!

Prezența lor în viața politică a țării este principala sursă a tensiunilor și suspiciunilor, care frământă astăzi societatea românească!
Până la stabilizarea situației și reconcilierea națională, absența lor din viața publică este absolut necesară!

Cerem, de asemenea, ca în Legea Electorală să se treacă un paragraf special, care să interzică foștilor “activiști” comuniști şi foştilor securişti, candidatura la funcția de preşedinte al țării.

Președintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărțirii noastre de comunism!

A fi fost membru de partid nu este o vină, în sine.
Ştim, cu toții, în ce măsură era condiționată viața individului, de la realizarea profesională, până la primirea unei locuințe, de carnetul roșu și ce consecințe grave atrăgea predarea lui.

“Activiștii” au fost, însă, acei oameni care și-au abandonat profesiile, pentru a sluji partidul comunist și a beneficia de privilegiile deosebite oferite de acesta.
Un om care a făcut o asemenea alegere nu prezintă garanțiile morale, pe care trebuie să le ofere un Președinte.

De asemenea, propunem reducerea prerogativelor acestei funcții, prezidenţiale, după modelul multor țări civilizate ale lumii.
În acest fel, pentru demnitatea de Președinte al României ar putea candida și personalități marcante ale vieții culturale și științifice, fără o experiență politică deosebită.

Tot în acest context, propunem ca prima legislatură să fie de numai doi ani, timp necesar întăririi instituțiilor democratice și clarificării poziției ideologice, a fiecăruia dintre multele partide apărute.
De-abia atunci, am putea face o alegere în cunoștința de cauză, cu cărțile pe față.”

 

La părinţii tinerilor morţi, în Piaţa Universităţii, s-a gândit, oare, când a dat “Imnul Golanilor” unor… derbedei, autentici!, de “fitze de Mamaia”?!

 

Dar să revenim la ceea ce ne determină, acum, să ne exprimăm indignarea faţă de ceea ce considerăm a fi, din partea acestui individ, Radu Ştefan Mazăre, ÎNCĂ primar (pesedist) în funcţie al municipiului Constanţa, un suprem afront, un SACRILEGIU, în toată puterea semantică şi ideatică a cuvântului!

Lezate, şi încă FOARTE GRAV!, sunt atât sentimentele şi amintirile TUTUROR victimelor (morţi sau răniţi, mulţi dintre aceştia din urmă rămaşi cu handicap pe viaţă, ori cu sechele de sănătate care le-au scurtat, deja, în cele mai multe cazuri, viaţa!), ale evenimentelor revoluţionare din decembrie 1989, cât şi ale celor din inflamaţii primi ani de după căderea lui Ceauşescu, când vârfurile Puterii neo – cripto – comuniste, în frunte cu proaspătul, pe-atunci, “domn” Ion “ILICI” Iliescu, au făcut noi victime (pe lângă cei pe care i-au ucis şi schilodit între 16 – 25 decembrie 1989, pentru a nu li se putea contesta “dreptul” de a-i lua locul tovarăşului lor, Nicolae Ceauşescu!), prin morţii şi răniţii rezultaţi în urma criminalelor incursiuni, spre Bucureşti (comandate de cei din fruntea ţării!), ale minerilor din Valea Jiului, în frunte cu ortacul – şef Miron Cozma, executantul docil şi expeditiv al ordinelor şi “chemărilor – apel” ale lui Iliescu: celebrele şi tragicele “mineriade” (patru, pe vremea preşedinţiei lui “Ilici”, başca încă una, suplimentară, întârziată, “pour la bonne bouche”…, după ce (Ghin)Ion Iliescu pierduse, cam…surprinzător pentru tovărăşia sa!, alegerile din septembrie 1996: cea stopată, la timp, de către jandarmi, la Costeşti!).

Iată, repede şi pe scurt, ce vrem să mai subliniem, în legătură cu acest subiect, al “Imnului” staţiunii preferate a curvelor, peştilor, drogaţilor, mucoşilor de bani gata, beizadelelor cu caş… scump, cu mucegai “nobil”, la gură şi cu Lamborghini la scara… “clubului”, cu şampanie în nas, de un milion înghiţitura şi cinci ţoiul, pentru că nu ne-am propus să mai insistăm, acum, asupra prostiilor pe care le comite, pe bandă rulantă, din 2.000 încoace, de când prostimea, ţigănimea, infractorii şi leneşii care nu vor să muncească, într-un cuvânt: asistaţii social(i), parţial sau total, care-l aleg pe măscăriciul borfaş (pentru că partidele celelalte au grijă, ÎN MOD PROGRAMATIC, PREMEDITAT!, să propună doar candidaţi… nevotabili, de către clasa medie, educată, asfel încât Mazăre să nu fie deranjat, din punct de vedere electoral!), NE REZUMĂM SĂ MAI SCRIEM, ÎN LEGĂTURĂ CU ACEASTĂ NOUĂ CĂRĂMIDĂ (ŞI NOU BOLOVAN DE GÂTUL ONORABILITĂŢII URBEI, CU LOCUITORII SĂI CU TOT!), pe care primarul de Mamaia a pus-o la construcţia convingerii conaţionalilor noştri (dar… nu numai!), cum că noi, TOŢI constănţenii, am fi nişte… CIUDAŢI, după chipul şi asemănarea edilului – şef care rezultă, cu regularitate, o dată la patru ani, din alegerile locale!

 

Mazăre nu are nici scuza că era “mic şi prost”, în 1990. Pentru că nu era… (ŞI) mic!

 

Mazăre nu se poate ascunde nici măcar sub scuza că “era mic”, când se cânta “Noi de-aicea nu plecăm…”, în 1990, în Piaţa Universităţii.
Era, atunci, “măgar mare”, cum se spune! Mai mult, el chiar se laudă, şi astăzi, că a participat la Revoluţie (ca elev / student, în ultimul an, la Institutul de Marină, pe-atunci încă militarizat) şi că, apoi, împreună cu colegii săi, Nicuşor Constantinescu, Sorin Strutinski, Valentin Ionescu – “Grizzly” ş.a. a fondat Liga Studenţilor din IMC (astăzi: UMC), ocazie cu care a şi paricipat, temporar, la suşinerea protestului din Piaţa Universităţii – Bucureşti. A şi organizat, împreună cu cei numiţi deja, dar şi cu alţi tineri, o mică replică a “Zonei Libere de Neocomunism”, chiar în centrul Constanţei, peste drum de “Casa Albă” (sediul, atunci şi acum, al Prefecturii şi al Primăriei), sub ferestrele redacţiei săptămânalului “Contrast” (pe care-l patronau cei de mai sus), pe Bulevardul Tomis.

În acea perioadă chiar s-a(u) împrietenit cu liderul cel mai marcant al Pieţei Universităţii bucureştene, Marian Munteanu!
Atât de buni prieteni erau, încât, la alegerile din 27 septembrie 1992, Mazăre a fost al doilea (după Marian Munteanu!), pe listele de candidaturi, pentru Camera Deputaţilor, la Constanţa, ale “Mişcării pentru România” (MPR), formaţiune politică considerată, unanim, ca fiind… “legionaroidă”!, fondată şi condusă de către Munteanu (iar “coordonatorul spiritual” al lui Mazăre, doctorul Corneliu Dida, Dumnezeu să-l odihnească!, era, tot la Constanţa, al doilea pe lista pentru Senat, după scriitorul constănţean Ion Coja, lider marcant al ultranaţionalistei “Vatra Românească”, profesor şi “guru spiritual” al lui Marian M., la Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti)!

De…, pe vremea aceea, Mazăre era în “faza” adolescentină de cripto – legionar, simpatizant vivace al dreptei, chiar al celei extreme, mare admirator (şi, bineînţeles, cum altfel,…imitator!, cel puţin în costumaţie, al “Căpitanului” Corneliu Zelea Codreanu!).
Acum, este în “faza”, la fel de adolescentin – infantilă, a extremei… stângi, comunist – anarhiste, de câţia ani “jucându-l” pe Che Guevara!…

Dar ce mare problemă, se joacă copilul de-a ce vrea sufleţelul său mare şi mintea lui micuţă…
Şi, în fond, se ştie că extremele se atrag, mai ales în politică, atingându-se, până la suprapunere şi confundare, acolo unde se închide cercul ideologiilor: Hitler şi Mussolini, de exemplu, au fost socialişti – anarhişti, înainte de a deveni fascişti (partidul nazist era cu… “socialismul” în nume: Partidul Naţional – SOCIALIST German!), iar prietenul lui Che Guevara, Fidel Castro, a fost de… dreapta, înainte de a se face bolşevic (iar exemplele pot continua!)!

Dar nu despre nu’ş’ce revelaţii ideologice este vorba, în cazul fostului “legionar” şi actualul social – democrat “guevarist” Mazăre, ci de interes, pecuniar şi imagistic, pe fondul patologic (!) al unei mari doze, genuine, de infantilism, netratat la timp…

Revenind la tâmpenia şi mojicia blasfemiatoare, cu introducerea versurilor din Imnurile civice şi patriotice ale luptei împotriva restauraţiei (neo)comuniste, din 1990, în golănia REALĂ cu Mamaia asta, de astăzi, sulemenită, betonată, urâţită kitschos, maimuţărită, după chipul, mintea şi asemănarea lui Mazăre, dacă acestui bufon naţional nu i-a fost ruşine măcar de foştii săi companioni de luptă, declarativă…, antidictatorială, de după Revoluţia confiscată de către Iliescu şi ai lui, dacă nu s-a gândit la ce simt, de exemplu, părinţii tinerilor dispăruţi iniţial, apoi găsiţi morţi, după ocuparea pieţei de către mineri, în 14 – 15 iunie 1990 (ca să nu mai vorbim de către cei bătuţi de către mineri, securişti degizaţi şi… ţaţele isterizate, iubitoare de Iliescu, apoi… torturaţi, în beciurile SRI – ului, noua denumire a Securităţii ceauşiste!), dacă, aşadar, nu şi-a pierdut timpul cu chestii de onoare, ruşine, bun-simţ, chestii de-astea, pentru fraieri, nu-I aşa?…, măcar la cum sună gunoiul ăla de aşa-zis cântec să fi fost, cât de cât, atent…

 

Faţă de „imnul” de… miros urât al lui Mazăre, „Dadaismul” este super – inteligibil şi coerent!

 

Un coleg, a rezumat cel mai sintetic situaţia: „Eu şi soţia mea suntem absolvenţi de Filologie, digerăm orice formă de avangardism sau postmodernism, dar din însăilarea asta, aproape aleatorie, de cuvinte, fără noimă, fără legătură logică, sau motivaţie ori finalitate artistică, nu înţelegem nimic!
Păi „Dadaismul” este… cristal, pe lângă coşul ăsta de gunoi, în care s-au aruncat, parcă absolut la întâmplare…, vorbe goale şi onomatopee, sughiţate şi lălăite!…”

Cu scuzele de rigoare, vă reproducem “libretul” cântecului idiot, cu care-şi închipuie Mazăre că face reclamă fostei “Perle a Litoralului Românesc”

“Oh, Mamaia, Mamaia, maia, Oh, Mamaia, oh, yeah, Oh, Mamaia, Mamaia, maia, Oh, Mamaia, oh, yeah Oh, Mamaia.
Capul de la atâta soare, Oh, Mamaia Valul şi mă duce-n mare, Oh, Mamaia. Decât ploaia de la plajă, Da’ vin dup-aia Ia zi, a cui eşti tu? Sunt a lu’ Mamaia. Mergem bară la bară, În traficul distracţiei, de vineri seară. Cobor la prima, frăţioare, Când o văd că-mi iese-n cale. Are mişcări de felină, plec în Safari, O vânez până-n larg, vin salvamarii. Dacă începem să petrecem, nu se mai termină, ştii, Că nu-mi plac zilele care se termina în “i”.

NOI DE-AICEA NU PLECĂM, NU PLECĂM ACASĂ!, Pe nisipul ăsta, orice Mamaia mă lasă… Oh, Mamaia, Capul de la atâta soare. Oh, Mamaia, Valul şi mă duce-n mare. Oh, Mamaia, Decât ploaia de la plajă, Da’ vin dup-aia, Ia zi, a cui eşti tu? Sunt a lu’ Mamaia! Oh, Mamaia Oh, Mamaia Oh, Mamaia, Oh, Mamaia Trec pe esplanadă, Cu o brigadă. Mersul agale, Că vor să ne vadă. Să nu crezi că-i lene, Bine: nu-s nici harnic. Mai degrabă cred, Că sunt paharnic Un fel de surfer, ai mei iarna sunt pe val. Cum să mă supăr? Vara sunt la carnival. Ne costumăm de baie, Cleopatra şi Cezar Mamaia, stai! Pe mine mă găseşti la bar.

NOI DE-AICEA NU PLECĂM, NU PLECĂM ACASĂ! Pe nisipul ăsta, orice Mamaia mă lasă. Oh, Mamaia, Capul de la atâta soare Oh, Mamaia Valul şi mă duce-n mare. Oh, Mamaia, Decât ploaia de la plajă, Da’ vin dup-aia: Ia zi a cui eşti tu? Sunt a lu’ Mamaia, Mamaia, Mamaia, Mamaia, Ma – Ma – Ma – Mamaia, Mamaia, Mamaia, Mamaia, Ma – Ma – Ma – Mamaia, Mamaia, Mamaia, Mamaia, Ma-ma-ma-mamaia Mamaia, Mamaia, Mamaia, Ma –Ma – Ma – Mamaia, Oh, Mamaia, Capul de la atâta soare. Oh, Mamaia, Valul şi mă duce-n mare. Oh, Mamaia, Decât ploaia de la plajă. Da’ vin dup-aia, Sunt a lu’ Mamaia, Oh, Mamaia, Capul de la atâta soare. Oh, Mamaia, Valul şi mă duce-n mare. Oh, Mamaia, Decât ploaia de la plajă. Da’ vin dup-aia: Ia zi a cui eşti tu? Sunt a lu’ Mamaia.”

 

Drept concluzie:… Textul integral al “PROCLAMAŢIEI DE LA TIMIŞOARA” (11 martie 1990), în 13 puncte. Nu vi se pare destul de ACTUAL(Ă), în majoritatea punctelor sale?!?…

 

„Populația orașului Timișoara a fost inițiatoarea Revoluției române. Între 16 și 20 decembrie 1989, ea a purtat, de una singură, un înverșunat război cu unul dintre cele mai puternice și mai odioase sisteme represive din lume. A fost o încleștare cumplită, pe care noi, timișorenii, o cunoaștem la adevăratele ei proporții.

De o parte populația neînarmată, de cealaltă parte Securitatea, Miliția, Armata și trupele zeloase de activiști ai partidului. Toate metodele și mijloacele de reprimare s-au dovedit însă neputincioase, în fața dorinței de libertate a timișorenilor şi a hotarârii lor de a învinge. Nici arestările, nici molestările, nici chiar asasinatele în masă nu i-au putut opri. Fiecare glonț tras a adus pe baricadele Revoluției alți o sută de luptători. Și am învins!

În 20 decembrie 1989, Timișoara a intrat definitiv în stăpânirea populației, transformându-se într-un oraș liber, primul!, în marea închisoare care devenise, în acele zile, România.
Din acea zi, întreaga activitate din oraș a fost condusă, de la tribuna din Piața Operei, de Frontul Democrat Român, exponent, în acel moment, al Revoluției de la Timișoara.

În acea zi, armata a fraternizat cu demonstranții, hotărând să apere împreună cu ei victoria obținută.
În 21 decembrie, în Piața Operei, peste o sută de mii de glasuri scandau: „Suntem gata să murim!”

O serie de fapte întâmplate în România, îndeosebi după 28 ianuarie 1990 (N. RED. : Prima „mineriadă”, când au fost devastate sedille centrale, din Bucureşti, ale PNŢCD şi PNL, Seniorul CORNELIU COPOSU fiind evacuat cu un… TAB, precum… Ceauşescu în decembrie 1989, cînd a fost adus la cazarma din Târgovişte!, în timp ce premierul „democrat” fesenist Petre Roman — pe care, l-a dat jos, din fruntea Guvernului FSN, de altfel, ulterior, tot o… „mineriadă”, cea de-a patra, din 11 septembrie 1991, şi tot de Iliescu comandată, bineînţeles, executat fidel fiind acelaşi Miron Cozma… – răcnea, super-satisfăcut, din toţi bojocii, de la balconul sediului devastat al PNŢCD – Bucureşti, către minerii şi securiştii victorioşi: „S-au demascat,!, S-au demascat!”…, referindu-se la ţărănişti şi liberali!), vin în contradicție cu idealurile Revoluției de la Timișoara.

De fapt, aceste idealuri nici nu au fost aduse la cunoștința opiniei publice românești, de catre mass-media centrală, altfel decât parțial și confuz.
În asemenea condiții, noi, participanții nemijlociți la toate evenimentele dintre 16 și 22 decembrie 1989, ne vedem nevoiți să explicăm, întregii națiuni, pentru ce au pornit timișorenii Revoluția, pentru ce au luptat și, mulți dintre ei, și-au jertfit viața, pentru ce suntem în continuare hotărâți să luptam, cu orice preț și împotriva oricui, până la VICTORIA DEPLINĂ.

1. Revoluția de la Timișoara a fost încă din primele ei ore, nu doar anticeaușistă, ci și CATEGORIC: ANTICOMUNISTĂ!
În toate zilele Revoluției s-a scandat, de sute de ori: “JOS COMUNISMUL!”.

În consens cu aspirația sutelor de milioane de oameni, din Estul Europei, am cerut, și noi, abolirea imediată a acestui sistem social, totalitar și falimentar.
Idealul Revoluției noastre a fost și a rămas: reîntoarcerea la valorile autentice ale democrației și civilizației europene.

2. La Revoluția de la Timișoara au participat toate categoriile sociale! Pe străzile Timișoarei au căzut, secerați de gloanțe, unul lângă altul: muncitori, intelectuali, funcționari, studenți, elevi, copii și chiar locuitori ai satelor, veniți în sprijinul Revoluției.

Suntem, categoric, împotriva tehnicii, tipic comuniste, de dominație prin învrăjbirea claselor și categoriilor sociale.
Pe temeiul ideologiei “luptei de clasă”, s-au urcat la putere bolșevicii, în Rusia, în 1917. Pe același temei, nomenclatura comunistă română a instigat, după 1944, o clasă socială împotrivă alteia, a dezbinat societatea, pentru a o supune mai ușor terorii.

Avertizăm împotriva pericolului repetării acestei triste istorii și chemăm muncitorii, intelectualii, studenții, țăranii și toate categoriile sociale, la un dialog civilizat și constructiv, pentru a reface, neîntârziat, unitatea din timpul Revoluției. Trebuie plecat de la realitatea că toate aceste categorii sociale au fost oprimate, în regimul comunist, și niciuna nu dorește, astăzi, răul celorlalte.

3. La Revoluția de la Timișoara au luat parte oameni din toate categoriile de vârstă!

Chiar dacă tineretul a fost preponderent, este drept să recunoaștem că oameni de toate vârstele s-au bătut, cu aceeași dârzenie, pentru cauza Revoluției.
Lista victimelor, deși încă incompletă, este o dovadă în acest sens.

4. Pentru victoria Revoluției din Timișoara s-au jertfit, alături de români, și maghiari, și germani, și sârbi, ca și membri ai altor grupări etnice, care, de secole, conlocuiesc în orașul nostru, pașnic, în bună înțelegere.
Timișoara este un oraș românesc și european, în care naționalitățile au refuzat și refuză naționalismul exacerbat şi intolerant.

Invităm pe toți șovinii din România, indiferent că sunt români, maghiari sau germani, să vină la Timișoara, la un curs de reeducare, în spiritul toleranței și al respectului reciproc, singurele principii care vor domni în viitoarea Casa a Europei.

5. Încă din data de 16 decembrie 1989, din primele ore ale Revoluției de la Timişoara, una dintre lozincile cele mai des scandate a fost: “Vrem alegeri libere!”

Ideea pluralismului a fost și a rămas una dintre cele mai scumpe valori ale timișorenilor.
Suntem convinși că fără partide politice puternice nu poate exista o democrație autentică, de tip european.

Cu excepția celor extremiste, de stânga sau de dreapta, toate partidele au drept la existență, în cetatea Timișoarei.
În orașul nostru nu au fost atacate și devastate sediile partidelor politice, niciunul dintre membrii acestora nu a fost amenințat, insultat sau calomniat.

Membrii partidelor politice sunt concetățenii noștri, sunt colegii noștri de muncă, sunt prietenii noștri, care au opinii politice diverse.
Democrația europeană înseamnă libera exprimare a opiniilor politice, dialogul civilizat între exponenții lor și competiția loială, pentru cucerirea adeziunii politice și, implicit, a puterii în stat.

Am fi acceptat, desigur, în sistemul democrației românești și Partidul Comunist Român (PCR), dace el nu ar fi fost compromis, total și definitiv, de către nomenclatura sa, degenerând în fascism roșu!

În țările est – europene, în care partidele comuniste și-au păstrat minima decență, societatea le contestă în principiu, dar le tolerează în fapt.

La noi, partidul comunist a ajuns, însă, până la genocid, și, prin aceasta, s-a autoexclus din societate. Nu-l vom tolera nici în principiu, nici în fapt, indiferent sub ce denumire ar încerca să renască.

6. După patru decenii de educație și propagandă exclusiv comunistă, există în conștiința tuturor românilor prejudecăți, aparținând acestei ideologii.
Existența lor nu este o vină pentru purtător.
Manipularea lor, însă, de către grupuri interesate în renașterea comunismului și reinstaurarea lui la Putere, este un act profund contrarevoluționar!

Pe lista de lozinci, multiplicată la „xerox” și împărțită în 28 ianuarie, demonstranților din Piața Banu Manta, din București (N. RED.: Unde i-a convocat Ion Iliescu şi FSN – ul său, pe „muncitori”, gospodine surecitate la maximum şi cetele de securişti în civil, pentru a porni o violentă contramanifestaţie, împotriva mitingului şi marşului partidelor „istorice” — PNŢCD, PNL PSD – ul lui Sergiu Cunescu – care, ne amintim, ca să-l cităm pe Iliescu, îi „băgau sula-n coastă” acestui nou Ceauşescu – cu – faţă – (mai) – umană…; apoi, seara, au venit, pentru prima oară, „minerii” conduşi de ortacul Miron Cozma!…), se aflau și slogane vechi de 45 de ani.

Identificarea, de pildă, a partidelor “istorice” cu partide „vânzătoare de țară” (SIC!) este un astfel de slogan otrăvit şi periculos, ce constituie o calomnie. Dimpotrivă, activiștii comuniști de acum 45 de ani, dintre care unii au și astăzi funcții importante în conducerea țării (SIC!), se fac vinovați de trădarea României și aservirea ei unei puteri străine, în speţă: URSS – ului. Ei sunt cei care scandau atunci: “Stalin și poporul rus, / Libertate ne-au adus!”, iar nu membrii partidelor “istorice”.

Dimpotrivă, aceștia din urmă s-au opus transformării României într-un satelit al Moscovei și mulţi au plătit cu viața, pentru această îndrăzneală.

Aşadar, se impune redactarea, de urgență, a unei scurte (deocamdată), dar corecte, istorii a perioadei 1944 – 1950, urmată, imediat, de difuzarea sa, în tiraje de masă!

7. Timișoara a pornit Revoluția împotriva ÎNTREGULUI regim comunist și a ÎNTREGII sale „nomenklaturi” și nicidecum pentru a servi ca prilej de ascensiune politică a unui grup de dizidenți „anticeaușiști”, din interiorul PCR – ului!
Prezența acestora, în chiar fruntea țării, face moartea eroilor din Timișoara zadarnică!…

I-am fi acceptat, poate, în urmă cu zece ani, dacă la Congresul al XII – lea al PCR s-ar fi alăturat lui Constantin Pârvulescu și ar fi răsturnat clanul dictatorial Ceauşescu. Dar n-au făcut-o, deși aveau și prilejul, și funcții importante, care le acordau prerogative. Dimpotrivă, unii chiar au ascultat de ordinul dictatorului de a-l huli pe dizident.
Lașitatea lor din 1979 ne-a costat încă zece ani de diktatură, cei mai grei din toata perioada „ceauşistă”, plus un genocid dureros, la final, în decembrie 1989!

8. Ca o consecință a punctului anterior, propunem ca Legea Electorală să interzică, pentru primele trei legislaturi consecutive, dreptul la candidatură, pe orice listă, al foștilor „activiști” comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate.

Prezența lor în viața politică a țării este principala sursă a tensiunilor și suspiciunilor, care frământă, astăzi, societatea românească.
Până la stabilizarea situației și reconcilierea națională, absența lor din viața publică este absolut necesară!

Cerem, de asemenea, ca în Legea Electorală să se treacă un paragraf special, care să interzică foștilor „activiști” comuniști şi foştilor securişti, candidatura la funcția de președinte al țării.

Președintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărțirii noastre de comunism.

A fi fost membru de partid nu este o vină, în sine.
Știm cu toții în ce măsură era condiționată viața individului, de la realizarea profesională până la primirea unei locuințe, de carnetul roșu și ce consecințe grave atrăgea predarea lui.

„Activiștii” au fost, însă, acei oameni care și-au abandonat profesiile, pentru a sluji partidul comunist și a beneficia de privilegiile deosebite oferite de acesta.
Un om care a făcut o asemenea alegere nu prezintă garanțiile morale pe care trebuie să le ofere un Președinte.

De asemenea, propunem reducerea prerogativelor acestei funcții, după modelul multor țări civilizate ale lumii.
În acest fel, pentru demnitatea de Președinte al României ar putea candida și personalităţi marcante ale vieţii culturale şi ştiinţifice, fără o experienţă politică deosebită.

Tot în acest context, propunem ca prima legislatură să fie de numai doi ani, timp necesar întăririi instituţiilor democratice şi clarificării poziţiei ideologice, a fiecăruia dintre multele partide apărute.
De-abia atunci am putea face o alegere în cunoştinţă de cauză, cu cărţile pe faţă.

9. Timişoara nu a făcut revoluţie pentru salarii mai mari sau pentru avantaje materiale. Pentru acestea era suficientă o grevă…

Suntem, cu toţii, nemulţumiţi de sistemul actual de salarizare, există şi în Timişoara categorii de muncitori care lucrează în condiţii extrem de grele şi sunt prost plătiţi (vezi, de pildă, cazul celor ce muncesc în turnătorii sau în industria detergenţilor). Şi, totuşi, niciun colectiv nu a făcut grevă, pentru mărirea lefurilor şi nu şi-a trimis delegaţi, să trateze cu guvernul revendicări materiale exclusive.

Majoritatea timişorenilor ştiu ceea ce toţi economiştii se străduie, în aceste zile, să aducă ţării la cunoştinţă: mărirea, în acest moment, a salariilor ar declanşa, automat inflaţia, aşa cum s-a întâmplat în unele state est – europene, fşi ele foste comuniste. Iar pentru inflaţie, odată pornită, sunt necesari, ulterior, ani de eforturi, ca să o stopezi.

Numai creşterea producţiei, deci a cantităţii de marfă aflată pe piaţă, va permite, în paralel, creşterea generală a nivelului de salarizare.

În plus, pentru bugetul sărac al României, prioritare trebuie să fie acum cheltuielile destinate restabilizării unui nivel minim de civilizaţie. Se impun, de pildă, investiţii, urgente, în domeniul asistenţei medicale şi salubrităţii.

10. Deşi milităm pentru (re)europenizarea României, nu dorim copierea sistemelor capitaliste occidentale, care îşi au neajunsurile şi inechităţile lor.

Suntem, însă, categoric, în favoarea ideii de iniţiativă particulară!

Fundamentul economic al totalitarismului a fost atotputernicia proprietăţii de stat.
Nu vom avea niciodată pluralism politic fără pluralism economic.

S-au găsit, însă, şi voci care, în spirit comunist, să asimileze iniţiativa privată cu “exploatarea omului de către om” şi pericolul catastrofal de a apărea şi… oameni bogaţi!

Se speculează, în acest sens, invidia leneşului şi teama de muncă a fostului privilegiat, din întreprinderile comuniste.

Dovada ca timişorenii NU se tem de privatizare este faptul că mai multe întreprinderi şi-au anunţat, deja, intenţia de a se transforma în societăţi anonime pe acţiuni.

Pentru ca aceste acţiuni să fie, totuşi, cumpărate pe bani curaţi, ar trebui înfiinţate, în fiecare oraş, comisii de inventariere a averilor foştilor privilegiaţi ai Puterii comuniste, de profitori ai corupţiei şi penuriei, di timpul luki Ceauşescu şi din aceste prime două luni de după Revoluţie, chiar.

De asemenea, acţiunile unei întreprinderi se cuvin oferite, spre cumpărare, în primul rând lucrătorilor ei.
În acest sens, considerăm constructivă ideea, mai radicală, a privatizării prin împroprietărirea tuturor lucrătorilor unei întreprinderi, cu un număr egal de acţiuni, statul urmând să păstreze numai acel procent de fonduri, de capital şi active materiale, care să-i asigure controlul activităţii!
În felul acesta, s-ar oferi tuturor lucrătorilor şanse egale de prosperitate.
Dacă cei leneşi şi-ar pierde şansa, nu s-ar putea, totuşi, plânge de discriminare…

11. Timişoara este hotărâtă să ia în serios şi să se folosească de principiul descentralizării economice şi administrative!
S-a şi propus, de altfel, experimentarea, în judeţul Timiş, a unui model de economie de piaţă, pornind de la capacităţile sale puternice şi de la competenţa specialiştilor, de care dispune.

Pentru atragerea mai uşoară şi mai rapidă a capitalului străin, îndeosebi sub forma de tehnologii şi materii prime speciale, ca şi pentru crearea de societăţi mixte, cerem, şi pe această cale, înfiinţarea, la Timişoara, a unei filiale a Băncii de Comerţ Exterior.
O parte dintre câştigurile în valută ale părţii române, din aceste societăţi mixte, româno – străine, va intra în salariile muncitorilor, într-un procent care va fi negociat, de la caz la caz, cu liderii sindicali. Plata, unei părţi din salariu, în valută va asigura o buna cointeresare materială a muncitorilor.
În plus, paşapoartele nu vor mai fi carnete bune doar de ţinut în sertar.

O altă consecinţă pozitivă ar fi scăderea cursului valutar, la bursa liberă, ceea ce ar atrage după sine creşterea imediată a nivelului de trai.

12. După căderea dictaturii, au fost invitaţi în ţară toţi românii plecaţi în exil, pentru a pune umărul la reconstrucţia României.
Unii s-au întors, deja, alţii şi-au anunţat intenţia de o face.

Din păcate, instigaţi de forţe obscure, s-au găsit şi oameni care să hulească pe exilaţii reîntorşi, să-i califice drept… „trădători” (SIC!), să-i întrebe, tendenţios, ce au mâncat în ultimii zece ani. (N. RED.: Celebra, în epocă, acuzaţie: „Ei n-au mîncat, ca noi, SALAM CU SOIA!”…).
Este o atitudine care nu ne face cinste.
În disperarea care ne-a stăpânit, în ultimii patruzeci de ani (cu o exacerbare în ultimii zece!…), poate că nu a fost român căruia să nu-i fie trecut prin minte, măcar o dată, să scape de mizerie şi lipsa libertăţii, luând calea exilului, spre Occident…
De asemenea, nu trebuie uitat că mulţi dintre românii aflaţi, astăzi, departe de ţară au plecat în urma persecuţiilor politice şi chiar după ani grei de închisoare!

De aceea, ar fi ruşinos şi nedemn, din partea noastră, a celor rămaşi în România, să-i hulim, şi noi, aşa cum a făcut-o, violent, propaganda comunist – ceauşistă, folosind, acum, exact vorbele… „activiştilor” comunişti de odinioară.

Exilul românesc înseamnă sute de profesori eminenţi, care predau la cele mai mari universităţi din lumea civilizată şi dezvoltată, mii de specialişti, preţuişi în cele mai puternice firme occidentale, zeci de mii de muncitori calificaţi, în tehnologiile cele mai avansate.
Să fim mândri de ei şi să transformam răul în bine, făcând din trista şi dureroasa diaspora românească o forţă înnoitoare pentru România.

Timişoara îi aşteaptă cu dragoste, pe toţi exilaţii români. Sunt compatrioţii noştri şi, azi mai mult ca niciodată!, avem nevoie de competenţa şi experienţa lor în Occident, de europenismul gândirii lor şi chiar de… sprijinul lor material!

De asemenea, cultura română va fi ÎNTREAGĂ, din nou, numai după ce se reintegrează în ea cultura exilului!

13. NU suntem de acord cu stabilirea zilei de 22 decembrie, ca Zi Naţională a României.

În felul acesta se eternizează persoana dictatorului Nicolae Ceauşescu, de fiecare dată urmând să se sărbătorească, de fapt, un număr de ani de la… căderea lui!

În majoritatea ţărilor care şi-au legat ziua naţională de o revoluţie, ziua aleasă este cea a declanşării acţiunii revoluţionare, fiind astfel glorificat curajul poporului român de a se ridica la luptă (N. RED.: De exemplu: Franţa, cu 14 iulie 1789, „Jour de la Bastille”, adică ziua asaltului asupra Bastiliei, simbolul monarhiei absolute; sau S.U.A., cu 4 iulie, ziua citirii Declaraţiei de Independenţă, „Independence Day”!).

În consecinţă, cerem instituirea zilei de 16 decembrie, ca Zi Naţională a României, cînd s-a declanşat Revoluţia, la Timişoara!
Astfel, copiii, nepoţii şi strănepoţii noştri vor celebra curajul poporului român, de a înfrunta opresiunea, şi nu căderea unui tiran nemernic.

Remarcăm, cu nedumerire şi tristeţe, că, din păcate, cu excepţia ziarului „România Liberă” şi a altor câtorva publicaţii periodice, prelativ puţine!, autentic şi constant anticomuniste, în presa scrisă sau la radioul şi televiziunea din Bucureşti, evenimentele comentate ca revoluţionare sunt NUMAI cele din 21 – 22 decembrie şi zilele următoare, până la împuşcarea cuplului dictatorial, format din soţii Nicolae şi Elena Ceauşescu.
Ne închinăm cu pietate în faţa fraţilor noştri, eroii bucureşteni, ca şi în faţa eroilor din Lugoj, Sibiu, Braşov, Târgu Mureş, Cluj, Arad, Reşiţa şi din toate celelalte oraşe care au avut nevoie de suferinţa martirajului, pentru a-şi cuceri Libertatea!
Ne doare şi ne revoltă, însă, politica centrală, evidentă şi concertată (ne referim, desigur, la autorităţile feseniste, în frunte cu Ion Iliescu şi cei apropiaţi lui, care… n-au apărut, în prim – plan, la televizor, decât pe 22 decembrie la prânz, adică ABIA DUPĂ FUGA LUI CEAUŞESCU din clădirea Comitetului Central al P.C.R. şi abandonarea sa de către forţele înarmate, represive, până atunci, ale Armatei, Miliţiei şi Securităţii!)!, de minimalizare a Revoluţiei noastre, începută, pe 16 decembrie 1989, la Timişoara, inclusiv prin efortul de… diminuare a numărului morţilor – martiri timişoreni!
Noi am fost pe străzile Timişoarei, în zilele Revoluţiei, şi ştim, prin urmare, că numărul lor este… mai mare decât cel anunţat oficial!
Îi asigurăm, însă, pe acei care, astăzi, tăinuiesc Adevărul, că nu vom înceta lupta, până când nu vor fi aduşi, în faţa instanţei, TOŢI criminalii, în calitate de complici la genocid, adică inclusiv cei vinovaţi de represiunea sângeroasă de la Timişoara, între 16 – 20 decembrie 1989! (N. RED.: Abia în deceniul trecut, adică la jumătatea anilor 2.000, s-a reuşit, cu chiu – cu vai, condamnarea principalilor călăi aflaţi la comanda acţiunilor criminale de la Timişoara: generalii Chiţac şi Victor Atanasie Stănculescu!…).

La finalul acestui document, elaborat colectiv, subliniem, din nou, că aceasta Proclamaţie s-a născut din necesitatea de aduce la cunoştinţa naţiunii române ADEVĂRATEOR IDEALURI ale Revoluţiei de la Timişoara!

A fost o revoluţie făcută de către popor, ŞI NUMAI DE EL!, fără amestecul sau „ajutorul” „activiştilor” PCR şi al securiştilor (dimpotrivă: cu ei ne-am luptat, cu preţul a numeroşi morţi şi răniţi!)!

A fost o REVOLUŢIE AUTENTICĂ, şi nu o „lovitură de stat”!

A fost CATEGORIC ANTICOMUNISTĂ, iar nu doar „anticeauşistă”!

La Timisoara, nu s-a murit pentru ca nişte „activişti” comunişti, din eşaloanele doi şi trei ale P.C.R., să treacă în fruntea ţării, în locul lui Nicoplae Ceauşescu şi a camarilei sale obediente, şi pentru ca unul din participanţii de la comanda genocidului de la Timişoara să fie numit, de către aceştia,… ministru de interne: generalul Nicolae Chiţac!

Nu s-a murit pentru ca dezbinarea socială şi naţională, cultul personalităţii, cenzura în mass – media, dezinformarea, ameninţările, telefonice şi scrise, ca şi toate celelalte metode comunisto – securiste, de intimidare şi de constrângere, să fie practicate, în continuare, în văzul lumii, în timp ce nouă ni se cere… pasivitate, în numele stabilităţii sociale şi al „liniştii”!

Aceasta Proclamaţie se adresează, în primul rând, celor care au primit Revoluţia… cadou şi se miră, acum, de ce suntem nemulţumiţi, de vreme ce dictatura a căzut, s-au abrogat o serie de legi proaste şi a mai apărut şi câte ceva în prăvălii…
Acum pot afla de ce suntem nemulţumiţi, revoltaţi chiar: nu acestea au fost Idealurile Revoluţiei de la Timişoara.

Noi, autorii acestei Proclamaţii, participanţi la evenimentele dintre16 şi 22 decembrie 1989, ca şi la cele ulterioare, NU CONSIDERĂM REVOLUŢIA… ÎNCHEIATĂ!

Declarăm, cu convingere şi determinare, că O VOM CONTINUA, PAŞNIC, DAR FERM!

După ce am înfruntat şi am învins, FĂRĂ AJUTORUL NIMĂNUI, unul dintre cele mai puternice sisteme represive din lume, NIMENI şi NIMIC nu ne mai poate intimida!!!

TIMIŞOARA, 11 martie 1990.”

CATEGORIC: PE LÂNGĂ FAPTUL CĂ MULTE CERERI, DIN 1990, ALE TIMIŞORENILOR, SUNT UIMITOR (ŞI… ÎNGRIJORĂTOR!) DE ACTUALE, ACUM, LA NU MAI PUŢIN DE 25 DE ANI DISTANŢĂ, ÎN TIMP, ESTE DE CĂZUT, MĂCAR PENTRU CÂTEVA MOMENTE, PE GÂNDURI: CUM AR FI ARĂTAT, OARE, ROMÂNIA NOASTRĂ (!) DACĂ… NU LE-AM FI LĂSAT-O LOR (!), ÎN GHEARE, ATUNCI!

Adică, dacă s-ar fi aplicat punctele Proclamaţiei de la Timişoara, în special al celui de-al 8 – lea!…
(Încercare de răspuns: ÎN ORICE CAZ, N-AM FI AJUNS AZI ÎN HALUL ĂSTA, CÂND UN MĂSCĂRICI STĂ PRIMAR CÂTE MANDATE VREA EL, IAR CEI CARE GUSTĂ GĂLEŢI DE LĂTURI IMAGISTICE, GEN „IMNUL” MAMAIEI, CU BLASFEMIEREA ATMOSFEREI ŞI MARTIRILOR DIN PIAŢA UNIVERSITĂŢII – 1990, SAR, APOI, SĂ-L VOTEZE, LA INFINIT, PE IDOLUL LOR, CARE LE DĂ, DE POMANĂ, PÂINE ŞI CIRC!).

FOTO: IMAGINI DIN PIAŢA UNIVERSITĂŢII – 1990 şi din timpul MINERIADEI DIN 13 – 15 IUNIE 1990: roncea.ro; patriaonline.ro; razbointrucuvant.ro; romuluscristea.wordpress.com
 

Categorii
Dosarele Timpul

FOTOREPORTAJ. Parcul de la Casa de Cultură, un exemplu despre cum își bat joc autoritățile de istorie și de spațiile verzi

Parcul din zona Casei de Cultură din Constanța era una dintre puținele oaze de spațiu verde din Constanța. În ultimii ani, acesta a fost distrus sistematic. Aici a fost construită o biserică, o alta a fost începută, dar părăsită, câinii fără stăpân sunt stăpâni în zonă, fântâna arteziană este abandonată. Pentru că o imagine face cât o mie de cuvinte, vă invităm să vedeți cum arată parcul, în imaginile surprinse astăzi de noi.

Prima imagine care surprinde este cea a Casei de Cultură, care a ajuns gazda unui club de maneliști, dar acesta este un subiect pe care îl vom trata separat.

Cea mai tulburătoare imagine din parc nu este însă, din păcate, aceea a unei case de cultură transformată în club de manele, ci a unui simbol al istoriei României degradat și ignorat de autorități. Este vorba despre monumentul eroilor din războiul de independență din Constanța, amplasat pe esplanada Casei de Cultură a Sindicatelor. Grupul statuar a fost realizat în anul 1985 de către sculptorul Marius Butunoiu. Este din bronz și reprezintă un dorobanț la atac și un ofițer cu drapelul într-o mână și cu sabia în cealaltă mână, îndemnând soldatul la luptă. Pe partea superioară a soclului, de formă paralelipipedică, sunt gravate numele localităților: Plevna, Grivița, Rahova și Smârdan. În spatele grupului statuar se înalță o coloană placată cu marmură albă. Din păcate, așa cum se vede în imaginile de mai jos, literele lipsesc și nimeni nu s-a îngrijit să repare acest monument și să cinstească pe cei care au murit pentru ca România să existe.

 

Avem însă în parc alte simboluri, moderne. Artiști contemporani au găsit că cel mai bun mod de exprimare este să măzgălească cu graffiti blocurile. Unele dintre expresii nu pot fi reproduse aici. Nimeni nu s-a gândit că în zonă vin și copii, care poate nu trebuie să învețe de la vârste fragede semnificație cuvântului ”m…e”.

Și pentru că în Constanța trăim ca într-o pădure tropicală, înconjurați de spații verzi, autoritățile și-au spus că poate e bine să mai reducă din ele. Așa că în parcul acesta s-a dat autorizație de construcție pentru două biserici. Una (Catedrala Eroilor ”Sfanta Treime”) este în stadiu de construcție de ani de zile, o groapă hidoasă în mijlocul parcului, îngrădită cu un gard improvizat din lemne. Nu mai sunt bani pentru ridicare ei și nu se știe când se vor strânge. Încercați să vă construiți o casă și să nu respectați termenul din autorizație, să vedeți ce se întâmplă. În cazul acesta, nu se întâmplă nimic.

Cum spuneam, sunt două biersiri, nu una singură. A doua este de fapt paraclisul primeia. Aici se oficiază slujbe. Azi dimineață lumea lua agheasmă din butoaie mari, amplasate la intrare, și aprindea lumânări pentru vii și pentru morți.

Câinii fără stăpân sunt o prezență constantă în parc și un pericol pentru copiii, părinții și bunicii care îndrăznesc să se plimbe prin el.

Și pentru că sunt câini, sunt și urme ale trecerii lor pe aici. În imaginea de mai jos aveți astfel de urme, pe care trebuie cu siguranță să le ocoliți. Orice plimbare pe alei este o cursă cu obstacole… fecale.

Dacă nu călcați în rahat de câine, aveți grijă să nu vă umpleți de noroi. Unele locuri arată ca în plin câmp, nu ca într-un parc.

Să nu credeți însă că primăria nu s-a gândit și la copii. Ba da. A amenajat pentru ei nu unul, ci două locuri de joacă în parc. Problema însă este că multe dintre jocurile amplasate sunt nefuncționale sau de-a dreptul periculoase. Vedeți în imaginile de mai jos un fel de carusel ruginit și rupt, dar și un leagăn care numai sigur nu pare.

Locurile de joacă nu sunt singurele distruse. Dacă vrei să păsTrezi curățenia și să arunci mizeria la gunoi vei observa că există coșuri de gunoi, dar că majoritatea sunt vandalizate. De altfel, în parc nu întâlnești decât un gardian, dar și acela stă într-o gheretă lângă biserică, fără să știe ce se întâmplă afară. Sau poate preferați o benă…

Ceea ce ar fi trebuit să fie o fântână arteziană a ajuns un loc părăsit și murdar.

Părăsit este și ”Magazinul pensionarului”. Vă mai aduceți aminte? Au fost inaugurate cu mare pompă în campania electorală, de către o administrație care vroia binele celor de vârsta a treia. Acum are lacătul pe ușă, iar proprietarul caută noi chiriași.

Pentru ca tabloul să fie complet, nu puteau lipsi două amănunte: haine și lenjerie puse la uscat pe balcoane, cu vedere la bulevard, să știe toată lumea ce chiolți poartă proprietarii, și tonete de înghețată uitate acolo, cu gândul că va veni odată vara.

Așa a ajuns una dintre cele mai frumoase zone din Constanța. Din păcate, ea nu va mai reveni niciodată la ceea ce a fost.

Categorii
Dosarele Timpul

CINCI PROBE INDUBITABILE, CARE ÎL BAGĂ ÎN PUŞCĂRIE PE RADU MAZĂRE!

Pentru că, pe tot parcursul zilei de ieri, s-a tot discutat, în presă (dar şi la… vârful mediului politic!,), despre fragmentele din referatul (dosarul) DNA, privind acuzaţia de LUARE DE MITĂ, împotriva primarului Constanţei, Radu Ştefan Mazăre, dată de către constructorul israelian Avraha(a)m Morgenstern („DOMNU’ AVI”), considerăm că, acum, după ce s-au mai “aşezat” lucrurile (adică: informaţiile şi analiza acestora), este momentul unor concluzii preliminare…

În acest sens, vom relua prezentarea unor fragmente (cele mai importante!), din deja celebrul referat al DNA, “ieşit” (“SCĂPAT”…) pe presă, ieri dimineaţă, DAR CU SUBLINIEREA ŞI COMENTAREA CONCISĂ A INDICIILOR CELOR MAI PUTERNICE, CA PROBATORIU, AL ACUZAŢIEI DE INFRACŢIUNE DE LUARE DE MITĂ!

De fapt, credem că este bine să începem chiar prin punctarea celor CINCI (5) INDICII (PROBE), INDUBITABILE ŞI CÂT SE POATE DE DIRECTE!!!, ALE PRINCIPALEI INFRACŢIUNI COMISE DE CĂTRE RADU ŞTEFAN MAZĂRE, ÎN ACEST DOSAR PENAL, “GREU” (CA ŞI CONSECINŢE!), ÎN CIUDA SUMEI, CHIPURILE “DERIZORII”, 175.000 euro!…, PENTRU ACEASTĂ IMITAŢIE AUTOHTONĂ A LUI AL CAPONE DIN CHICAGO: Al / La… COpAne, de Co(n)stanţa!!!

Dar, totuşi, primul lucru pe care-l prezentăm este un fragment dintr-un articol, din ziarul nostru, din vara trecută:

“Prietenii lui MAZĂRE şi CONSTANTINESCU pun mâna pe SPITALUL DE ORTOPEDIE din EFORIE SUD? Lupta se dă între ELAN SCHWARTZENBERG, Valentin Ionescu -„Grizzly” şi, respectiv, ION ŢIRIAC şi PUIU POPOVICIU” (26.08.2013, Secţiunea “DOSARELE TIMPUL”).

Acel material – anchetă avea ca temă planurile “echipei” (CLANULUI!) Nicuşor Constantinescu – Radu Mazăre, de a pune mâna pe superbul parc – pădurice, de pe malul mării, al Spitalului – Sanatoriu de Oase din Eforie – Sud, în care vorbeam şi despre vechea prietenie (mai ales de… afaceri, TOATE FOARTE, FOARTE CONTROVERSATE!), a primarului Constanţei, cu israelianul Emilian “Elan” Scwartzenberg (unul dintre cei pentru care se zbat alde Mazăre şi Nicuşor Daniel Constantinescu, preşedintele Consiliului Judeţean, să pună laba pe feeria naturală din Eforie!):

 

Mazăre l-a cunoscut pe “Elan” printr-o… femeie comună (lor): Mihaela (“Judith”) Ţiganu – Rădulescu! (Dar şi prin… ION ŢIRIAC!)

 

“Cât despre Valentin Ionescu – „Grizzly” (colegul, de la Institutul de Marină, al celor doi care „au speriet” gândul, Vestul, Estul şi Constanţa, fiind apoi asociat dumnealor şi nouă patron la prima lor firmă şi primul lor ziar, săptămânalul „CONTRAST”) şi extrem de controversatul fost soţ al vedetei TV Mihaela Rădulescu, fostă… Ţiganu, pe numele real (temporar, pe durata căsătoriei cu cel despre care facem vorbire, trecută la religia mozaică şi rebotezată ”Judith”), româno – israelianul ELAN SCHWARTZENEGER, ce mai putem spune…
Ei nu fac decât să repete figura cu „City Park Mall”- ul din Constanţa, care a ras, efectiv, din Parcul Tăbăcărie, 4,3 hectare (date de Mazăre, din domeniul public al Primăriei, de parcă erau moştenire de familie, în ciuda numeroaselor proteste ale constănţenilor responsabili).
Ne minţeau, atunci, cu toţii, respectiv pe toţi, că vor amenaja nu’ş ce mare GRĂDINĂ LUXURIANTĂ, CU MII DE PLANTE EXOTICE ŞI ALTE VRĂJELI DE GENUL ĂSTA. Era pe vremea când viceprimarul Nicolae Nemirschi ne explica, la radio, răspunzând întrebărilor şi nedumeririlor cetăţenilor oraşului, că „loisir” înseamnă un fel de… „entertaiment”, aşa, ca să priceapă şi baba Safta şi moş Caltaboş!). Le-aţi văzut, grădinile alea ale Semiramidei, realizate, de-atunci? Căci noi nu vedem, pe-acolo, decât nişte cataroaie încinse, de granit de pavaj ordinar, şi-alea puse strâmb, pe post de dale, în care te-mpiedici de să-ţi rupi gâtul sau pantofii, nu alta, plus câţiva copăcei şi arbuşti anemici şi stingheri, pe malul lacului… Acum ce o să ne mai promită, în locul Spitalului din Eforie – Sud? Maimuţoi săltăreţi şi maimuţe cu cercei? Păiii…, ce ne mai trebuie? Nu-l avem pe Mazăre? Şi pe „manechinele” lui scheletice, pe amărâtele alea înfometate, parcă furate de la… camera de material didactic de la laboratorul de anatomie, de la şcoală, pe care le tot mână, ca pe viţele (nu-i întâmplător cuvântul, în cazul prăpăditelor ălora penibile, fugite de-acasă ca să devină gheişe, jucării depersonalizate ale unui om extrem de bolnav…).
Atunci, în 2005 – 2006, firma în care era acţionar majoritar Valentin Ionescu – “Grizzly”, “Millenium Global Development” SA, prin “Holland Development Group” SA, în care deţinea 80% din acţiuni şi prin SC “Stop” SRL Constanţa (societatea soţilor Costel şi Silvia Zelcă, despre care foarte multă lume afirmă că nu sunt decât nişte interfeţe pentru unele dintre afacerile lui Radu Mazăre şi Nicuşor Constantinescu!), în care avea jumătate din părţile sociale, a construit, pe 4,3 hectare (pe care le-a… defrişat, efectiv!) din Parcul Tăbăcărie, de pe malul lacului omonim, din Constanţa, un „mall”, pe care a mai avut şi ipocrita neruşinare să-l numească (drept praf în ochi, compensatoriu pentru sutele de copaci viguroşi şi falnici tăiaţi): „City… PARK (SIC!) Mall”.

Dar în fruntea (mai corect: în spatele…) tuturor aranjamentelor se afla, de fapt, beneficiarul lucrării (prin firma sa, „NEOCITY Group România”), adică proprietarul construcţiei (până când a vândut măgăoaia, acum câţiva ani) omul de afaceri israeliano-român ELAN SCWARTZENBERG, prieten cu primarul Constanţei, Radu Ştefan Mazăre.
Ei se cunoscuseră prin intermediul altor prieteni comuni: celebrul fost tenismen şi actual multimiliardar Ion Ţiriac şi prin fostul coleg de facultate şi asociat al lui Mazăre, şi Constantinescu, Valentin Ionescu, poreclit „Grizzly Bear”, datorită culorii părului, argintiu încă din juneţe (acesta a plecat la Bucureşti, în 1991, deci înainte de apariţia cotidianului „Telegraf”, în ianuarie 1992, făcând acolo, în Capitală,o relativ încununată de succes carieră jurnalistică, în presa scrisă „centrală”, la ziarul săptămânal „Express”, al lui Cornel Nistorescu, apoi la nou apărutul, din iulie sau august 1992, cotidian „Evenimentul Zilei”, încetul – cu – încetul şi, mai ales, … relaţie cu relaţie, intrând şi performând în lumea afacerilor!).

Dar… nu numai ei erau „apropiaţii” comuni ai celor doi!
„Cherchez la femme”, cum zice eschimosul: un mare rol l-a avut, în apropierea lui Schwartzenberg de Mazăre, chiar una dintre fostele amante ale primarului Constanţei (de pe vremea când era o simplă, cvasi-debutantă, realizatoare de emisiuni de varietăţi estivale, în Mamaia, pentru nou-înfiinţatul, pe atunci, la începutul anilor 2000, post de televiziune naţional B1 TV (al fraţilor George, Valentin – acum decedat – şi Viorel Păunescu), nimeni alta decât… proaspăta soţie (din 2004, de fapt) a lui E. S., Mihaela Rădulescu – „Judith” (ca să accepte rabinul şi familia soţului căsătoria, moldoveanca a trebuit să treacă la mozaism şi să se reboteze „cuşer”; dar, la urma urmei, care-i problema, dacă dragostea-i mare şi portofelul soţului gros…).”

 

CINCI (5) PROBE, INDUBITABILE ŞI DIRECTE!, ÎMPOTRIVA LUI MAZĂRE (plus fratele, senatorul Alexandru M., şi mituitorul Avraha(a)m Morgenstern…)!

 

Referatul prezentat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României, de către procurorii Departamentului Național Anticorupție (DNA) – Direcţia (Divizia) Centrală Bucureşti, prin care se cere arestarea preventivă a primarului municipiului Constanța, pentru 29 de zile, Radu Ştefan Mazăre (pentru infracţiuni de CORUPŢIE, în primul rând: LUARE DE MITĂ!), conține descrierea amănunţită a circuitului banilor “negri”, spre conturile fraților Mazăre, Radu și Alexandru (“Sandu”, senator PSD, aflat la AL…TREILEA mandat!) şi, la fel de interesant, cuprinde… interceptări, legale, ale unor convorbiri telefonice, din care rezultă destul de clar că primarul Constanţei a ordonat unor subordonați, din Primărie, SĂ… ÎNCALCE LEGEA!

În ordinea cronologică a desfăşurării faptelor:

1. PRIMARUL Constanţei, Radu Ştefan Mazăre, S-A ÎNTÂLNIT ŞI A DISCUTAT ŞI NEGOCIAT, EXACT PE TEMA ÎN SPEŢĂ!, ÎN POFIDA INTERDICŢIILOR LEGALE (CLARE, NEECHIVOCE!), ÎN CALITATE DE ORGANIZATOR AL UNEI LICITAŢII, PENTRU LUCRĂRI PLĂTITE DIN BANI PUBLICI (GESTIONAŢI / ADMINISTRAŢI CHIAR DE CĂTRE INSTITUŢIA PUBLICĂ PE CARE O CONDUCE!), CU UN… OFERTANT LA LICITAŢIE, ÎNAINTE DE DESFĂŞURAREA PROCEDURILOR (DEPUNEREA OFERTEI!)!!!!!!

2. DOVADA INCONTESTABILĂ A IMPLICĂRII NELEGALE A LUI MAZĂRE: CÂND CEREA CONSILIULUI LOCAL VOTUL PENTRU ATRIBUIRE, INVOCA UN RAPORT AL DIRECŢIILOR DE SPECIALITATE ALE PRIMĂRIEI, CU… O ZI ÎNAINTE CA ACESTA SĂ FIE ÎNTOCMIT!

3. DE CE AR FI FOST PREFERAT CONTUL DE TIP “ESCROW”, PENTRU PLATA UNOR DATORII DE PE URMA UNUI SIMPLU ÎMPRUMUT (!), DACĂ ACCESUL LA BANII DIN CONT NU ERA CONDIŢIONAT DE ÎNDEPLINIREA UNOR OBLIGAŢII DE CĂTRE BENEFICIARI (FRAŢII MAZĂRE)?!!!

4. Operaţiunile, prin care fraţii Mazăre au primit sumele de bani sus-menţionate, au avut ca justificare: „FEES” = “TAXĂ” ori “ONORARIU” (SIC!) (N. Red.: formula consacrată, în astfel de plăţi, prin bancă, trecută de către depunătorul în conturile fraţilor Mazăre!!!!!)

5. “LAST BUT NOT LEAST”: ÎN DECLARAŢIILE DE AVERE, ALE PRIMARULUI RADU MAZĂRE,… nici pomeneală de conturile, pe numele său, deschise la banca israeliană “Israel Discount Bank”, unde firma “Melici Management”, controlată de Schwartzenberg Emilian (“Elan”), a transferat 95.000 de euro, respectiv, 80.000 de euro, potrivit documentelor anchetatorilor DNA!
În acest (ultim) sens, republicăm (precizând că toate “notele” adăugate aparţin şi sunt asumate de către autorul şi semnatarul prezentului articol) articolul, de ieri, al colegului Alex Popescu, apărut în ZiarulTIMPUL.ro (“Fals în acte? Conturile din străinătate ale primarului Constanței, Radu Mazăre, lipsesc din ultimele trei declarații de avere”, Secţiunea “DOSARELE TIMPUL”, 10.04.2014):
“Dacă ne uităm la ultima declarație de avere a primarului Radu Mazăre, depusă în iunie 2013, apar următoarele bunuri: un apartament în Bucureşti, de 184 mp, o cotă de 4% din două terenuri intravilane, tot din Capitală, precum şi un teren extravilan, de 1,7 ha, obţinut în anul 2012, prin concesiune, în Republica Madagascar (SIC!).
Ce mai apare: o şalupă cu motor “Bayliner” şi o remorcă “Peridoc”, ambele cumpărate în anul 2001.

Şi nişte bani: 287.000 euro “cash”, ca şi un card de debit, cu 5.000 euro.

Plus plasamente şi împrumuturi, acordate mai multor societăți comerciale, unde deţine acţiuni: SC “Sigma Trading” SA, SC “Ideea Contrast” SRL, SC “Comtext” SA, SC “Nisipuri” SA, SC “Xenoti” SRL, SC “Conpress Group” SRL şi SC “Royal Distribution Services” SRL, dar şi un împrumut, în valoare de 600.000 euro, acordat unei persoane fizice: Ioanis Poulos Skantzikas (N. n., a autorului actualului articol: GRECUL CĂRUIA I-AR FI ÎMPRUMUTAT RADU MAZĂRE, CONFORM PROPRIILOR RECENTE JUSTIFICĂRI !, BANII RETURNAŢI DE CĂTRE… ELAN SCHWARTZENBERGER, FĂRĂ CA … MAZĂRE SĂ ŞTIE!!, declaraţie care ne face să ne întrebăm, DIN NOU!,… cât de proşti ne crede, PE TOŢI !, derbedeul ăsta?!!!!)

La capitolul “Venituri”, a menționat, la virgulă!…, salariul anual, de 33.909 lei, primit de la Primăria Constanţa, ca şi suma de 60.000 euro, obţinuți în urma vânzării de acţiuni, de la “Enterprises Inc. of Monrovia” – Grecia.

Aşadar: nici pomeneală de conturile pe numele său, deschise la banca israeliană “Israel Discount Bank”, unde firma “Melici Management”, controlată de Schwartzenberg Emilian, a transferat 95.000 de euro, respectiv, 80.000 de euro, potrivit documentelor anchetatorilor DNA, publicate (N. n.: ieri dimineaţă, sursa fiind, ne îndeplinim datoria de a preciza: formal – NEOFICIALĂ).

Ce înseamnă acest lucru?
Potrivit art. 292, din Codul Penal, procurorii de la Agenţia Națională de Integritate (ANI) îl pot acuza, pe Radu Mazăre, de infracțiunea de fals în declarații.
Fiind vorba despre un fals într-un înscris oficial, infracțiunea se pedepsește cu închisoare, de la trei (3) luni la trei (3) ani!”

 

“Shapir Structures” SRL a asfaltat, pe 56 milioane euro (!), la Dragnea, în Teleorman, iar la Constanţa, pentru 44 milioane euro (!), avea din start, prin clauză contractuală, “termen de graţie” de… trei ani!

 

Prezentăm, aşadar, încă o dată (dar cu “aparatul critic” de rigoare, ca să împrumutăm o sitagmă din beletristică), fragmentele cele mai importante, din referatul prin care procurorii anticorupţie bucureşteni solicită arestarea preventivă, pentru 29 de zile, a lui Radu Ştefan Mazăre (cerere care va fi judecată din nou, săptămâna viitoare, tot la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României, de către un alt complet, procurorii anticorupţie bucureşteni anunţând, deja, că vor ataca deciziile de eliberare, de ieri, pentru Radu Mazăre şi Avrahaam Morgenstern (cel care este învinuit, în acest dosar penal, pentru DARE DE MITĂ), date de către un complet de judecători de la Curtea Supremă (DE FAPT DE CĂTRE ACEEAŞI JUDECĂTOARE, Rodica Cosma, CARE A VOTAT, SINGURA DIN CINCI (!), ÎMPOTRIVA CONDAMNĂRII LUI GHEORGHE “GIGI” BECALI, în ultima Instanţă din procesul “latifundiarului din Pipera”!).

DE PRECIZAT ŞI CĂ ACEASTĂ FIRMĂ, A ISRAELIANULUI AVRAHAM MORGENSTERN, “SHAPIR STRUCTURES”, A ASFALTAT ŞI ÎN JUDEŢUL… TELEORMAN, LA LIVIU DRAGNEA ÎN “REPUBLICĂ”, CHIAR LA CELEBRA (ŞI SUPER – CONTROVERSATA!) AUTOSTRADĂ “DE CENTURĂ” (Sic!) BUCUREŞTI – ROŞIORI DE VEDE – ALEXANDRIA (contract cu CNADR, în valoare de… 56 milioane de euro!)!

IAR ÎN PRIVINŢA ASFALTĂRILOR DE LA CONSTANŢA, este celebru contractul firmei “Shapir Structures” cu Primăria, în valoare de nu mai puţin de… 44 de milioane de euro!, ÎN CARE O CLAUZĂ (PROFUND ILEGALĂ!) ERA CĂ PRESTATORUL PUTEA SĂ ÎNTÂRZIE TERMENUL DE PREDARE A LUCRĂRII, FĂRĂ NICIUN FEL DE SANCŢIUNE PECUNIARĂ!!!, TIMP DE… 36 DE LUNI, ADICĂ: TREI ANI DE ZILE!!!

 

TRASEUL MITEI

 

„În cursul anului 2011, Morgenstern Avraham, reprezentantul S.C. “Shapir Structures” S.R.L., a oferit primarului municipiului Constanţa, Mazăre Radu Ştefan, prin intermediul unui apropiat al celor doi, Schwartzenberg Emilian (“Elan” – N. Red.), suma totală de 175.000 de euro, pentru a facilita câştigarea, de către societatea pe care o reprezenta, în condiţii avantajoase, a licitaţiei având ca obiect contractul de construire a “Campusului social” “Henri Coandă”, în valoare de 40.964.030 lei, fără TVA (circa 10 milioane de euro).

TRASEUL MITEI a fost următorul:

— Societatea “off shore” “Larton Consultants” Ltd (unic asociat al S.C. Shapir Structures S.R.L.) transferă în contul societăţii “Melici Management” Inc. (beneficiar REAL: Schwartzenberg Emilian) suma de 109.835 euro la data de 28.07.2011 şi suma de 173.012 euro la data de 24.08.2011;

— Societatea “Melici Management” Inc. transferă în contul personal al primarului Mazăre Radu Ştefan, deschis la “Israel Discount Bank”, Sucursala 156, Netanza, Israel, suma de 95.000 euro, la data de 13.09.2011 şi în contul personal al lui Mazăre Alexandru, deschis tot la aceeaşi bancă, “Israel Discount Bank”, Sucursala 156, Netanza, Israel, suma de 40.000 euro, în aceeaşi dată;

Tot în contul personal al lui Mazăre Alexandru, deschis la “Israel Discount Bank”, Sucursala 156, Netanza, Israel, “Melici Management” Inc. a transferat şi suma de 40.000 euro, în data de 06.12.2011.

(N. Red.: Aşadar, aceasta a fost finalizarea tranzacţiei mafiote: la data de 06.12.2011, Schwartzenberg Emilian a făcut ultima plată, în valoare de 40.000 de euro, în contul personal, deschis la banca nominalizată din Israel, de către unul dintre fraţii mai mici ai primarului Constanţei, senatorul PSD Alexandru Mazăre!)

Operaţiunile, prin care fraţii Mazăre au primit sumele de bani sus- menţionate, au avut ca justificare: „FEES” = “ONORARIU” (SIC!) (N. Red.: formula consacrată, în astfel de plăţi, prin bancă, trecută de către depunătorul în conturile fraţilor Mazăre!!!!!)

Aceste sume de bani au fost oferite primarului Mazăre Radu Ștefan, pentru ca acesta să efectueze o serie de demersuri, unele intrând în atribuțiile sale de serviciu (cum ar fi inițierea unor Hotărâri de Consiliu Local, astfel cum se va arăta mai jos, prin care au fost aprobate diverse etape ale procedurii de achiziție sau prin care a fost favorizată societatea “Shapir Structures”), altele în afara atribuțiilor de serviciu (cum ar fi consilierea reprezentantului “Shapir Structures”, Morgenstern Avraham, în cadrul a numeroase întâlniri, avute de cei doi, pe parcursul desfășurării procedurii de achiziție).

Unele dintre cele mai importante demersuri efectuate de primarul Mazăre Radu Ștefan, în favoarea societății “Shapir Structures”, au fost cele prin care, la solicitarea lui Morgenstern Avraham, adresată primarului, în timpul unei întâlniri private, între cei doi, a fost aprobată creșterea valorii contractului de achiziție, cu suma de 3.722.910 lei fără TVA (circa 900.000 de euro), de la suma de 37.241.120 lei, cât a fost valoarea estimată de către autoritatea contractantă (Primăria), la publicarea anunțului de achiziție publică, la suma de 40.964.030 lei, cât a fost oferta financiară a societății “Shapir”, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 293 / 28.11.2011, inițiată de către primarul Mazăre Radu Ștefan.

 

Concepţia planului infracţional

 

La începutul anului 2011, Mazăre Radu Ştefan, în calitate de primar al Municipiului Constanţa, a lansat “Programul de construire locuinţe modulare, grupate în Campusul Social HENRI COANDA”, aprobat prin Hotărâre a Consiliului Local al municipiului Constanţa.
Acest program a înlocuit partea a doua dintr-un proiect imobiliar anterior (!), al Primăriei Constanţa, respectiv de construire de “Locuinţe pentru Tineri”, urmărind construirea de locuinţe sociale, la un preţ scăzut, care urmau a fi repartizate, apoi, persoanelor fără venituri, sau cu venituri foarte mici.

În acea perioadă, S.C. “Shapir Structures” S.R.L. se afla, deja, în relaţii contractuale cu Primăria Constanţa, întrucât obţinuse contractul de execuţie a trei blocuri, din proiectul anterior, “Locuinţe pentru Tineri” (N. Red.: Asta pe lângă zecile de milioane de euro, încasate de la Primăria Constanţa, în ultimul deceniu, pentru asfaltări de cea mai… proastă calitate posibilă!, dar PLĂTITE REGEŞTE!).
Reprezentantul acestei societăţi, Morgenstern Avraham, era prieten cu Schwartzenberg Emilian, iar acesta din urmă era prieten cu primarul Mazăre Radu Ştefan, aşa cum reiese atât din interceptări, cât şi dintr-o serie de afirmaţii publice făcute de către aceştia.
Aşadar, Schwartzenberg Emilian a acţionat ca un liant, între reprezentantul firmei “Shapir Structures” şi primarul Constanţei, Mazăre Radu Ştefan.

Pe fondul demarării, de către Mazăre Radu Ştefan, a “Programului de construire locuinţe modulare, grupate în Campusul Social HENRI COANDĂ”, reprezentantul societăţii “Shapir Structures” a dorit să îşi asigure câştigarea licitaţiei, care urma a fi organizată, pentru realizarea acestui proiect.
Împreună cu Schwartzenberg Emilian şi Mazăre Radu Ştefan, a stabilit să vireze, într-un cont al unei societăţi “off shore”, controlată de Schwartzenberg Emilian, sumele reprezentând MITA, oferită pentru câştigarea licitaţiei, urmând ca Schwartzenberg Emilian să vireze anumite sume, din acest cont (pe măsură ce Mazăre Radu Ştefan îşi îndeplinea obligaţiile, legate de câştigarea licitaţiei de către societatea “Shapir Structures” SRL), în conturile personale ale primarului Constanţei şi ale fratelui său, senatorul (PSD – N. Red.) Mazăre Alexandru.

A fost ales Schwartzenberg Emilian pentru a facilita transferul banilor, întrucât acesta se bucura de încrederea atât a lui Morgenstern Avraham, cât şi a lui Mazăre Radu Ştefan, fiind astfel un garant că fiecare dintre cei doi îşi va îndeplini „obligaţiile” asumate (SIC!).
Astfel, respectiv, Morgenstern Avraham era sigur că Schwartzenberg Emilian îi va transfera banii primarului Mazăre Radu Ştefan DOAR în momentul în care era sigur de efectuarea, de către acesta, a demersurilor favorabile societăţii sale (SIC!), iar Mazăre Radu Ştefan era sigur că, odată banii transferaţi de reprezentantul societăţii “Shapir”, în conturile lui Schwartzenberg Emilian, îi va primi de la acesta din urmă, pe măsură ce va facilita câştigarea licitaţiei de către societatea “Shapir Structures” SRL (SIC!).

 

DE CE AR FI FOST PREFERAT CONTUL DE TIP “ESCROW”, PENTRU PLATA UNOR DATORII DE PE URMA UNUI SIMPLU ÎMPRUMUT (!), DACĂ ACCESUL LA BANII DIN CONT NU ERA CONDIŢIONAT DE ÎNDEPLINIREA UNOR OBLIGAŢII DE CĂTRE BENEFICIARI (FRAŢII MAZĂRE)?!!!

 

Mecanismul folosit seamănă cu utilizarea contului “ESCROW” (SIC!) (N. Red.: Varianta românească ar trebui să fie… “ESCROC”, deşi, de fapt, el areb ca scop principal tocmai evitarea… escrocării plătitorului!).
(În relaţiile comerciale, contul de tip “escrow” este un depozit bancar colateral, care are ca scop protejarea participanţilor la tranzacţii comerciale, mai ales a plătitorului / finanţatorului. Principala caracteristică a contului de tip “escrow” este că permite depunerea sumelor, în favoarea beneficiarului, însă ridicarea acestora este… condiţionată de îndeplinirea unor condiţii contractuale! În acelaşi timp, deponentul are posibilitatea recuperării, integrale, a disponibilului din cont, în cazul în care partenerul nu îşi îndeplineşte obligaţiile.)

Acest mecanism a fost, probabil, propus de către primarul Mazăre Radu Ştefan, care, într-o convorbire telefonică, din martie 2012, cu Schwartzenberg Emilian, îşi arată preferinţa pentru utilizarea contului “escrow” (Cităm: “Altceva să-ţi spun şi cu asta încheiem discuţia: “escrow”! Eu, de când am învăţat să fac “bussines”, am învăţat să lucrez cu contul “escrow” (SIC!, SIC!, SIC!).

 

Conturile folosite

 

Conturile utilizate pentru aceste transferuri au fost cele deschise la LGT Bank, din Liechtenstein, de către firma “Melici Management” Inc. (societate “off shore”, controlată de Schwartzenberg Emilian – în care societatea “Larton Consulting” Ltd (unicul asociat al societăţii “Shapir Structures” S.R.L. – SIC!) transferă, din Cipru, sumele de 109.835 euro, la data de 28.07.2011, şi 173.012 euro, la data de 24.08.2011.
Din acest cont, Schwartzenberg Emilian transferă la “Israel Discount Bank”, Sucursala …. Netanza, Israel, în contul personal al primarului Mazăre Radu Ştefan, suma de 95.000 euro, la data de 13.09.2011, şi suma de 40.000 euro, în contul fratelui acestuia, Mazăre Alexandru, la aceeaşi dată, precum şi 40.000 euro, în contul fratelui acestuia, Mazăre Alexandru, la data de 06.12.2011.

Aşa cum spuneam, toate aceste operaţiuni au ca justificare, scrisă în ordinul de depunere / virament, de către plătitor: „FEES” = “ONORARII” (SIC!, SIC!, SIC!)!

Aceste informaţii au rezultat din analiza documentelor bancare, a ordinelor de plată şi a extraselor aferente conturilor deţinute de “Melici Management” Inc., beneficiar real fiind Schwartzenberg Emilian alias “Elan” S., de la banca LGT Bank, din Principatul Liechtenstein.

Aceste documente au fost obţinute într-o altă cauză, aflată în instrumentarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, însă, în baza comisiei rogatorii, cu autorităţile judiciare din Liechtenstein, efectuate în prezenta cauză, s-a obţinut acordul de folosire a acestor documente.

Cu privire la transferurile mai sus descrise, efectuate între societăţile “Larton Consultants” şi “Melici Management”, inculpatul Morgenstern Avraham a declarat că nu îşi aminteşte care a fost scopul lor (SIC!), însă a precizat că între cele două societăţi exista un contract, privind acordarea de consultanţă, din partea firmei “Melici”, către “Larton”. Fiind întrebat în ce a constat această consultanţă, oferită de către firma “Melici”, inculpatul a declarat că “Melici” a căutat proiecte, în Europa, cum ar fi în România, Ucraina, Serbia, fără a găsi, vreodată, vreun proiect: “Melici” nu a furnizat nimic firmei “Larton”, rezultatul a fost zero!”

Analiza activităţii inculpatului Mazăre Radu Ştefan, în cadrul procedurii de achiziţie, având ca obiect proiectul de locuinţe modulare în campusul social “Henri Coandă” — Constanţa, raportată la fluxul sumelor de bani, oferite de către inculpatul Morgenstern Avraham
În perioada desfăşurării procedurii de achiziţie, între Mazăre Radu Ştefan şi Morgenstern Avraham, au avut loc, potrivit convorbirilor interceptate în cauză, 5 (cinci) întâlniri, astfel:
— La data de 19.07.2011, la sediul Primăriei, când primarul Radu Ştefan Mazăre face presiuni, pentru emiterea unei autorizaţii de construire, necesară societăţii comerciale “Shapir Structures” S.R.L.;
— A doua întâlnire, în data de 18.10.2011, în mediu privat, când sunt discutate probleme legate de încheierea contractului de achiziţie;
— A treia întâlnire, cea mai importantă, din data de 02.11.2011, într-un restaurant din Bucureşti, când Morgenstern Avraham îi solicită creşterea valorii contractului de achiziţie, lucru cu care Mazăre Radu Ştefan este de acord, în acest sens, iniţiind ulterior HCLC din 28.11.2011, astfel cum se va arăta mai jos;
— Ultimele două întâlniri se desfăşoară în data de 13.12.2011, prima în Constanţa, în mediu privat, unde acesta face presiuni pentru încheierea celor şapte subcontracte între “Shapir Structures” şi subcontractanţii săi, fără de care nu ar fi putut fi încheiat contractul principal de achiziţie publică, precum şi o a doua întâlnire, în cursul serii, tot în Constanţa.

Analizând procedura de achiziţie publică, având ca obiect execuţia lucrărilor de construcţii – montaj, inclusiv a serviciului de proiectare, aferentă obiectivului de investiţii „Construire unităţi locative modulare în municipiul Constanţa şi lucrări tehnico – edilitare aferente – Campus social Henri Coandă”, în raport de transferurile sumelor de bani, de întâlnirile între Mazăre Radu Ştefan şi Morgenstern Avraham şi de convorbirile interceptate în cauză, se constată următoarele:

Prin Hotărârea Consiliului Local al municipiului Constanţa, din 31.03.2011, luând în dezbatere expunerea de motive a primarului Radu Ştefan Mazăre, înregistrată la data de 07.03.2011, referitoare la proiectul de hotărâre privind “Programul de construire unităţi locative modulare în municipiul Constanţa şi lucrări tehnico – edilitare aferente – Campusul social Henri Coandă”, a fost aprobat acest Program. Conform articolului 3, Programul a fost declarat obiectiv de interes public local.

Prin această Hotărâre au fost abrogate H.C.L.C. din 28.08.2009 şi din 27.05.2010, care aveau ca obiect „Construire Locuinţe pentru Tineri, destinate cumpărării, şi lucrări tehnico – edilitare aferente – Ansamblul din strada Ştefăniţă Vodă — Constanţa, cartierul al II-lea”.
Aşadar, prin această Hotărâre, s-a renunţat la partea a doua a obiectivului de investiţii „Locuinţe pentru Tineri”, în favoarea unui nou proiect, respectiv „Campus Social”.

La data de 05.04.2011, la solicitarea primarului Radu Ştefan Mazăre, a fost emis Certificatul de Urbanism, aferent acestui obiectiv de investiţii.
Prin Hotărârea din 08.07.2011, Consiliul Local Constanţa luând în dezbatere expunerea de motive a primarului Radu Ştefan Mazăre, s-a hotărât aprobarea indicatorilor tehnico – economici, pentru etapa I a obiectivului de investiţii „Construire unităţi locative modulare în municipiul Constanţa şi lucrări tehnico-edilitare aferente – Campus social Henri Coandă”, conform studiului de fezabilitate, cuprins în anexa ce face parte din Hotărâre .

La aceeaşi dată, prin Hotărârea C.L.C. din 08.07.2011, luând în dezbatere expunerea de motive a primarului Radu Ştefan Mazăre, înregistrată la data de 04.07.2011, referitoare la proiectul de Hotărâre a Consiliului Local (C.L.) Constanţa, privind transferul “Programului de construire unităţi locative modulare în municipiul Constanţa şi lucrări tehnico – edilitare aferente — Campusul social Henri Coandă”, cu avizul favorabil al Comisiilor nr. 1 şi nr. 5, ale Consiliului Local Constanţa, s-a hotărât transferul acestui program către Regia Autonomă „Exploatarea Domeniului Public şi Privat” (RA EDPP) Constanţa.
Ca efect al transferului, toate atribuţiile legate de acest proiect au fost trecute în sarcina Regiei Autonome „Exploatarea Domeniului Public şi Privat” (RAEDPP) Constanţa

Controlul îndeaproape asupra întregii proceduri de achiziţie publică a fost păstrat, primarul Mazăre Radu Ştefan numind 3 (trei) experţi cooptaţi, persoane de încredere din cadrul Primăriei Constanţa, care să asiste Comisia de Evaluare, constituită în cadrul RA EDPP, pentru a evalua ofertele, depuse pentru proiectul “campusului social” “Henri Coandă”, din municipiul Constanţa.
Astfel, prin dispoziţia din 22.09.2011, emisă de către primarul Radu Ştefan Mazăre, au fost nominalizaţi experţii cooptaţi, pe lângă Comisia de Evaluare, fără drept de vot: 3 (trei) persoane.

La data de 11.07.2011, având în vedere H.C.L.C. din 08.07.2011, privind transferul „Programului de construire unităţi locative modulare în municipiul Constanţa şi lucrări tehnico – edilitare aferente”, către Regia Autonomă „Exploatarea Domeniului Public şi Privat” Constanţa, a fost completat Programul de Achiziţii Publice, pentru anul 2011, al Regiei numite, cu valoarea acestui Obiectiv de Investiţii, respectiv cu 37.241.120 lei, fără TVA.

În această perioadă, pe fondul unor discuţii între inculpaţii Mazăre Radu Ştefan şi Morgenstern Avraham, legate de dorinţa acestuia din urmă de a câştiga contractul de execuţie a “campusului social”, inculpatul Mazăre Radu Ştefan a acţionat în vederea câştigării încrederii reprezentantului societăţii “Shapir Structures” SRL.

În acest sens, a dorit să îi demonstreze că, având în vedere autoritatea şi eficienţa sa, în cadrul Primăriei Constanţa, el este persoana cu care trebuie să trateze, în cazul în care urmăreşte să încheie contracte, cu autorităţiLE subordonate Primăriei.

Astfel, într-o convorbire telefonică, purtată de către Mazăre Radu Ştefan, cu unul dintre cei doi viceprimari ai Constanţei (DECEBAL FĂGĂDĂU – N. Red.), în data de 19.07.2011, primarul se asigură că acesta va răspunde prompt solicitărilor societăţii comerciale “Shapir Structures” SRL:

„FĂGĂDĂU DECEBAL, viceprimar al Constanţei: Bună dimineaţa, dom’ primar!
MAZĂRE RADU ŞTEFAN: Salut! Asta de la urbanism a plecat, la Londra, cu ştiinţa ta?
F.D.: Da!
MAZĂRE RADU ŞTEFAN: Da…Ăăăă.. cine-i ţine locul? Io-l am pe domnul Avi (SIC!) (N. Red.: Morgenstern Avraham) aici…(Nota DNA: Neinteligibil)
F.D.: Nicoleta Constantin.
MAZĂRE RADU ŞTEFAN: Nicoleta Constantin. Tu te duci la birou, nu?
F.D.: Bineînţeles!
MAZĂRE RADU ŞTEFAN: Domnu Avi…Îl ştii pe domnul Avi (SIC!)?
F.D.: Bineînţeles!
MAZĂRE RADU ŞTEFAN: Face drumurile şi face blocurile…
F D.: Ştiu şi problema cu cele trei blocuri care aveau autorizaţie, şi trebuiesc sparte… şi-aşa mai departe..
MAZĂRE RADU ŞTEFAN: De ce este o problema asta? De ce…
F D.: Sincer, mie nu mi se pare o problemă.
MAZĂRE RADU ŞTEFAN: De ce în Primării, orice lucru trebuie să fie o problemă?
F D.: Păi…
MAZĂRE RADU ŞTEFAN: Sau este o problemă?
F.D.: Nu ştiu, dar…credeţi-mă, că mă ocup! Dacă vine domnu’ Avi (SIC!), eu o chem pe Nicoleta şi rezolv! Mi-a zis ieri şi domnu’ Marica (Nota DNA: Marica Ion, director – executiv Direcţia Tehnic – Achiziţii, din cadrul Primăriei municipiului Constanţa, al cărui nume va apărea și ulterior, ca o persoană folosită, de către primarul Mazăre Radu Ştefan, în relația cu Morgenstern Avraham).
MAZĂRE RADU ŞTEFAN: Dar ştii cum trebuie rezolvată? De urgenţă! Că, bă, omul ăsta a făcut blocurile fiindcă l-am rugat eu, ca să nu stăm în căcat (SIC!)!
F D.: Ştiu, ştiu…
MAZĂRE RADU ŞTEFAN: Da?
F.D.: Şi pierde bani!
MAZĂRE RADU ŞTEFAN: Da, el pierde bani, eu pierdeam imagine… (SIC!)
F.D.: (Nota DNA: Neinteligibil!) Vreau să vă zic..
MAZĂRE RADU ŞTEFAN: Şi dacă eu nu mai eram, nu mai era nici Nicoleta, nici Nicoleta…
F.D.: Corect!
MAZĂRE RADU ŞTEFAN: Nici.. (Nota DNA: înjură! – SIC!) ei de funcţionari, că tot ce vreau să fac, nu pot, nu se poate face! (Nota DNA: Neinteligibil, vorbesc concomitant
MAZĂRE RADU ŞTEFAN: (Neinteligibil)… O chemi să rezolve problema, astăzi!, că dacă nu, mă ocup eu personal de toată Direcţia de Urbanism.. şi de toate autorizaţiile pe care le dau! Adică de ei, personal, mă! Mai exact…
F.D.: Cel mai bine aşa, da, domnule primar!
MAZĂRE RADU ŞTEFAN: Da?
F.D.: Da, da! Bine…
MAZĂRE RADU ŞTEFAN: Bine, deci vine mister Avi la tine, da?
F.D.: Da!
MAZĂRE RADU ŞTEFAN: (Nota DNA: vorbeşte în engleză “Of time (Nota DNA: Neinteligibil), mister Făgădău? Ok! Bine, merci!”
F.D.: Bine. Să trăiţi! O zi bună!”

(Filele 187 – 188, volumul 1)

Din verificarea “site” – ului Primăriei Constanţa a rezultat că, în aceeaşi zi, a fost emisă Autorizaţia din 19.07.2011, având ca obiect: „Modificare proiect aprobat cu acordul Comisiei, în 12.11.2008 — Construire ansamblu de locuinţe ieftine pentru tineri, organizare de şantier şi racorduri utilităţi – etapa a VIII – a: blocurile 9 ,10 şi 11, P + 9 Etaje, în Ansamblul de pe strada Baba Novac — Program municipal de construire Locuinte Ieftine, conform H.C.L.M. nr. 613 / 2007 şi H.C.L.M. nr. 340 / 2008, în faza: construire bloc BN – 9, investiţie SC “Shapir Structures” SRL.

Având în vedere aceste dovezi de încredere acordate de către primarul Mazăre Radu Ştefan, la data de 28.07.2011, societatea “Larton Consultants” Ltd. face primul transfer de bani, către societatea controlată de Schwartzenberg Emilian, astfel cum se arată mai sus.

La aceeaşi dată, respectiv 24.08.2014, astfel cum se arată mai sus, societatea “Larton Consultants” Ltd. face al doilea transfer de bani, către societatea controlată de Schwartzenberg Emilian, “Melici Management” Inc.

Ca urmare a acestei hotărâri, respectiv H.C.L.C. din 24.08.2011, a fost publicat anunţul de achiziţie, pe “site” – ul SEAP (Serviciul Electronic de Achiziţii Publice), la data de 27.08.2011, purtând nr. 129287.
Tipul procedurii alese a fost licitaţie deschisă, termenul limită pentru primirea ofertelor fiind fixat la data de 11.10.2011.

Potrivit convorbirilor interceptate, la 01.09.2011, între Mazăre Radu Ştefan şi Schwartzenberg Emilian, a rezultat că, la începutul lunii septembrie, primarul urma să facă o călătorie în Israel, de aranjamente ocupându-se Schwartzenberg Emilian:
„EMILIAN SCHWARTZENBERG: ‘Neaţa, Radule! Te-am urmărit ieri (N. Red.: Probabil la un post de televiziune, la un interviu), foarte bun.
RADU MAZARE: Auzi? Ăăăă,.. păi tu mi-ai şi luat biletul de avion?
EMILIAN SCHWARTZENBERG: Eu nu m-am ocupat de nimic, s-a ocupat băiatul meu, cu păluga…
(…)
RADU MAZARE: Mă, nu vorbesc de Egipt, că aia, când vii tu, aia e rezolvată, aia mă decontez la tine…
EMILIAN SCHWARTZENBERG: Aaa,…am înţeles!
MAZĂRE RADU: Eu vorbesc de Israel!
EMILIAN SCHWARTZENBERG: Dincolo ţi-am făcut o rezervare aaaa,…din două raţiuni am făcut-o aşa, Radu, ca să înţelegi.
(…)
RADU MAZĂRE: Bine, mă! Bine, OK!. Da, tu, tu, tu… şi tu mă aştepţi acolo?
EMILIAN SCHWARTZENBERG: Eu te aştept personal, eu plec cu o zi înainte, că am o altă treabă, te aştept acolo, personal, la aeroport…

(Fila 189, volumul 1)

Această vizită a avut drept scop, probabil, deschiderea conturilor personale, în care urmau să fie transferate fondurile, primite din partea lui Morgenstern Avraham.

Astfel, la data de 13.09.2011, Schwartzenberg Emilian face primele plăți, din fondurile primite de la “Larton”, respectiv 95.000 de euro și 40.000 de euro, în conturile personale ale lui Mazăre Radu Ștefan, și, respectiv, Mazăre Alexandru, conturi deschise la “Israel Discount Bank” , Sucursala 156, Netanza, Israel.

La data de 29.09.2011, SC “SHAPIR STRUCTURES” SRL a solicitat, având în vedere complexitatea lucrărilor şi studiul terenului, decalarea datei de depunere a ofertei, respective: de la data de 11.10.2011 în data de 05.11.2011.
Prin nota justificativă, privind decalarea datei de deschidere a ofertelor, a fost aprobată data de 04.11.2011, ca dată limită de depunere şi deschidere a ofertelor.

La data de 18.10.2011, între MORGENSTERN AVRAHAM și RADU MAZĂRE au loc discuții telefonice, cei doi stabilind o întâlnire, pentru a doua zi, la locuința primarului, la care Morgenstern Avraham a venit.

La data de 04.11.2011, S.C. “Shapir Structures” S.R.L. a depus oferta sa, la sediul autorității contractante, respectiv RA EDPP Constanța.

Trebuie subliniat că oferta depusă de S.C. Shapir Structures S.R.L. depăşea din punct de vedere financiar cu suma de 3.722.910 lei valoarea estimată de autoritatea contractantă în anunţul publicat. Acest fapt însă a fost rezultatul unei negocieri directe între Morgenstern Avraham și primarul Mazăre Radu Ștefan, așa cum rezultă din convorbirile interceptate în acea perioadă.
Astfel, la data de 02.11.2011 , Morgenstern Avraham îl contactează, telefonic, pe unul dintre subordonaţii săi, “MICKI”, din cadrul societății “Shapir Structures” S.R.L., pe care-l informează că a vorbit cu MAZĂRE, cu care a stabilit să se întâlnească a doua zi, la Bucureşti.
Interlocutorul “MICKI” îi spune lui MORGENSTERN AVRAHAM că ceea ce trebuie să rezolve, în urma acestei discuţii cu primarul, este că suma stabilită în contract trebuie mărită, pentru că, altfel, nu îşi mai recuperează banii, pentru cheltuielile făcute…. “MICKY” îi spune lui MORGENSTERN AVRAHAM că va mai avea nevoie de cel puţin 200.000 – 300.000 de euro, pentru pregătirile prealabile lucrărilor.
MORGENSTERN AVRAHAM îl întreabă pe “MICKY” ce mai doreşte să obţină de la MAZĂRE, iar interlocutorul îi spune că, deocamdată, este destul ceea ce i-a spus.

Într-o discuție din aceeași dată, trei ore mai târziu, MORGENSTERN AVRAHAM este contactat, telefonic, de către “MICKY”, care-l informează că s-a documentat mai bine, iar situaţia este mai gravă decât credea, aşa că va fi nevoie să solicite mărirea sumei din contract cu cel puţin 400.000 de euro.
Interlocutorul îl întreabă dacă a rămas stabilit să se întâlnească cu primarul, a doua zi, la ora 10.00, dar MORGENSTERN AVRAHAM îi explică acestuia că se va întâlni deseară, iar “MICKY” declară că e bine că l-a sunat pe MORGENSTERN AVRAHAM la timp.

Întâlnirea dintre Morgenstern Avraham și Mazăre Radu Ștefan este confirmată și de discuțiile purtate, la aceeași dată, între cei doi.
Astfel, în ziua de 02.11.2011, la ora 10.04:59, MORGENSTERN AVRAHAM îl contactează pe RADU MAZĂRE, cu care stabilește detaliile unei întâlniri.
În aceeaşi zi, la ora 14:41:30, MORGENSTERN AVRAHAM este contactat de către RADU MAZĂRE, care-l informează cu privire la programul său, în același context al stabilirii unei întâlniri între cei doi.
RADU MAZĂRE îl întreabă pe MORGENSTERN AVRAHAM dacă vrea să discute mai multe cu el, sau doar pe scurt.
MORGENSTERN AVRAHAM declară că are nevoie de cinci minute, în care îi va explica problema şi-i va da o hîrtie, după care va pleca.
Cei doi stabilesc să ţină legătura.

În aceeași zi, 02.11.2011, la ora 19.40:57, MORGENSTERN AVRAHAM este contactat de către RADU MAZĂRE, care-l informează că este la un restaurant, unde, cităm: “am avut plăcerea să-l cunosc (SIC?!…) pe prietenul tău, ILAN”.
MORGENSTERN AVRAHAM afirmă că ajunge în 10 minute, iar interlocutorul declară că-l va aştepta.

Așadar, la data de 02.11.2011, cu două zile înainte de termenul limită de depunere a ofertei (SIC!), Morgenstern Avraham s-a întâlnit cu primarul Constanţei, Mazăre Radu Ștefan, pentru a-i solicita o creștere a valorii contractului (SIC!).
Negocierile între cei doi au fost favorabile societății “Shapir Structures”, aceștia convenind ca oferta financiară, depusă de către această societate, să fie mai mare decât valoarea estimată, publicată în anunțul de participare, cu aproape 10%. (SIC!)

A fost ales acest prag, întrucât, în cazul în care ar fi depășit 10% din valoarea estimată, oferta societății “Shapir Structures” SRL ar fi trebuit descalificată, potrivit dispoziţiilor art. 36 din H.G. nr. 925 / 2006 pentru aplicarea O.U.G. nr. 34 / 2006 (SIC!).

În consecință, la data de 04.11.2011, S.C. “Shapir Structures” S.R.L. a depus, la sediul RA EDPP, oferta sa, în care era prevăzută ca valoare a contractului suma de 40.964.030 lei (cu 3.722.910 lei, respectiv cu 9,99%, mai mare decât valoarea estimată, de către autoritatea contractantă, de 37.241.120 lei).

La data de 24.11.2011, ca urmare a deschiderii ofertelor, s-a întocmit raportul procedurii, prin actul din 24.11.2011.
Din acest document, rezultă că deschiderea ofertelor a avut loc la sediul Regiei Autonome „Exploatarea Domeniului Public şi Privat” Constanţa, în ziua de 04.11.2011, ora 13.00, în prezenţa membrilor Comisiei de Evaluare, a experţilor cooptaţi şi a reprezentantului împuternicit al ofertantului.

S-a constatat că UN SINGUR (Sic!) operator economic a depus ofertă, respectiv SC “SHAPIR STRUCTURES” SRL.
Comisia de evaluare a constatat că preţul cuprins în oferta SC “SHAPIR STRUCTURES” SRL este de 40.964.030 lei, fiind mai mare decât valoarea estimată, prin studiul de fezabilitate, respectiv 37.241.120 lei.

Comisia de evaluare a observat că valoarea ofertată depăşeşte cu PÂNĂ LA 10 % valoarea estimată a contractului, drept pentru care s-a solicitat, prin Adresa nr. 9310 / 15.11.2011, către Primăria municipiului Constanţa să comunice dacă există posibilitatea disponibilizării de fonduri suplimentare, pentru această achiziţie.
Ca urmare a acestui demers, Comisia de Evaluare a constatat că propunerea financiară se încadrează în fondurile care pot fi disponibilizate

 

DOVADA INCONTESTABILĂ A IMPLICĂRII NELEGALE A LUI MAZĂRE: CÂND CEREA CONSILIULUI LOCAL VOTUL PENTRU ATRIBUIRE, INVOCA UN RAPORT AL DIRECŢIILOR DE SPECIALITATE ALE PRIMĂRIEI, CU… O ZI ÎNAINTE CA ACESTA SĂ FIE ÎNTOCMIT!

 

La solicitarea expresă, din partea Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), adresate Regiei Autonome „Exploatarea Domeniului Public şi Privat” (RA EDPP) Constanţa, privind răspunsul Primăriei municipiului Constanţa, la Adresa Regiei, la data de 15.11.2011, Regia Autonomă „Exploatarea Domeniului Public şi Privat” Constanţa a comunicat că, prin H.C.L.C. nr. 293 / 28.11.2011, Consiliul Local Constanţa a aprobat finanţarea rambursabilă internă, în cuantum valoric de 46.308.754 lei, ca urmare a Expunerii de Motive a primarului Radu Ştefan Mazăre, înregistrată la 24.11.2011, şi a raportului Direcţiei Financiare, din cadrul Primăriei municipiului Constanţa, din 24.11.2011.

Analizând documentele care au stat la baza H.C.L.C. nr. 293 / 2011, se constată că toate au o dată ulterioară (SIC!) raportului procedurii din 24.11.2011, astfel că NU ar fi putut sta la baza constatării din acest raport a disponibilităţilor financiare (SIC!, SIC!, SIC!).
De altfel, din anchetă a rezultat că au primit DOAR un ACORD VERBAL (Sic!) în sensul existenţei disponibilităţilor financiare de la conducerea Primăriei, acord transmis prin intermediul experţilor cooptaţi.

Faptul că decizia aprobării disponibilităţilor suplimentare, pentru firma “SHAPIR Structures” a fost luată de către primarul Mazăre Radu Ştefan, rezultă din faptul că, în Expunerea sa de Motive, din data de 24 (DOUĂZECI ŞI PATRU!).11.2011, acesta arată că iniţiază proiectul de Hotărâre a CLC, privind aprobarea garantării unei finanţări rambursabile interne, în valoare de 46.308.754 lei, având în vedere raportul Direcţiei Financiare a Primăriei, din data de 24.11.2011, ca şi raportul Comisiei de Studii, Prognoze Economico – Sociale, Buget – Finanţe, Administrarea Domeniului Public şi Privat.
DAR, din analiza acestui document, rezultă că această Comisie a Primăriei, al cărui raport este OBLIGATORIU (!!!) s-a întrunit ABIA la data de 25 (DOUĂZECI ŞI CINCI!).11.2011, aşadar: A DOUA ZI (SIC!, SIC!, SIC!)!!!

Imediat după deschiderea ofertelor şi constatarea faptului că societatea “Shapir Structures” a câştigat licitaţia, la data de 24.11.2011, există înregistrată o convorbire, telefonică, în care un reprezentant al societății “Shapir – ST” este felicitat (SIC!), pentru obținerea contractului de achiziție, DE CĂTRE context în care sunt căutate metode pentru a face afacerea cât mai profitabilă, prin reducerea costurilor:
(…)
“DOAMNĂ: OK! Tocmai am primit “e – mailul” de la tine și vroiam să te felicit!
S.J.: Și ţie la fel!
DOAMNĂ: Mulţumesc! Mulţumesc foarte mult! Deci, ai primit scrisoarea de atribuire?
S.J.: Da, scrisoarea de atribuire a fost primită. Acum au aproximativ 10 zile de aşteptare, pentru a vedea dacă sunt contestații.
DOAMNĂ: Ce așteaptă?…
S.J.: Să vadă dacă există contestații, proteste sau reclamații împotriva deciziei. Așa este Legea.
DOAMNĂ: A, OK. Am înţeles…
S.J.: Și apoi, după aceea, ne vor chema pentru negociere și semnarea contractului. Şi apoi ne vor da și scrisoarea de observații.
DOAMNĂ: OK. Înţeleg. Deci, vom avea nevoie de ceva timp, pentru a concepe clădirea, corect? Pentru că erau nişte îngrijorări, cu privire la concept. (Nota DNA: Neinteligibil!). Îţi aminteşti?…
S.J.: Da, da… Va trebui să ne întâlnim, din nou, şi să discutăm, să vedem cum este cel mai bine să procedăm şi cea mai ieftină variantă. Cred că este exact cum am planificat, pentru că voi aţi spus că două luni sunteşi ocupaţi, deci, la sfârşitul lui decembrie, sper să fiţi disponibili pentru producţie şi avem şi standardul pentru concept.
DOAMNĂ: OK! Da, da! Nici o problemă. De fapt, am văzut “e – mailul” tău, astăzi, şi eram îngrijorată, dacă s-au ratat nişte puncte, pentru că îţi aminteşti că, pentru clădirea (Nota DNA: Neinteligibil!), cotaţiile erau cu două sau trei cotaţii, înainte de ultimele cotaţii şi, după cum vezi, nu este concepută conform cu 160 kg/ pe metrul pătrat. Sper să aveţi nişte marje, cu privire la preţuri.
S.J.: Nu avem nici o marjă, dar trebuie să găsim o modalitate de a o face. Că în ultima întâlnire pe care am avut-o, la Ankara, vom discuta detaliile şi vom găsi o modalitate de a ne încadra în buget. Toată lumea să aibă un profit…
DOAMNĂ: Înţeleg. Oricum, trebuie să fim uniţi sau, cel puţin, atunci când vom fi disponibili, trebuie să discutăm toate cotaţiile, poate sunt puncte ce trebuie discutate, pentru elemente structurale. Ai văzut sau nu?
S.J.: Da, da, voi… ştiu, am văzut, dar nu am avut timp să intru în detalii. De aceea am întrebat, dacă este posibil, inginerul de structură să înceapă să-i dea lui BRIBAN nişte detalii şi să ţină legătura cu el, direct, prin mail şi, ulterior, va trebui să ne întâlnim, pentru a discuta despre costuri şi să vedem unde le putem reduce. Dacă putem să o facem la materiale, la structură, asta e ceva la care trebuie să ne gândim şi să găsim o modalitate.

(Fila 207 verso – 208, vol. 1)

Nu este de prisos, credem noi, să vă (re)semnalăm informaţiile, EXCLUSIVE!, pe care le-am postat chiar în dimineaţa… zilei când a fost reţinut Radu Mazăre!, referitoare la fuga lui, intempestivă, spre Bucureşti, împreună cu mama “domniei” (SIC!) sale, cu o zi înainte.
ESTE VORBA TOT DESPRE ÎNCERCAREA DE A REGLA, “PE ULTIMA SUTĂ”, NIŞTE DESCHIDERI ŞI, RESPECTIV, TRANSFERURI DE / DIN CONTURI BANCARE!!!!!…

În acest sens, ne permitem să vă recomandăm acel material:

“EXCLUSIV. Mazăre ştia, de ieri, de percheziţii! A anulat tot programul său public şi a zbughit-o la Bucureşti. VEZI DE CE…” (Secţiunea “DOSARELE TIMPUL”, 08.04.2014).
 

Categorii
Dosarele Timpul

Fals în acte? Conturile din străinătate ale primarului Constanței, Radu Mazăre, lipsesc din ultimele trei declarații de avere

Dacă ne uităm la ultima declarație de avere a primarului Radu Mazăre depusă în iunie 2013, apar următoarele bunuri: un apartament în Bucuresti de 184 mp, o cotă de 4% din doua terenuri intravilan din Capitala, precum si un teren extravilan de 1,7 ha, obtinut in anul 2012, prin concesiune, in Republica Madagascar. Ce mai apare: o salupa cu motor Bayliner si o remorca Peridoc, ambele cumparate in anul 2001. Și niște bani: 287.000 euro cash si un card de debit cu 5.000 euro. Plus plasamente și împrumuturi acordate mai multor societăți comerciale unde detine actiuni: SC Sigma Trading SA, SC Ideea Contrast SRL, SC Comtext SA, SC Nisipuri SA, SC Xenoti SRL, SC Conpress Group SRL, SC Royal Distribution Services SRL, dar si un imprumut de 600.000 euro acordat unei persoane fizice – Ioanis Poulos Skantzikas.

La capitolul venituri, a menționat la virgulă salariul anual de 33.909 primit de la Primaria Constanta si suma de 60.000 euro obtinuți în urma vânzării de acșiuni de la Enterprises Inc of Monrovia Grecia.
Nici pomeneală de conturile pe numele său deschise la banca israeliană Israel Discount Bank, unde firma Melici Management, controlată de Schwartzenberg Emilian, a transferat 95.000 de euro, respectiv, 40.000 de euro, potrivit documentelor anchetatorilor DNA date publicității.

Ce înseamnă acest lucru? Potrivit art. 292 din codul penal, procurorii de la Agentia Națională de Integritate îl pot acuza pe Radu Mazăre de infracțiunea de fals în declarații. Fiind vorba de un fals într-un înscris oficial, infracțiunea se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
 

Categorii
Dosarele Timpul

Ucigaşi fără scrupule pe plaiuri dobrogene, la adăpost în penitenciare şi trataţi regeşte de stat. Se impune aplicarea pedepsei capital pentru criminalii în serie?

Se spune că pedeapsa cu moartea este imorală şi că într-o societate modernă şi democratică o astfel de sancţiune nu trebuie aplicată niciunei fiinţe umane. Când te gândeşti însă că monstrul Anders Behrin Breivik, cel carea ucis 77 de persoane în 2011 în Norvegia, a fost condamnat la 21 de ani de închisoare şi că acum se plânge de nerespectarea regulamentelor europene, pentru că nu poate juca jocuri video serioase în puşcărie, atunci nu poţi face altceva decât să te întrebi în ce lume nebună şi absurdă trăim… Se mai spune că doar ţările înapoiate sau tiranice mai aplică pedepasa capitală, dar lumea uită că patria democraţiei, Statele Unite nu a renunţat încă la această sancţiune. Nu încercăm să devenim partizanii acestei pedepse, dar trebuie să nu uităm niciodată că omorurile în serie, săvârşite de nişte dezaxaţi au distrus destine şi familii şi poate ar trebui tratate de sistemul judiciar mult mai aspru decât se întâmplă în prezent. Criminalii în serie trebuie, cu siguranţă, trataţi altfel de sistem, între ei şi restul lumii existând o prăpastie uriaşă.

Bestii cu chip de om

România a avut în ultimul secol “porţia” sa de ucigaşi în serie. Văduva Neagră din Bucureştiul interbelic, Vera Renczi a ucis 35 de bărbaţi, ale căror trupuri le-a ţinut decenii de-a rândul în cavoul familiei. Iancu Berilă a omorât 20 de persoane, majoritatea brutari, pe care îi jefuia şi ucidea în timpul nopţii. Ion Râmaru şi tatăl său Florea au distrus destinele a zeci de fete, primul în anii 70, iar cel de al doilea, în anii 40. Vorbim despre persoane cu tulburări extrem de grave, pentru care pedeapsa cu moartea pare singura variantă logică. Există evident şi cazuri speciale, cum ar fi cel al şoferului de autobuz Eugen Grigore, cel care a ucis 24 de persoane, în anii 70, la Iaşi. Omul a acţionat din răzbunare, intrând cu maşina într-o şatră de ţigani, după ce aflase că membrii acesteia îi uciseseră soţia şi cei trei copii. Nici acest caz nu este însă, în niciun caz, scuzabil, pentru că Grigore a ucis femei şi copii care nu aveau nicio vină, în timp ce adevăraţii criminali au scăpat…

Chiper, un om aparent obişnuit

În general, lumea crede că poţi recunoaşte uşor un om capabil de crime multiple, un psihopat, cum se spune. Nimeni nu l-a bănuit însă de astfel de fapte pe Remus Ştefan Chiper, cel care acum aproape 10 ani a ucis patru persoane, doar pentru a le jefui sau pentru ascunde o crimă anterioară. Familist, om de afaceri, extrem de inteligent şi cu studii superioare, Chiper a ajuns la faliment după o afacere nereuşită şi datora bani la cămătari. I-a omorât cu lovituri de ciocan pe Pătru Neagu şi Arun Omer, pentru a le fura Mercedesurile de lux pe care aceştia le ofereau spre vânzare. L-a ucis prin otrăvire cu furadan pe amicul din copilărie Claudiu Bărbulescu, pentru că acesta ştia de faptele lui şi s-a uitat la acesta cum murea. O a patra victimă, neidentificată încă, a fost ucisă tot cu scopul jafului. Exceptând cazul Bărbulescu, Chiper îşi ucidea victimele cu ciocanul, apoi le băga în saci de rafie, le lega cu păietre uriaşe şi le arunca în Canalul Dunăre Marea Neagră. “Ucigaşul de samsari” (intermediari de autoturisme) a fost condamnat la închisoare pe viaţă.

Urzică, ucigaşul cu retard

L-am cunoscut pe Gheorghe Dumitrescu, fostul director general al firmei SC Olimpus SA şi apoi patron al unei firme piscicole de lângă Mangalia. Om bun la suflet, acesta l-a angajat într-o zi ca paznic la baltă pe Florin Urzică, un tânăr aparent cuminte şi dornic de muncă. După câteva zile, după ce consumase excesiv alcool, angajatul şi-a ucis şeful, i-a furat mobilele şi 25 de lei şi a fugit. Nu au trecut decât două săptămâni şi a ajuns să lucreze cioban în Prahova, angajat al lui Ilie Cristian Rednic, un om care îşi făcuse şi el milă de tânărul uşor bolnav. Urzică l-a omorât şi pe acesta, tot cu lovituri de topor aplicate la cap, aşa cum îi făcuse şi lui Dumitrescu. Legiştii au stabilit că Urzică suferă de tulburare organică de personalitate cu manifestări antisociale şi că devenea capabil de crimă, imediat ce consuma alcool. Acum e după gratii şi face drumuri între închisoare şi spital şi foarte posibil, se va întoarce în libertate peste vreo 20 de ani…

Băhăian, criminalul din umbră

Sergiu Băhăian (foto) este ucigaşul cu sânge rece, care nu îşi murdăreşte mâinile cu sânge, dar care ordonă şi pune la cale înfăptuirea unor crime. După ce s-a folosit de patru persoane (Cernat, Ulezu, Captalan şi Leonte), pentru a pune pe roate o evaziune fiscală de sute de mii de euro, el a decis apoi să scape de cei care îl ajutaseră să comită aceste fapte. “Arma” sa a fost Valentin Şlepac. Acesta a ucis efectiv, pe doi sedându-i şi aruncându-i în canal, iar pe ceilalţi îngropându-i de vii în curtea unei case din satul Măgura. Şlepac a murit în închisoare iar Băhăian a primit pentru instigare la omor 25 de ani şi va ieşi probabil mult mai repede.

În loc de sfârşit

Nu am inclus decât o parte din serial killeri Dobrogei. Giani Deli Iorga sau Shyti Blenis şi triplul asasinat de la Mangalia vor face de asemenea obiectul unor materiale. Am prezentat aceste cazuri pentru a reliefa gravitatea unor crime şi cât de uşoare au fost sentinţele aplicate. Închei prin a spune din nou că nu încerc să fiu partizanul pedepsei cu moartea. Pun doar întrebarea? Este normal ca astfel de monştri să poată reveni, la un moment dat, printre noi?

Categorii
Dosarele Timpul

EXCLUSIV. Mazăre ştia, de ieri, de percheziţii! A anulat tot programul său public şi a zbughit-o la Bucureşti. VEZI DE CE…

Surse din intimitatea (IMEDIATĂ a:) primarului municipiului Constanţa, Radu Ştefan Mazăre, ne-au informat, în urmă cu (foarte) puţin timp, că edilul – şef a aflat, încă de ieri!, despre percheziţiile pe care urmau să le efectueze, în această dimineaţă, procurorii anticorupţie din BUCUREŞTI – “DIVIZIA CENTRALĂ” (!), SIMULTAN, la sediul Primăriei Constanţa şi la domiciliul său (şi al aproape întregii sale familii: mama şi cel puţin unul dintre cei doi fraţi, cel mai probabil Mihai – “Miţu”, dacă nu şi senatorul PSD “Sandu”, fost “Geamănu”, Alexandru M.) din staţiunea turistică Mamaia!

 

Ieri, când a fost informat de iminentele percheziţii, Mazăre a tulit-o, împreună cu mama sa, la Bucureşti!… Care este motivul ADEVĂRAT?

 

Imediat ce a fost informat despre descinderile de astăzi, Radu Mazăre şi-a modificat programul!
Astfel, în decurs de numai o oră, Primăria Constanţa a emis două comunicate de presă, pe aceeaşi temă, care… se bat cap în cap!
În primul, care relua un comunicat anterior, se confirma prezenţa lui Mazăre la inaugurarea oficială a noului “look” al Pieţei Ovidiu, renovate pe bani europeni.
După nici o oră, aceeaşi Primărie Constanţa anunţa, oficial, că… s-a amânat, “pentru o dată ce va fi ulterior comunicată”, tăierea acelei pamblici festive!
FĂRĂ NICIO EXPLICAŢIE!…

Oamenii lui Mazăre justifică, astăzi, public…, intempestiva modificare de program, de ieri, a primarului Constanţei, prin faptul că a reevaluat durata deplasării spre Bucureşti, pentru a participa, seara târziu!, la Gala Turismului Românesc, din Capitală, unde a primit nenumărate laude şi a împărţit premii (nimeni altuia decât unuia dintre cei mai mari… “duşmani” ai lui “Winnetou” din Mamaia, libanezo – românul Mohammad Murad!)…

DAR SURSELE NOASTRE, FOARTE CREDIBILE!, NE-AU DECLARAT CĂ ADEVĂRATUL MOTIV AL PLECĂRII PRECIPITATE SPRE BUCUREŞTI ESTE ACELA CĂ, ANUNŢAT FIIND DE IMINENTELE PERCHEZIŢII, S-A GRĂBIT SĂ APUCE SĂ AJUNGĂ, ÎMPREUNĂ CU MAMA SA, LA BĂNCILE DIN CAPITALĂ (PE CARE LE ŞTIM!, DAR, NEAVÂND PROBE, NU RISCĂM SĂ LE NUMIM!…), PENTRU A ÎNDEPLINI ULTIMELE FORMALITĂŢI PENTRU TRANSFERURURILE DE (MULŢI, FOARTE MULŢI!) BANI, DIN CONTURILE LUI RADU MAZĂRE ÎN CELE ALE MAMEI SALE, DAR ŞI (CEL MAI IMPORTANT LUCRU!) DIN CONTURILE LOR DIN ROMÂNIA (ATÂTEA CÂTE VOR MAI FI RĂMAS…), CĂTRE CELE DIN… STRĂINĂTATE!

Aici, în acest punct, este de priceput şi că, la rândul lor, şi procurorii DNA… “s-au prins”, într-un târziu, care este ADEVĂRATUL scop al deselor vizite, din ultimele luni, ale cuplului mamă – fiu (cel mai mare) Mazăre, prin ţări exotice de pe mapamond: deschideri de conturi bancare (operaţiuni pentru care procurile nu sunt, întotdeauna, suficiente, fiind necesară prezenţa personală a titularului!) pe numele mamei, ca şi transferul de bani în aceste (noi) conturi!

Era evident: de unde până unde a devenit Mazăre, brusc!, atât de “mămos”?…
Timp de (ultimii) douăzeci de ani, s-a dus peste tot, prin lumea largă, prin Brazilia, Cuba, ţările Golfului, Madagascar ş.a.m.d., doar cu haremul, cu cârdul lui de cadâne – curve, gagicile alea nemâncate, ale lui (ca s-o spunem pe bune: amărâtele alea, ori fugite de-acasă ori vândute, practic, de ţaţele lor de mămici, care se cred “mari” coconeturi, doar pentru că fata lor, „manechin – studentă la drept” este, temporar, târfa tăvălită de Mazăre & Gaşca lui de derbedei!…).

Şi, dintr-o dată, în decembrie anul trecut (tocmai când vedea că se năruie de-a binelea speranţa “baronilor” locali, ca atotputernicul USL să-i scape de atât de detestatul şi periculosul DNA!), pe Mazăre îl apucă dragostea filială şi, în faţa cetei de reporteriţe locale (care-l urmează peste tot, pe maimuţoi, precum mironosiţele pe Iisus Christos…, sorbindu-i, cu nesaţ, toate inepţiile şi gesturile, trădând gravul dezechilibru psihic, şi toată această umilinţă, conştientizată ori ba, doar pentru un amărât de “breaking news”!…), anunţă că s-a hotărât să-şi plimbe mămica prin “câtu-i lumea”…

Începe imediat: Crăciun în Thailanda, Carnaval la Rio (de Janeiro), acum urma Madagascar…

Iată că, mai greu…, a priceput şi DNA – ul care-i “şpilul”. De aceea a şi fost organizată atât de grăbit introducerea lui Mazăre într-un regim de anchetă care să-i… interzică ieşirea din ţară!
Căci, indifferent dacă va fi dus, sau nu, în cătuşe, la sediul din Bucureşti al DNA; dacă va fi reţinut, sau nu, pentru 24 de ore; dacă va primi mandat de arestare preventivă, sau nu, pentru 30 de zile, Radu Mazăre va fi, foarte probabil, împiedicat să mai părăsească ţara, până la o soluţie judiciară măcar primară!…

Aşadar, poate fi: reţinut, arestat preventiv, consemnat la domiciliu sau (doar)în localitatea de rezidenţă, ori pe teritoriul României (sub regim de “control judiciar”).
Dar toate aceste restricţii de mobilitate îl vor ţine în ţară, fără posibilitatea de a ajunge la băncile şi conturile unde este nevoie de el, pentru a formaliza (împreună cu mama sa, cu fraţii, verii sau prietenii ori complicii) transferurile şi schimbările de titular(i) de conturi, ORI MODIFICĂRILE DIN ACŢIONARIATELE ŞI STATUTELE DE ADMINISTRARE BALE UNOR SOCIETĂŢI COMERCIALE, CELE MAI MULTE DE TIP… “OFF SHORE” (aşa cum a… şi declarat, pentru televiziunea (şi a) lui, locală, TV “Neptun”, chiar în această dimineaţă, telefonic, de la volanul automobilul cu care se întorcea la Constanţa: din mandatul prezentat de procurori, la Primărie şi acasă, ar reieşi că se cercetează ŞI existenţa unor astfel de firme, în “ţările calde” şi cu lejeritate fiscal – birocratică!).

ORICUM, ESTE PLIN DE SEMNIFICAŢII FAPTUL CĂ MANDATUL DE PERCHEZIŢIE A FOST EMIS ŞI PENTRU SPAŢIILE OCUPATE, LA REZIDENŢA DIN MAMAIA (CARE, SE ŞTIE, ESTE… FOSTA VILĂ DE PROTOCOL A PRIMULUI SECRETAR P.C.R. AL JUDEŢULUI!, de pe malul Lacului Siutghiol, în fosta, ŞI ACTUALA!, „zonă interzisă” pentru noi, muritorii de rând; dar despre cum a ajuns acest patrimoniu locativ, în suprafaţă de 8.300 metri pătraţi, „de protocol”, al Statului Român, printr-o retrocedare ILEGALĂ, cercetată PENAL, în posesia unei societăţi comerciale private, care, după chiar spusele lui Radu Mazăre, din această iarnă, îi găzduieşte, pe gratis — că tot este, de fapt, a…lor, a Mazărilor, a mamei şi a lui „Miţu”, mai exact! — , familionul, vom vorbi, pe larg, foarte curînd, într-o anchetă exclusivă!…).

Mai pe şleau: nu ar fi de mirare să fie cercetaţi şi… unii dintre membrii familiei lui Mazăre: mama şi cel puţin unul dintre cei doi fraţi gemeni, mai mici!
Şi, de asemenea, n-ar fi exclus ca aceste cercetări să aibă şi consecinţe juridice imediate, gen restricţii de deplasare!…

 

Cine pe cine a păcălit, până la urmă: DNA pe Mazăre, sau Mazăre pe DNA (care-l aştepta la audieri, în timp ce el era cu fratele său, în Herăstrău!…

 

Mazăre, prin echipele sale de zgomote (mai ales din media, locală şi „centrală”) fac mare tam – tam pe tema aşa-zisului… haos din cadrul DNA – Bucureşti, care îl programase, prin citaţie, pe Radu Ştefan Mazăre (de azi-înainte, este necesar să-i dăm, mereu, şi măcar unul dintre prenume, pentru că par a fi implicate, mai nou, şi rudele, cu acelaşi nume de familie, în cercetările efectuate de către procurorii anticorupţie…), chiar pentru această dimineaţă, la o audiere, în Capitală!
Este evident că nu-i vorba de haos: DNA şi-a coordonat foarte bine echipele!
Era foarte important ca Mazăre să nu fie prezent la percheziţie, ca nu cumva să facă circ sau să încerce să perturbe percheziţia (eventual, cu ajutorul celebrilor săi „bate-n garzi”, cu multe antecedente de violenţă, în slujba primarului Constanţei…)!

Mă rog…, este adevărat că nu-i uşor să te duci la Bucureşti, la DNA – Divizia Centrală, ca să te-ntorci la Constanţa, în aceeaşi zi, doar pentru a fi dus… înapoi, poate chiar şi cu cătuşe la mâini!

DE MENŢIONAT CĂ MAZĂRE , CARE N-A RĂSPUNS, PRESEI, LA TELEFON, ASTĂZI, TOATĂ ZIUA; ŞI-A PUS CIRACII (MAI ALES DIN MEDIA…) SĂ DEZINFORMEZE: ÎNCĂ DE DIMINEAŢĂ, EL S-AR FI ÎNDREPTAT, ÎN MAŞINĂ, PE AUTOSTRADĂ, SPRE CONSTANŢA!
Când, de fapt, nici n-avea de gând să plece din Bucureşti!…

 

Iar i-a suflat la ureche lui Mazăre, oamenii LUI (!) din parchetele (inclusiv DNA!) din Constanţa?!…

 

Mai rămâne şi problema informatorului lui Mazăre… E grav dacă sunt scurgeri (chiar) şi de la DNA Bucureşti!
Sau, cel mai probabil, este tot isprava celor de la Constanţa, care au făcut doar circ, praf în ochi pentru opinia publică, cu Mazăre, nederanjându-l, de fapt, deloc!…
Şi-uite-aşa ne amintim că, la bilanţul DNA din iarna lui 2013, când a predat şefia DNA, Daniel Morar spunea despre divizia din Constanţa că… nici nu merită să vorbeşti despre ea!

EL EXISTĂ, conform surselor noastre!
Iar aceste surse sunt foarte credibile, pentru că cei din „echipa Mazăre” încep să… ceară transferul!
Şi au devenit foarte gureşi, în ultimul timp, după principiile „sănătoase” (tipic) româneşti: „Scapă cine poate”, „Nici usturoi n-am mâncat…”
Venim şi noi c-o strigătură: şobolanii părăsesc primii… carul alegoric!

Reamintim că, în timp ce la Constanţa (la Primărie, la casa din Mamaia, în care locuieşte Radu Mazăre — împreună cu mama sa şi unul dintre cei doi fraţi gemeni, mai mici — , la domiciliul şi biroul unei prietene, avocat de meserie, dar şi în alte locaţii), se pare…, continuă perchezilţiile începute încă de la ora 07.00, primarul Constanţei a fost săltat (FĂRĂ CĂTUŞE!), de pe terasa unui cunoscut restaurant, de lux (şi “fitze”) din Parcul Herăstrău, din Nordul Bucureştiului, şi dus, în dubă, cu “mascaţii” de la Brigada Specială de Intervenţie a Jandarmeriei – Bucureşti, la AUDIERILE LA CARE… TREBUIA SĂ SE PREZINTE ÎNCĂ DE LA ORA 11.00, la DNA – Divizia Centrală Bucureşti, fiind anchetat într-un dosar de corupţie (nu ştim 100% sigur dacă este vorba despre acest ultim dosar, legat de cartierul social “Henri Coandă”, din Constanţa, pentru care s-au făcut percheziţiile, sau este vorba despre unul dintre cele trei mai vechi, pentru retrocedări ilegale!…).
 

Categorii
Dosarele Timpul

EXCLUSIV. Conţinutul integral al acţiunii în „răspundere delictuală civilă” intentate lui Mazăre de către cel pe care l-a făcut „MILOG” şi „POMANAGIU”!

Pe 23 octombrie 2013, ZIARUL TIMPUL a publicat, în PREMIERĂ şi EXCLUSIVITATE, conţinutul INTEGRAL al Plângerii Penale Prealabile depuse, la Judecătoria Constanţa, de către STERE BECA, revoluţionarul insultat de primarul Constanţei, RADU ŞTEFAN MAZĂRE, prin apelativele „MILOGULE!” (personal) şi “POMANAGIILOR!” (general, la adresa “revoluţionarilor” români), în data de 31 august 2013., în prezenţa prim-ministrului Guvernului României, VICTOR VIOREL PONTA, şi a ministrului Apărării Naţionale, MIRCEA DUŞA, (ambii în funcţie şi la acest moment), pe care, de altfel, reclamantul lui Mazăre i-a… indicat printre MARTORII OCULARI, solicitând… CITAREA LOR ÎN PROCES!

Astăzi, în aceleaşi condiţii, de premieră şi exclusivitate, absolute, publicăm şi conţinutul integral al unei noi acţiuni, civile, în “RĂSPUNDERE DELICTUALĂ CIVILĂ”, deschisă de către Stere Beca, împotriva primarului Constanţei, Radu Ştefan Mazăre!

Iată, mai întâi, cum s-a ajuns la acest nou demers judiciar al celui jignit de Mazăre, în vara anului trecut.

 

Beca l-a reclamat penal, pe Mazăre, în prima parte a toamnei lui 2013

 

În cuprinsul plângerii sale penale, revoluţionarul constănţean l-a atacat extrem de dur pe Radu Mazăre (inclusiv pe teme excedentare obiectului plângerii), solicitând pedeapsă penală MAXIMĂ, pentru făptuitorul infracţiunilor de calomnie şi insultă, conform dispoziţiilor art. 205 şi 206 din vechiul Cod Penal (CP), ca şi despăgubiri, pentru „daune morale”, în valoare de (echivalent în lei:) 30.000 euro!

În data de 11 decembrie 2013, anunţam, tot în EXCLUSIVITATE!, că Judecătoria Constanţa a trimis dosarul la Parchet, pentru instrumentare! (Vezi articolul!).
Cităm din respectivul articol: “La Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa a fost înregistrat, în data de 22.11.2013, Dosarul nr. 19944 / P/ 2013 (“număr unic”), conţinând Plângerea Penală a lui Stere Beca, la adresa lui Radu Ştefan Mazăre, primarul municipiului Constanţa, pentru infracţiunile de calomnie şi insultă, pedepsite de articolele 205 şi 206, din Codul Penal (CP)!”
Instanţa căreia i s-a adresat reclamantul, Judecătoria Constanţa, a însărcinat cu cercetarea recazului (reclamaţiei penale) Parchetul ataşat ei, conform reglementărilor introduse în Codul de Procedură Penală (CPP) prin Legea nr.356 / 2006, care indică această cale judiciară ŞI pentru genul de infracţiuni din care fac parte calomnia şi insulta.
Reclamantul Stere Beca ne declara, atunci, că speră că dosarul… nu va fi uitat într-un dulap al acestei secţii locale a Ministerului Public (!):
“Sper ca dosarul să nu fie îngropat, într-un dulap, la Parchet!… Voi solicita, periodic, date despre stadiul său. Deocamdată, nu mai ştiu nimic, n-am primit nicio citaţie, de la mometul depunerii Plângerii Penale, în octombrie 2013!…”

 

Văzând că Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa nu se mişcă deloc, Beca a deschis o nouă acţiune (civilă de această dată!): “ÎN RĂSPUNDERE CIVILĂ DELICTUALĂ”!

 

Aşa cum arătam în articolul anterior, exact de ceea ce-i era frică lui Stere Beca, de aceea n-a scăpat!
De la momentul trimiterii de către Judecătoria Constanţa, la Parchetul ataşat ei, a Dosarului, pentru instrumentare (cercetare), nu s-a înregistrat niciun semn “de viaţă (judiciară)”, (nicio citaţie, nicio acţiune, nimic…).
Scriam, atunci, că… nici nu e miră (chiar deloc!) această evidentă tergiversare, fiind de notorietate publică (adeseori evidenţiată şi în presă, locală mai ales, INCLUSIV DE CĂTRE NOI!), faptul că acest Parchet de pe lângă Judecătoria Constanţa, ESTE (ULTRA)CUNOSCUT CA FIIND DE O DEZGUSTĂTOR DE… PENALĂ OBEDIENŢĂ FAŢĂ DE GAŞCA LUI MAZĂRE, CONSTANTINESCU & “LA FAMIGLIA” LOR, CARE STĂPÂNESC ŞI SUFOCĂ, EFECTIV, ORAŞUL ŞI JUDEŢUL CONSTANŢA!

În această situaţie, eram, pe 29 martie a.c., în măsură să anunţăm, tot în EXCLUSIVITATE!, că tenacele reclamant al lui Mazăre a… deschis un NOU dosar, la Judecătorie, CIVIL, de această dată: “ACŢIUNE ÎN RĂSPUNDERE (CIVILĂ) DELICTUALĂ”!

În acest nou dosar, civil, Stere Beca are, de la cel reclamat (primarul municipiului Constanţa, Radu Ştefan Mazăre), pretenţii materiale (sub forma “daunelor morale” şi a “daunelor – interese” de 100.000 lei!

El ne-a declarat, în legătură cu demersul său: “Pentru că e o vorbă, în lumea judiciară, care spune că “PENALUL ŢINE ÎN LOC CIVILUL”, şi pentru că nu-mi fac mari iluzii în legătură cu celeritatea acţiunii Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, vestit pentru “rapiditatea” sa, mai ales când este vorba de… Mazăre şi ai lui, m-am gândit să dechid şi această acţiune, CIVILĂ, în care cer reparaţii materiale, pentru daunele morale pe care le-am suferit!”

 

Acţiunea în “RĂSPUNDERE DELICTUALĂ CIVILĂ” a “milogului” şi “pomanagiului” lui Radu Mazăre

 

Astăzi, publicăm, iarăşi în PREMIERĂ şi EXCUSIVITATE ABSOLUTE!, conţinutul, INTEGRAL (conform agrementului cu reclamantul, care ne-a pus la dispoziţie documentul), al cererii de deschidere a acţiunii civile de “RĂSPUNDERE DELICTUALĂ CIVILĂ”, de către BECA STERE, împotriva lui MAZĂRE RADU ŞTEFAN, la Judecătoria Constanţa. Menţionăm că, la fel ca şi în cazul plângerii penale, am reprodus CU EXACTITATE documentul (transpunere în format electronic, cules în “Word”), singurele intervenţii redacţionale constând în adăugarea diacriticelor (şi a semnelor de punctuaţie) lipsă, în înlocuirea literelor dactilografiate greşit, elidarea grafică a sublinierilor şi, pentru fluidizarea receptării, fiind, totuşi, vorba despre un articol de presă: introducerea unor intertitluri, constând tot din citate, din document.

“Domnule Preşedinte,
Subsemnatul BECA STERE, cu domiciliul în oraşul Murfatlar, strada Calea Bucureşti, nr. 13; bloc BA – 5, scara A, apartamentul 2; judeţul Constanţa; C.N.P.: 1480715131233,
CHEM ÎN JUDECATĂ şi personal la interogatoriu, pe numitul MAZĂRE RADU ŞTEFAN, primarul municipiului Constanţa,cu menţiunea de a fi citat la adresa: Primăria Constanţa, Bulevardul Tomis, nr. 51, judeţul Constanţa, pentru ca prin Hotărârea ce o veţi pronunţa, pe calea ACŢIUNII ÎN RĂSPUNDERE CIVILĂ DELICTUALĂ, SĂ FIE OBLIGAT LA PLATA, CĂTRE SUBSEMNATUL, A SUMEI DE100.000 (UNA SUTĂ DE MII) LEI , reprezentând DAUNE MORALE, ca şi plata cheltuielilor ce le voi face cu acest proces.
De asemenea, mai solicit ca d-l primar Radu Ştefan Mazăre să fie obligat, prin Hotărâre, SĂ-ŞI CEARĂ, PUBLIC, SCUZE , prin mass – media, faţă de persoana mea şi faţă de revoluţionari.

 

CONSIDERENTELE ACŢIUNII

Beca Stere: “Ura ancestrală faţă de comunişti: fratele tatălui meu a fost împuşcat de ei, i s-au legat pietre de gât şi a fost aruncat în Lacul Siutghiol, iar tatăl meu a fost bătut, la Securitate, până a murit!”

 

La Revoluţia din Decembrie 1989 am fost un participant activ ,fiind printre primele persoane care au intrat în fostul sediu judeţean PCR Constanţa. Ura ancestrală faţă de regimul comunist a fost determintă de distrugerea în întregime a familiei mele, de către fostul regim comunist, lucru pe care Onorata Instanţă trebuie să-l cunoască, pentru a determina corect circumstanţele cauzei.
Astfel, fratele tatălui meu, Beca Iancu, a fost condamnat la moarte, prin împuşcare, în anul 1949, hotărârea fiind pusă în aplicare, iar trupul neînsufleţit a fost aruncat în Lacul Siutghiol, din Mamaia. Şi, spun documentele vremii, pentru ca trupul său să nu fie scos la suprafaţă, de către curenţii acvatici, i s-au legat pietre de gât (Sic!), astfel încât trupul său nu a fost găsit niciodată, cu toate insistenţele noastre.
Tatăl meu, Beca Tănase, a fost urmărit, permanent, de către forţele de securitate, a fost prins, bătut, fiind necesar, când era trimis acasă după îngrozitoarele torturi şi bătăi, să fie pus în piele de oaie, de către bunici, în repetate rânduri, pentru a se vindeca cât de cât (Sic!), dar a decedat, datorită acestor maltratări, în 1959.
În toamna anului 1954, forţele de securitate, în miez de noapte, au împuşcat câinii din curte, au spart uşa locuinţei noastre, au intrat în casă, au tras, cu arma, în bunica mea (Sic!) şi au obligat-o pe mama să urce cu ei în pod, ca să vadă dacă nu sunt adăpostiţi, acolo, “duşmani ai poprului “. Un securist tuciuriu i-a cerut mamei ca primul care să urce pe scară să fie un copil (Sic!), el apreciind că, astfel, ,,duşmanii” nu vor avea tăria să tragă, lucru ce m-a marcat psihic, pentru tot restul vieţii mele.
În anul 1966, mi-am întocmit un dosar, pentru a mă înscrie la o facultate de tehnică militară, dar acesta a fost respins, pentru că eram macedonean şi nu aveam origine sănătoasă.
Singurul domeniu la care eu, la fel ca şi toate rudele mele, aveam acces era (exclusiv!) munca câmpului. Şi atunci,ca şi acum, posturile mai onorabile şi bine plătite erau ocupate de către politruci.

 

“Ura m-a făcut să particip la Revoluţie, ca “să-mi iau sângele înapoi”, dar noi am luptat paşnic, până la urmă… ASTĂZI ÎMI PARE RĂU CĂ NU AM FĂCUT CUM MI-AM PROPUS INIŢIAL!”

 

Toate acestea au înmagazinat în mine o ură ancestrală, împotriva regimului comunist, astfel încât participarea la Revoluţia din Decembrie 1989 a fost intempestivă, o manifestare de voinţă obiectivă, independentă de voinţa mea, cu gândul “să-mi iau sângele înapoi”. Dar lupta noastră a fost lipsită de violenţă, aceasta fiind folosită doar de către adversarii noştri, împotriva noastră! Conştiinţa m-a determinat, însă, să cred că societatea se va autoregla, în timp. Din păcate, am trăit cea mai mare dezamăgire a vieţii mele.”
Acum, văzând involuţia societăţii româneşti “post – decembriste”, generată de aceiaşi comunişti notorii, care ar fi trebuit să fie scoşi în afara Legii, regret că nu mi-am luat, atunci, în decembrie 1989, sângele înapoi (Sic!).

 

“Victor Ponta şi USL – iştii ne-au minţit: i-am ajutat să câştige alegerile, în 2012, iar ei nu-şi ţin promisiunile scrise! Guvernul Ponta este unul de diletanţi, animaţi de un spirit machiavelic, pe principiul: Scopul scuză mijloacele”…

 

Prin apariţia Legii nr. 42 / 1990, mi s-a înmânat un “Certificat de Revoluţionar”,care, ulterior, a fost preschimbat, prin Legea nr. 341 / 2004 (numită: “Legea Recunoştinţei”).
Onorata Instanţă trebuie să cunoască că niciun revoluţionar nu a făcut vreo cerere (NOTA REDACŢIEI: Ne simţim obligaţi, de către realitatea pe care am trăit-o, nemijlocit, să facem precizarea că… acest lucru poate fi valabil, eventual, doar pentru anul 1990, primul de după “revoluţie”, când, într-adevăr, la propunerea primului Guvern condus de către Petre Roman, CPUN, “parlamentul” ad-hoc, neales prin sufragiu democratic, a hotărât, în principiu, recompensarea “revoluţionarilor”, iar, ulterior, primul Parlament ales prin vot popular, în mai 1990, chiar în “Duminica Orbului”!, din calendarul creştin – ortodox, a transformat proiectul în Legea nr. 42 / 1990; dar în toţi anii care au urmat, “revoluţionarii “au făcut presiuni numeroase şi consistente asupra Guvernului, Parlamentului şi Preşidenţiei, prin: lobby politic, petiţii şi memorii, mitinguri şi greve, individuale ori colective, ale foamei!…) ca, “în mărinimia lor”, parlamentarii să le acorde anumite drepturi. Ea, societatea, a apreciat, prin forul legislativ (Puterea Legislativă), că este normal să le acorde anumite drepturi, care, de altfel, se acordă şi în alte ţări, precum Franţa (pentru participanţii la mişcarea de Rezistenţă, în timpul celui de-al doilea război mondial), Ungaria, Polonia, Cehia ş.a. m.d. (pentru lupta împotriva regimului comunist) etc.
Guvernul lui Emil Boc a emis o Ordonanţă, care ulterior, trecută fiind şi prin Parlament, a devenit Legea nr. 283 / 2011, prin care drepturile revoluţionarilor, aşa cum erau ele prevăzute în Legea nr. 341 / 2004, NU se mai acordau în anul 2012.
Pentru a fi susţinuţi (ŞI ! – N. Red) în alegerile locale, din iunie 2012 şi parlamentare, din 9 decembrie 2012 (SIC!), USL (Uniunea Social Liberală, compusă din: PSD, PNL, PC, la care, după iunie 2012, s-a alipit şi UNPR – N. Red.), prin semnătura domnilor Victor Ponta (PSD), Daniel Chiţoiu (PNL) şi Daniel Constantin (PC ), a încheiat un “Protocol de Colaborare”, cu “Societatea Civilă” (Sic!), în care intră şi revoluţionarii, care prevedea că, în cazul câştigării alegerilor locale şi parlamentare, vor trece, “DE URGENŢĂ” (citat din protocol!) la abrogarea Legii nr. 283 / 2011 şi la acordarea drepturilor ce decurg din “Legea Recunoştinţei” nr. 341 / 2004, lucru trecut, de altfel, şi în proiectul programului legislativ al Guvernului, pe perioada 2013 -2016!

Dar pentru că, în România, ,,Minciuna stă cu Regele la masă!” “, deşi USL – ul a câştigat alegerile, pe 9 decembrie 2012, ŞI CU CONCURSUL CONSISTENT AL REVOLUŢIONARILOR (Sic!), pe data de 12 decembrie 2012 (N. Red.: Adică, la doar… trei zile de la sufragiul popular şi la numai… câteva ore de la consecinţele instituţionale ale anunţării rezultatelor finale ale alegerilor, derularea şi încheierea procedurilor de învestire a noului Guvern, “Ponta – 2”!) “MARELE REGE “ Ponta emite OUG (Ordonananţa de Urgenţă a Guvernului) nr. 84 / 12.12.2012, prin care se decide că drepturile revolutionarilor NU se acordă nici în anul 2013.
În anul următor, acelaşi nou ,,REGE“ decide, prin OUG 29 / 27.08.2013, ca indemnizaţiile revoluţionarilor, prevăzute de către Legea nr. 341 / 2004, să NU se acorde nici în 2014.
Astfel, “Legea Recunoştinţei” nr. 341 / 2004 devine ,,lege calvar“, pentru revoluţionari, în condiţiile în care peste 175.000 de securişti, “activişti pecere”, miliţieni ş.a.m.d., adică exact cei împotriva cărora s-a declanşat Revoluţia, au pensii ce depăşesc, unele cu foarte mult chiar, 5.000 lei, lunar.
Aceste drepturi au fost acordate pe perioadă nedeterminată, fiind drepturi câştigate, astfel încât beneficiarii şi-au organizat viaţa ,,ope legis” (pe baza Legii în vigoare), neştiind că vor veni guverne de diletanţi, animaţi de un spirit machiavelic (“Scopul scuză mijloacele”), care să aprobe, succesiv, neacordarea acestora, în condiţiile în care Curtea Constitutională a României (CCR), prin Decizia nr. 88 / 28.02.2013, a statuat că indemnizaţiile, prevăzute de art. 4 al. 4 din Legea nr. 341 / 2004, constituie, cităm: “un BUN, în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale (HRBLDC / “Human Rights Convension”), ori neacordarea unui “BUN” este ECHIVALENTUL “NAŢIONALIZĂRII”!
Apreciez ca necesare precizările de mai sus, pentru a convinge Onorata Instanţă de faptul că revoluţionarii nu sunt “milogi”, “pomanagii” (cum le spune d-l Mazăre) sau “impostori” (cum îi numeşte d-l Ponta).

 

MOTIVELE ACŢIUNII

În condiţiile de mai sus, revoluţionarii au folosit toate căile legale, pentru câştigarea drepturilor luate abuziv, inclusiv ieşirea în stradă, audienţe la primul ministru etc. În toate cazurile, am fost întampinaţi de forţe de securitate, înarmate până în dinţi.

De aceea, întrucât ştiam de organizarea evenimentului din 31 august 2013, de la Constanţa, din campusul (cartierul) social “Henri Coandă”, la care era aşteptat şi premierul României, d-l Victor Ponta, un grup de revoluţionari din Constanţa, printre care mă aflam şi eu, am apreciat că putem avea o întâlnire cu primul – ministru, căruia să-i expunem doleanţele noastre şi să ne răspundă de ce nu a respectat nimic din promisiunile electorale şi din programul legislativ al Guvernului, pe perioada 2013 – 2016, promisiuni cu care a ajuns la guvernare (SIC!) şi care, realmente, constituie un Contract Social, cu obligaţii şi drepturi corelative.
Astfel, în ziua de sâmbătă, 31 august 2013, când întreaga conducere a Uniunii Social Liberale (USL), inclusiv premierul Victor Ponta, a fost prezentă la inaugurarea unor blocuri, în cartierul de locuinţe sociale “Henri Coandă”, din Constanţa, în prezenţa primarului municipiului Constanţa, Radu Ştefan Mazăre, după terminarea întregii „campanii electorale”, am ieşit în faţa premierului, solicitându-i să ne asculte câteva minute.
Primarul, d-l Radu Mazăre, încercând să prezinte premierului, d-l Victor Viorel Ponta, „marile realizari” ale perioadei post – comuniste, pesediste, s-a simţit jignit de prezenţa noastră, împrejurare în care a precizat, tăios : “AM FOST ŞI EU LA REVOLUŢIE…. AM FOST CU PUŞCA LA CASA ALBĂ, BĂ”. După care s-a adresat către mine: „MILOGULE!”.
Mai mult, întorcându-se către toţi revoluţionarii prezenţi, a ţinut să precizeze: „POMANAGIILOR!”.
Ulterior, premierul Victor Ponta, întrebat fiind despre revoluţionarul căruia Radu Mazare i s-a adresat cu apelativul „MILOGULE!” a răspuns, în faţa ziariştilor, citez: „CRED CĂ ÎL CUNOŞTEA…”, precizând că el crede că este vorba despre, citez iar: „O DISCUŢIE CA ÎNTRE PRIETENI”.

 

Stere Beca: “Radu Mazare, poate să nu răspundă penal doar dacă face dovada că, la momentul afirmării, nu era în deplinătatea facultăţilor mintale, cauzată de o boală psihică, consum de alcool sau consum de droguri”!

 

“În drept:
Fapta săvârşită de Primarul Radu Mazăre întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de calomnie, prevăzută şi pedepsită de art. 206 Cod Penal (CP): “Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate, privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevarată, ar expune acea persoana la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară, ori dispreţului public, se pedepseşte cu (…)”.
Subiect activ al infraţiunii de calomnie este, întotdeauna, o persoană fizică, în cazul nostru: Primarul Radu Mazăre, ce îndeplineşte condiţiile răspunderii penale.
D-l Primar Radu Mazare, poate să nu răspundă penal doar dacă face dovada că, la momentul afirmării, nu era în deplinătatea facultăţilor mintale, cauzată de o boală psihică, consum de alcool sau consum de droguri.
Subiect pasiv al infracţiunii este, întotdeauna, o persoană fizică, sau mai multe, în cazul nostru: subsemnatul Stere Beca, căruia i s-a adresat cu apelativul „MILOGULE”, şi grupul de revoluţionari, despre care a afirmat: „POMANAGIILOR”.
Elementul material al infracţiunii constă în afirmarea, imputarea unei fapte determinate: “Milogule”, “Pomanagiilor”.
O primă cerinţă, pentru existenţa infracţiunii, este afirmarea, ÎN PUBLIC, în cazul nostru: la o manifestare organizată, în ziua de 31 august 2013, fiind, astfel, îndeplinite cerinţele prevăzute de art.152 Cod Penal.
Infracţiunea s-a realizat, exclusiv, cu INTENŢIE DIRECTĂ.
Cât priveşte rezultatul infracţiunii, acesta există, întrucât, în calitate de victimă a afirmării verbale am suferit o consecinţă negativă, în sensul că auditoriul m-a perceput ca pe o persoană ce trăieşte din cerşetorie, iar pe revoluţionari ca fiind persoane ce trăiesc, exclusiv, din pomană.
Dreptul la onoare, la o bună reputaţie, este un atribut al personalităţii umane, de natură constituţională, conf.art. 30 al.6 din Constituţia României: “Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine”. Şi nu-i este permis nici chiar unui primar, fie el de “calibrul” d-lui Mazăre, să încalce Constituţia, Legea Fundamentală a unei ţări!
Solicit sancţionarea penală a primarului Radu Mazăre, pentru exercitarea abuzivă a dreptului de exprimare, încălcând inclusiv normele internaţionale (statuate de către Organizaţia Naţiunilor Unite – ONU), ce apară Drepturile Fundamentale ale Omului (Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului), toate acestea fiind documente ratificate de către Statul Român, fiind, aşadar, preeminente faţă de dreptul intern, conform art. 20 din Constituţia României.
Astfel, Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, la art. 10 al. 1, prevede că, citez: “Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare”. Dar art. 10 al. 2 precizează că, citez: “Exercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni, prevăzute de Lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru PROTECTIA REPUTAŢIEI sau a drepturilor altora (…)”.
La rândul său, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului prevede, în art. 29 al. 2, că, citez: “În exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale, fiecare om nu este supus decât numai îngrădirilor stabilite prin Lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoaştere şi respectare a drepturilor şi libertăţilor altora (…)”.
Şi Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice prevede, la art. 19 al. 2, că, citez: “Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare”. Dar art. 19 al. 3 precizează că, citez: “Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 comportă îndatoriri şi răspunderi speciale. În consecinţă, ea poate fi supusă anumitor limitări, care trebuie însă stabilite în mod expres, prin Lege, şi care sunt necesare, conf.art. 19 al. 3 pct. a, respectării drepturilor sau reputaţiei altora (…)”.

Art. 30 al. 6. din Constituţia României precizează că, citez: “Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. (…)”
Afirmaţiile, în public, despre o persoană nu sunt nelimitate, chiar dacă în cauza este d-l primar al Constanţei, Mazăre Radu Ştefan.
Dreptul la liberă exprimare suferă limitări ,constrângeri şi sancţiuni, tocmai pentru a asigura, citez: “protecţia reputaţiei sau drepturile altora”, aşa cum prevede. art. 10 al. 1. din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Şi art. 19 par. 3. lit. a. din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile si Politice, limitează dreptul la exprimare, în vederea, citez: “respectării drepturilor sau reputatiei altora”.
Art. 1. din Carta Drepturilor Fundamentale, a Uniunii Europene prevede că, citez: “Demnitatea umană este inviolabilă. Aceasta trebuie respectată şi protejată.”
Atributele specifice persoanei umane, precum demnitatea, onoarea şi dreptul la o bună imagine publică, sunt aparate şi de către art. 252 din Noul Cod Civil (NCC), care prevede că, citez: “Orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intriseci fiinţei umane, cum sunt viaţa, sănătatea, integritatea, fizică şi psihică, DEMNITATEA, intimitatea vieţii private (…)”.

ÎN DREPT:
Îmi întemeiez pretenţiile pe prevederile art. 253 al. 4 din Noul Cod Civil, care precizează că, citez: “Persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau ,după caz, o reparaţie patrimonială, pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile (..)”, în speţă d-l primar Radu Ştefan Mazăre.
Apreciez că sunt întrunite condiţiile Răspunderii Civile Delictuale, respectiv existenţa prejudiciului, existenţa faptei ilicite, existenţa raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, ca şi existenţa vinovăţiei.
Faptul că d-l Mazăre a exprimat, în public, în faţa presei şi televiziunilor prezente, că sunt “MILOG” şi “POMANAGIU” a produs o puternică lovitură împotriva dreptului meu la demnitate, onoare, respectarea vieţii private, ca şi împotriva dreptului la o bună imagine publică, prejudiciul fiind atât de natură patrimonială, cât şi nepatrimonială.
Fapta d-lui primar Radu Ştefan Mazăre este o fapta ILICITĂ, neavând niciun temei legal ca să mă dezonoreze, în faţa publicului.
D-l Prima Mazăre poate să nu răspundă Penal sau Civil – delictual doar dacă face dovada că, la momentul afirmării în public, nu era în deplinătatea facultăţilor sale mintale, cauzate de o boală psihică gravă, consum de alcool sau consum de droguri, sau dacă face dovada existenţei unei cauze ce exonerează răspunderea, prevazută de art. 1351 NCC.
Există un raport de cauzalitate, între fapta ilicită şi prejudiciul moral şi material, suferite de către subsemnatul, întrucat lovitura dată împotriva imaginii şi demnităţii mele este urmarea faptei ilicite a d-lui Mazare. Cât priveşte vinovăţia d-lui Mazăre, aceasta este mai mult decât evidentă, domnia sa fiind ţinut să răspundă, citez: “(…) pentru cea mai uşoară culpă”, conform art. 1357 din Noul Cod Civil (NCC).

(NOTA REDACŢIEI: În acest punct, considerăm că este util, ba chiar necesar!, să cităm câteva dintre prevederile normative legale invocate în plângerea penală anterioară:
1. “Tocmai în apărarea acestor Valori Fundamentale ale Omului, deşi infracţiunile de insultă şi calomnie au fost abrogate, prin art. 1 pct. 56 din Legea nr.78 / 2006, Curtea Constituţională a României (CCR), prin Decizia nr. 62 /18.01.2007, publicată în Monitorul Oficial al României (MOR), nr. 104 /12.02.2007, a constatat că, citez: “Dispoziţiile art.1 pct.56 din Legea nr. 278 / 2006, pentru modificarea şi completarea Codului Penal şi pentru modificarea şi completarea altor Legi, partea referitoare la abrogarea art. 205, 206 şi 207 din Codul Penal, sunt NECONSTITUŢONALE”;
2. “Deşi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) – Secţiile Reunite, prin Decizia nr. 8 / 2010, publicată în Monitorul Oficial (MO), nr. 416 / 14.06.2011, a stabilit că: “Normele de încriminare ale insultei şi calomniei, cuprinse în art. 205 şi 206 din Codul Penal, precum şi prevederile art. 207 din Codul Penal, privind proba verităţii, abrogate prin dispoziţiile art. 1 pct. 56 din Legea nr.278 / 2006, dispoziţii declarate NECONSTITUŢIONALE, prin Decizia nr. 62 a Curţii Constituţionale a României, NU SUNT ÎN VIGOARE”, Curtea Constituţională a României, prin Decizia nr. 1039 /05.12.2012, publicată în M.O.R., nr. 61 /29.01.2013, a statuat, IREVOCABIL, că, citez: “În cazul constatării NECONSTITUŢIONALITĂŢII UNOR DISPOZIŢII DE ABROGARE, acestea îşi ÎNCETEAZĂ, DE DREPT, EFECTELE JuRIDICE, în condiţiile prevăzute de art. 147 al. 1 din Constituţia României, iar prevederile legale, care au format obiectul abrogării, continuă să producă efecte, deoarece acesta este un efect specific al Legitimităţii Constituţionale, sancţiune diferită şi mult mai gravă decât O SIMPLĂ abrogare a unui text normativ”;
3. “Rezultă că afirmaţiile d-lui primar Radu Mazăre mi-au produs o puternică atingere adusă demnităţii, onoarei şi imaginii, motiv pentru care, în temeiul art. 15 al. 2 Cod Procedura Penală (CPP), mă constitui parte civilă, în procesul penal, şi solicit daune morale, de 30.000 (trei zeci de mii) de Euro, ca şi suportarea tuturor cheltuielilor mele, ce le voi face cu acest proces.”
4. ”Solicit, de asemenea, ca dl. Primar Radu Mazăre să fie obligat, prin Hotarare, să-şi ceară scuze, public, faţă de persoana mea, nominalizând-o, şi faţă de revoluţionari, la două televiziuni naţionale, două televiziuni locale (din judeţul Constanţa) şi în scris, în două cotidiene naţionale şi în ziarele locale “Cuget Liber” şi “Telegraf “, şi să prezinte un acatist Înalt Preasfinţitului Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului, pentru a se ruga pentru sufletele morţilor din Decembrie 1989 şi să-i apere de griji pe revoluţionarii autentici, la Marea Sărbatoare a Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos.”)

 

Stere Beca: “BĂ” să-i spună lu’ mă-sa şi cohortelor sale de admiratoare, exclusiv pentru motive financiare”…

 

“Solicit Instanţei să reţină, în sarcina primarului Radu Ştefan Mazăre, CIRCUMSTANŢE AGRAVANTE, ce imprimă faptei un caracter mult mai grav.
Dreptul la ONOARE şi dreptul la IMAGINE sunt DREPTURI FUNDAMENTALE, apărate de către Constituţia României şi de către normele europene (UE) şi de cele universale (ONU), iar primarul Radu Ştefan Mazăre trebuie să ştie că, în conformitate cu art. 61 al. 2 din Legea nr. 215 / 2001, a Administratiei Publice Locale, primarul, citez “asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor (…)”.
Aşadar, d-l. primar Radu Ştefan Mazăre NU AVEA DREPTUL să facă afirmaţii PUBLICE de natură a aduce atingere DEMNITĂŢII UMANE, mai ales în calitatea sa, de PERSOANĂ PUBLICĂ. Prin afirmarea, ÎN PUBLIC, că sunt “MILOG” şi “POMANAGIU”, în acelaşi timp, am fost perceput, de către auditoriu, că m-aş fi adresat, primarului Mazăre, în calitate de cerşetor şi pomanagiu.
Prezenţa mea la miting nu avea nicio legătură cu primarul şi nu a fost generată de nevoi materiale. Sunt o persoană bine poziţionată social, fără probleme de natură financiară, absolvent al Facultăţii de Finanţe şi al Facultăţii de Drept, sunt Secretar General al Comunităţii Armâne din România, şi nu permit nimănui, nici chiar d-lui primar Mazăre, să atenteze la demnitatea mea şi la cea a revoluţionarilor.
Prezenţa mea acolo a fost generată de necesitatea OBIECTIVĂ de a apăra Instituţia revoluţionarilor, grav încălcată de către politicieni, inclusiv de către d-l premier Victor Ponta, care-i percepe, la râîndul său, ca fiind “IMPOSTORI”.
Cât priveşte modalitatea de exprimare a d-lui Mazăre (“Am fost şi eu la revoluţie, AM FOST CU PUŞCA LA CASA ALBĂ, BĂ…, MILOGULE!”), îi sugerez ca “BĂ” să-i spună lu’ mă-sa şi cohortelor sale de admiratoare, care roiesc precum muştele, în jurul său, exclusiv pentru motive financiare.
Nu neg prezenţa la Revoluţie a d-lui Mazăre, dar dacă spune că: “AM FOST CU PUŞCA”, rezultă că era military (N. Red.: Era student la Institutul de Marină “Mircea cel Bătrân”, din Constanţa, care era, înainte de 1990, Unitate Militară – UM, în toată regula, INCLUSIV SECŢIILE DE MARINĂ “CIVILĂ”, COMERCIALĂ!), venit să înfrângă Revoluţia!
Ori, una dintre solicitările noastre, către d-l prim-ministru Victor Ponta, este tocmai aceea de a-i scoate din rândul revoluţionarilor pe impostori, cu atât mai mult cu cât premierul a precizat, în conferinţa de presă care a urmat incidentului din campusul social constănţean “Henri Coandă”, că, citez: “EU NU DAU BANI LA IMPOSTORI!
Îi sugerez că poate să înceapă acţiunea aceasta chiar cu… d-l primar al Constanţei, Radu Ştefan Mazăre!”
(NOTA REDACŢIEI: Din nou, considerăm necesară inserarea pretenţiilor reclamantului Stere Beca, din plângerea penală împotriva lui Radu Ştefan Mazăre:
1. “Rezultă că afirmaţiile d-lui primar Radu Mazăre mi-au produs o puternică atingere adusă demnităţii, onoarei şi imaginii, motiv pentru care, în temeiul art. 15 al. 2 Cod Procedura Penală (CPP), mă constitui parte civilă, în procesul penal, şi solicit daune morale, de 30.000 (trei zeci de mii) de Euro, ca şi suportarea tuturor cheltuielilor mele, ce le voi face cu acest proces.
2. ”Solicit, de asemenea, ca dl. Primar Radu Mazăre să fie obligat, prin Hotarare, să-şi ceară scuze, public, faţă de persoana mea, nominalizând-o, şi faţă de revoluţionari, la două televiziuni naţionale, două televiziuni locale (din judeţul Constanţa) şi în scris, în două cotidiene naţionale şi în ziarele locale “Cuget Liber” şi “Telegraf “, şi să prezinte un acatist Înalt Preasfinţitului Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului, pentru a se ruga pentru sufletele morţilor din Decembrie 1989 şi să-i apere de griji pe revoluţionarii autentici, la Marea Sărbatoare a Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos.”)

 

În dovedirea cererii (acţiunii), înţeleg să mă folosesc de următoarele mijloace probatorii:
— Înscrisuri (ziare, reviste etc), pe care le voi depune până la primul termen de judecată;
— Solicitarea de către Instanţă a casetelor audio şi video, de la posturile de televiziune Antena 3, B1TV, PRO TV, NEPTUN TV, din seara zilei de 31 august 2013;
— INTEROGATORIUL PÂRÂTULUI, MAZĂRE RADU ŞTEFAN, a ccărui adresă de citare indicx a fi: PRIMĂRIA CONSTANŢA, Bulevardul Tomis, nr. 51, judeţul Constanţa;
— Audierea următorilor martori: d-l Ponta Victor Viorel, primul – ministru al României, cu rugămintea de a fi citat pe adresa: Guvernul României, Bucureşti, Palatul “Victoria”, Piaţa Victoriei, nr. 1,Sector 1, Cod Poştal: 011791; d-l Duşa Mircea, ministrul Apărării Naţionale, cu rugămintea de a fi citat la: Ministerul Apărării Naţionale (MAN): Bucureşti, strada Izvor, nr. 110; d-l Ungureanu Aurel, revoluţionar, cu domiciliul (adresa de citare) în: municipiul Constanţa, strada Cuza Vodă, nr. 31, judeţul Constanţa.”

Precizez că până la primul termen de judecată voi achita taxa judiciară de timbru, prevăzută de OUG 80 / 2013.
Depun acţiunea în două exemplare, pentru ca un exemplar să îi fie înmanat pârâtului, d-l primar Mazăre Radu Ştefan.”

 

Articole pe acest subiect, în ZiarulTIMPUL.ro:

— “EXCLUSIV. Văzând că plângerea sa penală stagnează, „MILOGUL” lui Mazăre, Stere Beca, a deschis un nou dosar împotriva primarului Constanţei” (Secţiunea “DOSARELE TIMPUL”, 26.03.2014);

— “EXCLUSIV. PRIMARUL RADU MAZĂRE ARE DOSAR LA PARCHET, PENTRU INSULTA „MILOGULE”, ADRESATĂ UNUI REVOLUŢIONAR! Martori propuşi de către reclamant: premierul Ponta şi ministrul Duşa” (Secţiunea “POLITICA”, 11.12.2013);

— “EXCLUSIV. Radu Mazăre a fost reclamat penal, pentru calomnie, de către revoluţionarul “MILOG” Stere Beca: “Dacă a fost la Revoluţie, a fost ca să… ne împuşte, nu ca să ne apere!” Martori propuşi: Victor Ponta şi Mircea Duşa” (Secţiunea “DOSARELE TIMPUL”, 23.10.2013);

— “PROMO. EXCLUSIVITATE: Conţinutul integral al plângerii penale, depuse vineri împotriva lui Radu Mazăre, de către revoluţionarul pe care l-a numit „MILOG”!” (Secţiunea „POLITICA”, 22.10.2013);

— “Mazăre este şantajabil moral şi “revoluţionarii” îl iau la sentiment: “AM VENIT SĂ TE SCĂPĂM DE ARESTARE, MĂ, ÎN VARA LUI 1996!” (Cum am ratat, la mustață, o mineriadă la Constanța și cum a candidat Mazăre cu două condamnări penale, în 1996, și fără mutație în orașul care l-a ales primar, în 2000)” (Secţiunea “DOSARELE TIMPUL”, 17.10.2013);

— “EXCLUSIV. Stere Beca, „milogul” lui Mazăre, şi asociaţiile revoluţionarilor din toate „oraşele-martir” îi fac plângere penală şi îl dau în judecată pe primarul Constanţei! Martor indicat: Ponta” (Secţiunea “POLITICA”, 06.09.2013);

— “Stere Beca, revoluţionarul insultat de Mazăre, întreabă public: ”Când ne dădea bani, ceai, sandvişuri, cazare şi transport la Bucureşti, pentru mitingurile şi campaniile din 2012, nu mai eram milogi?!… MAZĂRE ESTE UN GOLAN!” (Secţiunea “POLITICA”, 05.09.2013).
 

Categorii
Dosarele Timpul

Secretele hingherilor de mașini

Acum un an de zile, pe 2 aprilie 2013, se înființa o nouă firmă în Constanța: SC Litoral Connect. Codul său de activitate, 5221, corespunde ”activităților de servicii anexe pentru transporturi terestre”. În realitate, firma se ocupă cu ridicarea mașinilor parcate neregulamentar. Cum i-a fost atribuit contractul, ce a recomandat o firmă nou înființată să câștige un astfel de contract, cum au fost stabilite tarifele… acestea sunt întrebări la care administrația locală nu a răspuns niciodată. Ne scuzați, am greșit. A răspuns primarul Radu Mazăre, în septembrie anul trecut, la ultima dintre întrebări: „Costă 600 de lei ca să-ți recuperezi mașina pentru că așa vrea Mazăre. Și, dacă o să mă mai tocați mult….”

”Năpârcile alea sunt o firmă privată care stau la pândă sau la pont”

În tot acest an de zile, firma Litoral Connect a creat o mulțime de nemulțumiri și s-a ales cu multe dosare în instanță. Au picat în plasa hingherilor de mașini atât personalități ale Constanței, cât și oameni simpli. ”Mi-au furat mașina”, a fost primul gând al Corinei Martin, în momentul când nu și-a mai găsit Mercedesul acolo unde îl parcase. Fusese ridicat de hingheri. Parcase pe un loc dedicat persoanelor cu handicap, la Maritimo. A picat în plasă și Laurențiu Mironescu, ex-secretar de stat în MAI și director al portului. A parcat pentru câteva minute pe un loc pentru persoane cu handicap. Iată ce spune după experiență, pe blogul său personal: ”Vina a fost a mea, corect. Am parcat 4 minute unde nu aveam voie. N-am nicio scuză. N-am nicio scuză că năpârcile alea sunt o firmă privată care stau la pândă sau la pont, chiar, și îți ridică mașina într-un minut. Nu am nicio scuză, am parcat aiurea, dar nu este permis ca într-un stat de drept să îți ia chiar și o autoritate mașina de asemenea manieră … ca să nu mai zic de cuantumul aventurii, că e triplu ca la Paris. La Paris, pe când mergeam eu pe acolo, îți lăsa o bulină roșie pe un geam lateral, iar dacă în două ore nu te cărai de acolo, îți punea caractiță sau îți lăsa o amendă pe care, oricum, n-o plătea nimeni niciodată … și care amendă era vreo treij’ de euro. O fi mai mult acum, corect, or fi început chiar să plătească … dar una-i Parisu’ și alta-i mahalaua asta de Constanța… Nu am nicio scuză, corect, dar nici restul constănțenilor n-au nicio altă scuză lăsând pachetarii și retardații să confiște un mod de viață relativ decent pe care-l aveam noi pe aici, altădată. Nu ai locuri de parcare, orașul e dinamitat, dispare spațiul verde, se retrocedează orice petec de teren, indiferent unde-i poziționat și apa-i scumpă și parcarea-i scumpă și copacii scumpi de toaletat și Mamaia a ajuns un kitch ordinar iar Constanța a devenit un oraș plin de obligații și mai niciun drept și-ți vine să-ți iei câmpii dracului”.

Locul unde sunt duse mașinile capturate (foto: http://laurentiumironescu.wordpress.com)

”Am crezut că fac infarct”

Un alt constănțean căruia i s-a ridicat mașina, dar care nu are șansa de a fi persoană publică, nu s-a destăinuit. ”Am parcat lângă Ceronav, în Faleză Nord. Acolo, poate știți, nu există practic locuri de parcare, zona este foarte aglomerată din cauza oamenilor care se duc la Ceronav. Am parcat pe trotuar, aproape de intersecție. Nu încurcam pe nimeni și nici nu era semn de parcare interzisă. Când am ieșit de la cursuri, ia mașina de unde nu-i. Am crezut că fac infarct. Am sunat la 112 și operatorul de acolo aproape a râs. Mi-a spus că cel mai probabil mi-a fost ridicată și mi-a dat un număr de telefon. A avut dreptate”. Polițiștii care au ridicat mașina i-au explicat și motivul: parcarea este interzisă pe o stradă care are o lățime mai mică de șase metri. Practic, asta înseamnă că este interzisă pe majoritatea străzilor din oraș. Un alt caz, semnalat pe internet încă de anul trecut, este al Roxanei Mihaela, care a parcat, anul trecut, de Ziua Marinei, pe iarbă (pentru că în Constanța nu sunt locuri de parcare suficiente, mai ales în zi de sărbătoare). ”Mi se pare josnic pentru domnul primar. În plus, în locul unde am parcat noi mașina nu exista niciun spațiu verde. Era pur și simplu pământ. Și totuși dacă era spațiu verde mi se părea normal să fie un semn cu „Parcare interzisă” sau măcar „Nu călcați iarba!”. Nu exista nimic de genul. Iar după toate acestea mi se pare normal ca locul unde ne este dusă mașina să fie destul de aproape de stațiune, nu undeva la marginea Constanței, să se ajungă cu un mijloc de transport, nu să depind de taximetriști, și taxa să nu fie egală cu un sejur de 7 nopți. Ajunsi acolo totul este plin de nereguli, ceea ce ne dă dovada că suntem prinși într-un joc ilegal de bani. Nu putem plăti cu cardul sau în alt mod decât cash. Ni se spune că dacă avem euro ne schimbă ei la un curs bun. Suntem la un centru de colectare a mașinilor ridicate sau la o casă de schimb valutar?”, spune turista.

Plângere penală. Patru capete de acuzare

Hingherii de mașini s-au ales, cum spuneam, nu numai cu dosare în instanță, ci chiar cu plângeri penale. Mircea Vințeanu, directorul unei agenții imobiliare din oraș, s-a trezit, de asemenea, cu mașina evaporată, după ce parcare pe un loc destinat persoanelor cu handicap. Când a ajuns să-și ia mașina, a reușit să se suie în automobil și a încercat să plece. A urmat un scandal de pomină, în care polițiștii de la Secția 4 au făcut figurație. Vințeanu susține că a fost agresat, după ce un spray paralizant a fost pulverizat prin geamul mașinii, în ochi, și a depus o plângere împotriva polițiștilor și a angajaților SC Litoral Connect SA. În cauză s-a deschis dosarul penal 3607/2014, iar prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța l-a anunțat pe reclamant că sesizarea sa a fost trimisă la Inspectoratul Poliției – Serviciul de Investigare a Fraudelor, ”în vederea efectuării de cercetări față de AGENȚII DE POLIȚIE DIN CADRUL SECȚIEI 4 DE POLIȚIE și ANGAJAȚII SOCIETĂȚII LITORAL CONNECT sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 206, 296, 193, 298”. Cercetările penale sunt în derulare în acest moment.

Riscă închisoarea

Iată pentru ce sunt cercetați, de fapt, polițiștii și hingherii. Articolul 206 se refereă, potrivit noului Cod Penal, la ”fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere”. Se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. Art. 296 se referă la ”Purtarea abuzivă”. Iată ce spune Codul Penal că înseamnă ”(1) Întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o persoană de către cel aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă. (2) Ameninţarea ori lovirea sau alte violenţe săvârşite în condiţiile alin. (1) se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime”. Art. 193 se referă la ”Lovire sau alte violențe”. Se pedepesesc ”Lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă”. De asemenea, ”Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă”. În fine, art. 298 se referă la neglijența în serviciu. ”Încălcarea din culpă de către un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă”, se arată în Codul Penal.

Hingherii au… orbul găinii

Poate ați observat, din rândurile de mai sus, un model de acțiune al hingherilor de mașini. Se duc la sigur, acolo unde știu că nu sunt locuri de parcare, sau în parcările supermarketurilor, unde locurile pentru persoanele cu handicap sunt practic nefolosite de acestea. Când spunem că au orbul găinii ne referim la faptul că, de un an de zile, polițiștii și angajații SC Litoral Connect nu au catadicsit să pună vreo caracatiță sau să ridice o mașină a celor de la restaurantul Sabroso, de exemplu, care parchează pe banda I de mers a bulevradului IC Brătianu, sugrumând traficul auto, chiar și pe cel al mijloacelor de transport în comun. Cum să nu te enervezi când îți este ridicată mașina care, deși parcată neregulamentar, nu deranjează pe nimeni, în timp ce șmecherii de la Sabroso, firmă care merge pe pierdere de la înființare, au transformat un bulevard în parcare?

De ce 600 de lei?

Un alt motiv de iritare pentru constănțeni este cuantumul amenzii. Trăim deja în orașul cu aproape cea mai scumpă factură la întreținere din România, într-un oraș scump, în general. Să dai 600 de lei numai pentru a-ți recupera mașina, la care se adauă și amenda rutieră, înseamnă enorm pentru mulți șoferi. Țineți cont că salariul minim pe economie este de 636 de lei net. Cum a fost stabilit acest preț? V-am spus mai sus. Așa vrea Mazăre. O paranteză la acest lucru. Art. 47 din Constituția României spune că ”statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent”.

Cine este în spatele Litoral Connect?

Cum spuneam, Litoral Connect este o firmă înființată în aprilie 2013. Administratorul acesteia este Nicolae Florin Toma, potrivit datelor obținute de la Registrul Comerțului. Interesant este că aceeași persoană apare în acte ca fiind persoana care conduce firma Terra Office SRL, cu sediul în strada Victor Climescu 16. Firma este înființată în anul 2007 și are ca obiect de activitate ”comerț cu ridicata nespecializat” și ”alte activități de tipărire”. Curiozitatea ne-a împins să vedem care sunt rezultatele financiare ale acestei firme, crezând astfel că poate înțelegem cum a ajuns un om de afaceri cu activități în comerț cu ridicate și tipărire să ridice mașinile parcate ilegal în Constanța. În anul 2012, cel mai recent din punct al raportării financiare, SC Terra Office SRL a înregistrat datorii de 138.670 de lei, o cifră de afaceri de 468.041 lei. A avut un singur salariat. Pierderea netă: 135.068 de lei. Ne-am uitat și la anul 2011. Cifră de afaceri de 541.255 lei, profit net de… 162 de lei, un singur salariat. În 2010 societatea a avut o cifră de afaceri de 325.648 de lei și un profit net de 274 de lei, tot cu un singur angajat. Am coborât mai mult în trecut. În 2009, cifra de afaceri a fost de 369.163 lei, iar firma a înregistrat pierderi nete de 8.440 de lei. În acel an a raportat zero angajați. În fine, în anul 2008 cifra de afaceri a fost de 340.704 lei, iar profitul net de 4.538 lei.

Pierderi lunare medii de 2.308 lei

Am făcut un calcul simplu. În cinci ani de activitate, SC Terra Office SRL a înregistrat profituri de 4.974 de lei și pierderi de 143.058 lei. Per total, pierderi de 138.534 de lei, ceea ce înseamnă 27.706 în medie, pe an, adică 2.308 lei pe lună. Repetăm: firma SC Terra Office SRL condusă de Nicolae Florin Toma, care care administrează SC Litoral Connect, care ridică mașinile din municipiul Constanța, a înregistrat pierderi medii lunare, în ultimii cinci ani de raportări financiar-contabile, de 2.308 lei. Cât cinci mașini și jumătate ridicate. Îi întrebăm pe această cale public, pe toți consilierii locali din Constanța, cum a ajuns firma SC Litoral Connect să ridice mașinile constănțenilor?

Am încercat să obținem un punct de vedere de la Nicolae Florin Toma, dar acesta nu a dorit să răspundă la nicio întrebare. Ne-a cerut să îl sunăm peste câteva zile, dar telefonul său a sunat numai ocupat, fapt ce ne poate face să credem că, nedorind să aibă de-a face cu presa, a blocat numărul de pe care l-am sunat. Orice punct de vedere primit pe adresa redacției după apariția acestui material va fi publicat ca atare.