Deschisa in Coreea de Sud in 2018, Camp Humphreys, cea mai mare baza militara americana pe pamant strain, este astazi, aproape de finalizare, un puternic memento ca peninsula este inca in razboi tehnic. „Fight tonight” scrie cu litere mari si negre unul dintre turnurile de apa distribuite de Humphreys, cele care amintesc atat de micile orase americane care au acest tip de rezervor.
Motto-ul, care poate fi tradus prin „luptam in seara asta”, apartine Diviziei a II-a de Infanterie, principala a Armatei a VIII-a a Statelor Unite, care isi are sediul aici si a carei misiune principala este apararea teritoriului sud-coreean impotriva o invazie dinspre nord. O aparare care, dupa cum indica motto-ul, necesita pregatire si vigilenta constanta, din moment ce Phenianul isi mentine pozitii la abia o suta de kilometri spre nord.
In acest scop, Humphreys are in suprafata de 14,3 kilometri patrati un teren polivalent pentru bunuri motorizate sau cel mai aglomerat aerodrom al armatei SUA din Asia. „Oferim o descurajare militara credibila impotriva oricarui amenintare sau adversar din regiune”, spune colonelul Lee Peters, purtatorul de cuvant al Fortelor Statelor Unite desfasurate in Coreea (USFK), la inceputul unei vizite efectuate in aceasta saptamana de Efe la baza.
„Tabara Humphreys este finalizata in proportie de 85% si este de asteptat sa fie aproape de 90% pana la sfarsitul anului”, adauga Peters, mentionand ca aproximativ 32.000 de oameni traiesc si lucreaza acum aici. Pana sa fie terminat, se asteapta sa fie 40.000 sau 45.000, foarte departe de ceea ce a fost vechiul Camp Humphreys, o cazarma din apropierea orasului Pyeongtaek (la 60 de kilometri sud de capitala sud-coreeana) in care Seul si Washington au convenit in 2004 sa stabileasca baza actuala.
Obiectivul a fost de a muta si reuni facilitatile militare care erau situate la nord de Seul sau chiar in inima orasului si, prin urmare, se aflau in raza de actiune a unitatilor de artilerie pe care Phenianul le-a desfasurat la granita. Este cazul cantonamentului Yongsan, apoi sediul USFK si al Comandamentului Natiunilor Unite (UNC), a carui intoarcere va insemna pentru Seul recuperarea unei suprafete de 2 kilometri patrati.
Pentru a extinde vechiul Humphreys spre nord-vest, o mlastina uriasa a trebuit sa fie recuperata de delta raului Ansong. „A fost nevoie de echivalentul a doua lanturi muntoase in nisip”, explica viceamiralul australian Stuart Mayer, care este comandantul adjunct al UNC din 2019.
UNC este coalitia -formata in prezent din 17 tari- condusa de SUA care a sprijinit Sudul in razboiul din Coreea (1950-53) si este una dintre cele trei partide (celelalte doua sunt trupele nord-coreene si armata SUA). Voluntari chinezi) semnatari ai incetarii focului prin care acest conflict inca nerezolvat a fost pus in asteptare.
Semnarea unei declaratii de pace, propunere promovata recent de guvernul sud-coreean, ar putea fi un prim pas pentru a pune capat insasi existentei UNC. „Nu am fost niciodata stabiliti ca o comanda nepieritoare. Am fost creati cu un obiectiv foarte clar: sa restabilim pacea si securitatea in regiune, iar odata ce acest lucru este realizat, mandatul dispare”, spune Mayer.
Armata australiana clarifica faptul ca un tratat de pace obligatoriu din punct de vedere juridic, spre deosebire de o declaratie, ar fi necesar pentru a vizualiza desfiintarea UNC si subliniaza importanta ca Washington si Seul sa continue sa dezbata semnificatia pe care ar avea o astfel de declaratie.
Sirul de baterii de rachete Patriot care intampina vizitatorul la intrarea principala a lui Humphreys sugereaza ca oficializarea pacii in peninsula este inca o posibilitate indepartata. „Nu exista nicio indoiala ca Coreea de Nord isi intareste capacitatea de rachete”, spune viceamiralul, care spune ca de cand a ajuns la baza de la Pionyang a facut 32 de lansari, dintre care cinci au avut loc in perioada septembrie-octombrie.
Este un paradox pentru cei care lucreaza si traiesc pe baza faptului ca, pana la deschiderea noului Humphreys in 2018, dupa 14 ani de dezvoltare, artileria nord-coreeana era deja o amenintare secundara, deoarece in acea perioada tara a reusit sa dezvolta rachete capabile sa ajunga in cazarma. „Observam o crestere a capacitatilor militare la nivel global si in aceasta regiune”, mai spune Peters. Totusi, pentru el aceasta baza este o „comoara ascunsa”, o destinatie ravnita printre trupe si familiile acestora.
La Humphreys este imposibil de ignorat zgomotul elicopterelor Chinook si Apache sau faptul ca strazile poarta numele diferitelor divizii ale armatei. Cu toate acestea, turnurile rezidentiale, scolile, terenul de golf cu 27 de gauri, salile de sport, lanturile de fast-food, parcul acvatic sau cinematograful indica o viata cu totul diferita, cea a asa-numitei „suburbie americane” sau, ca se spune la baza, cea a „acasa departe de casa”.