Simplu. Datorită formelor jurnalistice care se încadrează perfect în formatele emisiunilor antemeridian sau postmeridian, difuzate în eter şi anume, reclamele medicinale. Am şi strigat: Uau! Radioul continuă să facă senzaţie! Şi, fiind un ambiţios consumator mediatic, atent la formatele programelor Radio România Actualităţi am constatat că acesta mă poate scăpa de programările la doctorul de familie sau la cabinetul de dermato-venerologie, la stomatolog sau la cel de oftalmologie şi optometrie. Astfel, am fost atent la cu câtă artă radiofonică, nemaiîntâlnită în istoria presei audio, acest post, prin toate staţiile de emisie, lucrează pentru sănătatea ascultătorilor săi. Chiar m-am supărat un pic pe vecinul meu care mi-a spus, văzând cu câtă acribie îmi notez numele produselor, eficienţa lor instantanee, prezentarea lor cuceritoare, că asta e o manipulare perversă a publicului, mai ales că e vorba de suferinţa omului, urmărindu-se crearea unor dorinţe în măsură să mă determine să cumpăr acea marfă şi nu alta, că dacă apar reacţii adverse cui mă adresez etc, etc. Nu mai spun de cât epic am întâlnit în aceste reclame medicinale, ce dialoguri profesionale, aproape actoriceşti şi câtă emoţie în glas. Mai că te vindeci!
Dar să exemplific:
Pe un fond sonor în crescendă, intervine Ea: – E noapte şi o durere teribilă te trezeşte din somn. Simţi că muşchiul îţi ia foc şi timp de câteva minute nu te poţi mişca. Te răsuceşti neputincios în pat, dar durerea persistă.
El – Te-ai săturat de crampe musculare în mijlocul nopţii? Foloseşte anticârcel rapid cu efect imediat. Cu o prezentare sub formă de pulbere solubilă, anticârcel este mai bine absorbit de către organism, oferind un efect eficient de relaxare a muşchiului.
Ea, triumfal – Anticârcel! Spune stop cârceilor!
Parcă ştiau de mine! Ce simbolistică, ce atmosferă horror, ce imaginaţie! Ca să nu mai spun de aşezarea ideilor, în context, de intonaţie! Fantoma neodihnei tale şi-un chip schimosit de durere şi spaimă te bântuie! Ce şiretenie! Vocea e mobilizatoare, oratorică. Şi oratoria nu are nevoie de fraze lungi. Sentimentul de panică comunicat n-ar trebui să-l împărtăşesc, şi totuşi… Chiar m-am simţit frustrat că nu am citit eu reclama. Apoi, nici nu am stagiu de pregătire în a mă înfrunta cu auditorii pe care nu-i văd! Pe ce se bazează însă reclama aceasta? Pe argumentul că cârcelul nu merge de multe ori la apă şi că, plecând de la un proverb, se poate antrena o anume adeziune. Aşa că, vrând să scap rapid de cârcei am trimis pe cineva să-mi cumpere suplimentul alimentar pentru că simţeam cum muşchii au puterea explozivă de a declanşa focul. Am luat anticârcelul. Rapid. Până dimineaţă m-am convins că am înghiţit ceea ce nu trebuia, şi că reclama era, este una mincinoasă. Bine că n-am rămas înţepenit de picioare! La nivelul minim de înţelegere, se poate face o apropiere între cârcel şi crampă musculară, ambele pot surveni în cazul unei contracţii involuntare a unui muşchi sau grup muscular, dar cauzele pot fi multiple, aşa că motivele pentru a cumpăra respectivul supliment alimentar nu e de referinţă, pentru că apare o problemă pe care RRA o omite cu bună ştiinţă, mă refer la ce va fi a doua zi. Am mers la doctorul de familie şi de acolo am primit recomandare la medicul specialist. De la horror, RRA doreşte să păşească în memoria mea, în timpul meu, folosindu-se de faptul că dacă vrea să mă convingă, spusa sa trebuie să vină din interior, aşa că să-l auzim: pe o melodie a lui Amstrong, intervine o voce baritonală: ,,Acum patru ani am devenit bunic pentru a doua oară. O vedere sănătoasă înseamnă sute de poveşti citite nepoţilor mei…” Pe acelaşi fond sonor intervine o voce feminină, gravă: ,,Sunt profesoară de zece ani. O vedere bună înseamnă cunoaşterea pe care să o pot transmite elevilor mei…” Şi o altă voce care îmi recomandă să folosesc Verixim, dacă vreau să am în viitor o privire luminoasă, adică să îmi vindec ochii de o boală pe care doar Radio România Actualităţi ştie că o am. Măi, cum m-a nimerit! M-am simţit inspirat. Ce farmec pentru auz! Aveam eu de ceva timp nişte semnale că ceva nu e în regulă cu vederea când citeam. Vocea caldă m-a şi sedus, unghiul de abordare era un amalgam cu poveşti şi nepoţi, cu elevi şi o profesoară, pe fondul unei suferinţe, m-a trimis la farmacie, am cumpărat două cutii de pastile, să am pe termen lung, a doua zi însă m-am trezit cu mâncărime pe pleoape, ochii îmi lăcrimau. Niciun rezultat pozitiv. M-am speriat să nu cumva să fac o oftalmie.
Şi câtă creativitate era în această reclamă medicinală, cum a aşezat RRA pe paliere emoţionale vorbele, fără însă a fi cinstit, în sensul ca să nu încerce să îl înşele pe cel de lângă el, pe ascultător. Ca să nu mai spun de bun simţ şi onestitate, de încercarea de a ne controla naivitatea. În sfera oculară nu e bine să îţi baţi joc de om. Asta mi-a spus şi medicul oftalmolog. Dar specialiştii în comunicare argumentativă ai acestui post, de pe poziţia lor înaltă îşi oferă serviciile în continuare şi în medicina alternativă, cu convingerea că abordarea psihologiei sociale este de neînlocuit când e vorba de ascultare în comunicare.
Ce moment de glorie a jurnalismului radiofonic. Şi când mă gândesc că era să-i ascult când mă învăţau ce să folosesc ca să scap de mâncărimea dintre degete (sic!), cum era să o rup cu vecinul meu care mi-a repetat că nimic nu poate înlocui recomandarea unui doctor specialist şi că pot să înregistrez eu şi mama reclamei s-o ascult când mi se pun cârcei în miez de noapte după o partidă de amor. Acestea sunt opiniile mele, diferite de ale SRR.
Despre diferenţa de opinie – adică ceea ce este discutabil şi de dezbătut – se spune că ar caracteriza societăţile moderne, democratice, iar despre libertatea cuvântului că este esenţială în formarea acesteia. Şi nu trebuie să mergem la arta de a convinge pentru a-nţelege că ne construim ca oameni din părerile pe care le apărăm. Însă, în spaţiul public, pentru a-şi apăra sau a-şi dezbate opinia, cetăţeanul, chiar dacă are argumente, nu are mijloace. Pe absenţa acestor posibilităţi mizează şi Societatea Română de Radiodifuziune când aruncă în spaţiul public calupuri de reclame difuzate pe Radio Rămânia Actualităţi, în scopul manipulării ascultătorilor şi a le crea dorinţe de a cumpăra şi consuma, din vastul spaţiu al pieţei şi consumului, doar anumite mărfuri. Dar reclama construită pe exemple din viaţa cotidiană şi difuzată de RRA, de dimineaţă până seara, înainte de ştiri, nu mă inspiră în a cumpăra, ci în a arăta felul în care se induce printre ascultători reclama mincinoasă. Baza o constituie tehnica de manipulare. Eficienţa este, desigur, de partea celor care manipulează. După cum vedeţi, din protocolul de pregătire a manipulării şi de memorare ulterioară, nu lipsesc încercarea de apropiere de public prin atingerea unei corzi sensibile şi a unui punct care aminteşte de spaima fiecăruia faţă de suferinţă, pentru ca în final să se vină cu o serie de sfaturi care, în cazul RRA înseamnă un abuz de încredere. Argumentele le-am prezentat. Şi oricând pot veni cu altele. E de ajuns să deschid radioul pe lungimea de undă…