Intrucat fotbalul argentinian poate fi oricand ceva mai de neinteles, un turneu inventat in graba pentru a completa calendarul sezonului 2018/19 a culminat in cel mai lisergic mod: Tigre, care a cazut la categoria a doua in urma cu doua luni, a castigat duminica 2-0 la Boca si a devenit campion al Cupei Super League, primul sau titlu oficial in Prima Divizie din 116 ani de istorie. O nebunie la fel de mare ca o echipa de categoria a doua care castiga un turneu la care participa doar echipele I.
Tigre isi va imparti competitia cel putin in prima jumatate a anului 2020 intre turneul maxim continental de cluburi si Primera B Nacional, treapta sub Super League din tara sa. Intr-o miercuri ar putea juca in Maracana impotriva Flamengo din Brazilia in cautarea de a fi campion al Americii (si de a participa la Cupa Mondiala a Cluburilor), iar sambata urmatoare sa viziteze tribunele inferioare ale necunoscutului Deportivo Riestra din Buenos Aires cu scopul de a reveni. in Prima Divizie argentiniana (sau neretrogradata in a III-a).
Si mai paradoxal este ca Tigre, condus de Nestor Gorosito, care la 55 de ani tocmai si-a castigat primul titlu de antrenor, este una dintre echipele care a jucat cel mai bun fotbal din Argentina in 2019. Specialistii au fost de acord ca a fost meritatul campion al Cupa Super League, si nu doar datorita superioritatii fata de Boca intr-o finala in care erau deja in frunte la pauza dupa golurile lui Federico Gonzalez la 24 de minute si Lucas Janson, din penalty, la 32.
Dar ca o echipa coboara si este campioana se intelege doar prin confuzia regulamentului fotbalului argentinian. Gorosito a preluat conducerea la Tigre la mijlocul lunii februarie, cand mai erau sapte intalniri pentru ca Superliga sa se incheie si echipa sa parea deja condamnata, iar el a condus o imbunatatire uimitoare. Acea recuperare a inclus cinci victorii si doua egaluri, dar tot nu a impiedicat echipa sa sa cada la categoria a doua la ultima intalnire, chiar daca a castigat cu 2-3 la Monumental impotriva lui River, cealalta categorie grea argentiniana.
Alaturi de Belgrano, San Martin de San Juan si San Martin de Tucuman, Tigre a cazut prin sistemul de medii care include toate meciurile (82) din ultimele trei sezoane. Ceea ce a urmat atunci a fost cea mai recenta mizerie de fotbal haotic, care a schimbat de zece ani consecutiv numarul de participanti, formatul disputei si chiar numele turneului.
Ultima data la care a retrogradat Tigre s-a jucat pe 7 aprilie, astfel ca cluburile mai aveau doua luni fara sa joace. Canalele care au cumparat drepturile de televiziune au suferit de riscul unei posibile fuga de abonati in vremuri de criza economica severa din Argentina. Atunci a fost inventata prima editie a Cupei Super League cu participarea celor 26 de echipe care tocmai concurasera in Super League, inclusiv cele patru retrogradate.
In tacere, continuandu-si cursul bun de la finalul Superligii si fiind superior rivalilor sai, Tigre a construit marea isprava a istoriei sale. L-au eliminat pe Colon intr-un dublu meci, apoi pe Union, mai tarziu pe Racing (campionul legitim al ultimei Superliga), pe Atletico Tucuman in semifinale (cu total 6-0) si in final, intr-un singur meci, pe Boca, echipa cu cel mai mare buget din Argentina.
Campion al simplitatii
Tigre a fost campionul simplitatii in complexitatea fotbalului argentinian sau al unei echipe al carei antrenor nu crede in folosirea dronelor in practica. Fostul antrenor al lui Xerez si Almeria i-a promovat pe cei mai buni dintre fotbalistii buni care cazusera in fata lui Tigre in ultima treime a carierei si pe baietii de varsta mijlocie care inca nu explodasera. Operatiunea sa bazat pe o combinatie intre experienta lui Walter Montillo (35), Diego Morales (32), Sebastian Prediger (32) si Gonzalez (32) cu maturitatea brusca a lui Janson (24), Juan Ignacio Cavallaro (24) si Lucas Lesssi (26).
In culmea contradictiei, cei 20.000 de fani care s-au deplasat la Cordoba, locul neutru al finalei, au sarbatorit cantand pentru prima data in istoria sa -la cea mai inalta categorie- „da-i campion”, urmat de „sa ne intoarcem.” (la Primul). Marea majoritate a sustinatorilor lui Tigre locuieste in partidul omonim, in nordul Marelui Buenos Aires, la 30 de kilometri de Capitala Federala, zona in care coexista cartiere foarte sarace cu cele foarte bogate.
Pentru Tigre a fost cel mai bun ramas bun de la cei 12 ani consecutivi in Prima Divizie dupa promovarea in 2007, cea mai lunga sedere la cea mai inalta categorie si o perioada in care a fost de trei ori vicecampion, de doua ori in Prima Divizie ( 2008 si 2012) si unul din Cupa Americii de Sud (tot 2012). De-a lungul celor 116 ani ai sai, Matadorul (asa este porecla lui) a alternat multi ani in Divizia a II-a si chiar in Divizia a III-a.
Ultima victima a celui mai neasteptat campion a fost Boca, o echipa care inca traieste sub greutatea unei alte finale pierdute in urma cu cateva luni, una mult mai transcendenta, cea pe care eternul sau rival, River, a castigat-o pentru Copa Libertadores la Santiago Bernabeu.pe 9 decembrie 2018. Boca a castigat trei din ultimele cinci ligi argentiniene, dar in acelasi timp a pierdut cinci din ultimele sapte finale, inca una impotriva lui River, pentru Supercupa Argentinei 2018.
Boca si Tigre, ca si restul echipelor, sunt deja in vacanta dupa incheierea sezonului 2018/19. Timp de cateva zile, fotbalul argentinian nu va mai produce vesti uimitoare.
