IDEI: „Hamlet, prințul melancoliei”
Acesta este titlul uneia dintre cele mai frumoase cărți care s-au scris vreodată despre Shakespeare Aparține unui om despre care lumea știe foarte puține lucruri și care are și o vârstă venerabilă, 88 de ani.
Este un bun prieten al meu pe care nu am încetat să-l iubesc, deși ne vedem din ce în ce mai rar.
De când am citit această carte, am început să-l privesc pe Shakespeare altfel și să mă raportez la Hamlet, marele personaj al tuturor ttimpurilor, atât cu superbie, cât și cu smerenie. Mi-am adus aminte de filmul văzut în tinerețe cu Lawrence Olivier în rolul principal și de felul cum urcă el spre crenelurile din Elsinore, ținând în mână sabia ca pe o cruce pentru a înfrunta astfel duhul a cărui proveniență îi este necunoscută.
Mi-aduc aminte de acele versuri rostite de Hamlet cu înțelepciune și anxietate: „Aș putea fi rege al acestui spațiu nemărginit dacă nu aș avea vise urâte”.
Mă tot frământ să le dibui sensul. Ce înseamnă aceasta? Ce rol joacă visele urâte? Ce sunt ele?
Noi, oamenii, am fi într-adevăr suverani dacă nu am visa, dacă nu am pătrunde în universul subtil al intervalului dintre cer și pământ.
Poate asta vrea să spună Shakespeare. Visul pentru om este o dovadă că, la rândul lui, este visat de o mare și necunoscută forță.
Visăm fiind visați, iar visele sunt urâte în sensul în care nu le aflăm cauza. Nu știm ce se va întâmpla cu noi după moarte și, de aceea, trăim într-o tensionată așteptare. Visul leagă mai mult decât dezleagă.
Dan STANCA