Lansare de carte: Debut în volum al Anei Barton, cu „Prospect de femeie”

Categories Cultura-educatiePosted on

Editura „Herg Benet” și Librăriile „Cărturești” ne invită, miercuri – 9 iulie, de la ora 18.30, la „Cărturești” – City Park Mall Constanța, pentru lansarea cărții „Prospect de femeie”, debutul literar al Anei Barton, volum de proză scurtă, apărut la editura „Herg Benet”, în colecția „Radical din 5”.

Alături de autoare, vor vorbi despre „Prospect de femeie” invitații Monixa Coroiu şi Bogdan Papacostea.

Prospect de femeie, construit din fragmente de proză, pe alocuri ironice, pe alocuri metaforic – melancolice, aduce cititorului o autoare charismatică, cu un scris captivant și rafinat.

Ce este „Prospect de femeie”?

„Delicateţe şi forţă, stihuri-volute şi umor, uimitoare bogăţie de limbaj şi sensibilitate incandescentă, poezie-n proză şi invers. Emoţie. Sau o sinecdocă splendidă. Trebuie notă de subsol?“ (Răzvan Petrescu).

„Cine-a spus «Madame Bovary c’est moi» a fost deștept. Așa e și scrisul Anei Barton: îți place, te excită şi apoi te răcorește. Rămîi, după lectură, cu senzația de întîlnire rară.“ (Ara Şeptilici).

„Ironic, dar ludic. Dulce, dar muşcător. Brocat, delicat şi cu un simţ al detaliului precum o dantelă frivolité. «Prospect de femeie» se ia pe nemîncate, pe inima goală, căci o umple cu vîrf şi îndesat. Nu are contraindicaţii, iar supradozajul este recomandabil pentru cord şi neuron.“ (Petronela Rotar).

„Vine în literatură dinspre publicistică. Şi o face în forţă, cu o plăcere acaparantă a povestirii. Posedă ştiinţa fermecării cititorului datorită firescului şi lipsei de inhibiţii. Ana Barton are toate atuurile unei scriitoare de excepţie.“ (Alexandru Petria).

Ana Barton, despre ea însăşi:

„Fiindcă am fost gimnastă, până mi-au calculat vârsta osoasă şi-au stabilit că despre performanţă n-o să poată fi vorba, din motive de lungime excesivă, aş putea spune că am o mobilitate impresionantă. Am 40 de ani. Sunt însă atât de imatură, încât aproape că mi-e ruşine să-i declar. De arătat, da, îi arăt pe toţi, deşi, uneori, parcă mai văd şi zecimale pe-acolo. De şcoală ce să zic? Am o educaţie eclectică, model toptan: Teologie, Litere, Cultură şi Civilizaţie Ebraică, Psiholingvistică.
Babel ori foame…
Sigur, arareori mă înţeleg pe mine şi cu mine, dar m-am lăsat şi de dramatizări. Cine sunt? Mama unei copile de 12 ani şi jumătate, pe care o cheamă Rada. Cum sunt? Vie, deocamdată… Binecuvântată stare. Ce fac? Am trei caiete, unul acasă, unul la birou şi unu-n geantă, pe care le scot câteodată aproape compulsiv pentru a nota, ilizibil, fără excepţie, câte o trecere de glonţ… neîncărnat, prin cap!
Apoi, mă enervez crunt, încercând să descifrez ce naiba a scris din voia-i invariabil şi mioritic – implacabil – năstruşnică stiloul ăla galben cu oranj, că dau numai peste lecţiuni incerte.
Scriu de douăzeci de ani, (ex)trăgându-mă sârguincios din publicistică, precum darwiniştii din maimuţă!”