Liceul și facultatea

Categories CulturaPosted on

Liceul și facultatea

În ultimii ani mi s-a întâmplat deseori să rețin tot felul de observații auzite în autobuz, în magazine, în cârciumi. Evident, pentru aceasta trebuie să fii atent și să  nu pornești de la prejudecata că gura străzii debitează numai prostii. Nu am o asemenea prejudecată și de aceea consider că sunt câștigat.

Dan Stanca

Care a fost, de exemplu, ultima observație pescuită la întâmplare? În ziua de azi toți au făcut facultate, dar tot mai puțini au la bază liceul.  Cam asta era ideea. Cred că aici se ascunde toată criza învățământului românesc. Prin apariția universităților particulare, tinerii de bani gata nu au mai avut grija examenului de admitere cum era odinioară. Cine vrei și cine nu vrei intră în facultate și apoi se laudă cu diploma primită.

Nu contează ce cunoștințe a căpătat, ce competențe a dobândit, se va descurca el, să nu-i purtăm de grijă. Mentalitatea aceasta falimentară a dat roade. Astfel, calitatea învățământului superior a scăzut de la un an la altul. Sunt asistenți și lectori îngroziți să predea unor tineri cinici și abulici. Dar situația mult mai gravă se vădește a fi la nivelul învățământului liceal.

De aceea, acel cetățean nu a greșit spunând că, în ciuda studiilor superioare, ne lipsesc cele medii. Liceul este, într-adevăr, potrivit adagiului bacovian, un  cimitir al tinereții. Doar că disciplina severă de altădată a fost înlocuită de o mare nesimțire, lipsă de respect, nesimțire afișată agresiv. Nu spun lucruri noi. Dar trebuie arătat că problema gravă a învățământului românesc se află aici, și nu la palierul universitar. Liceul reprezintă una dintre marile distrugeri ale epocii post-’89. Ieșiți din școala generală, elevii pătrund într-o adolescență debusolată, minată de vicii, întreținută de tot felul de iluzii păguboase.

Ei sunt stricați într-un ritm accelerat, iar facultatea nu mai are posibilitatea să-i repare. Desigur, sunt și excepții și dintre cele mai fericite. Dar nu cred că ele vor mai reuși pentru multă vreme să echilibreze talerul unui învățământ aproape ruinat.

Amuzant este faptul că de la un timp un post privat de televiziune prezintă în diminețile de week-end filme din seria celebră a anilor ’80, „Liceenii”, producție Șovu-Corjos-Bogardo, cu actori de primă  linie și cu tineri care pe atunci în mod sigur habar nu aveau că peste 20 de ani vor ajunge vedete ale showbizului. Filmele sunt absolut tembele, dulci ca niște acadele prăfuite, ca să ți se întoarcă stomacul pe dos de greață.

Ele erau menite să prezinte un comunism românesc înfrumusețat după rețeta visată de Ceaușescu. Cu toate acestea, față de dezastrul de acum din liceele noastre, te întorci spre asemenea pelicule cu o autentică nostalgie și, în loc să spui despre liceu că e un cimitir sau un tractir, îți vine să-l compari cu un paradis. Olimpici,  studioși, poznași, inocenți, romantici, tinerii concepuți în laboratoarele Consiliului Culturii și Educației socialiste vin acum în fața noastră cu o forță incredibilă și, culmea, ne fac chiar să lăcrimăm. Fără comentarii.

Dan STANCA