Misterul tunelului Izvor
A trecut aproape un secol de când a început construcția Tunelului Izvor și misterul stă încă închis în măruntaiele muntelui. Să-și fi găsit acolo odihna veșnică sute de muncitori români și italieni care au lucrat la construcția tunelului? Să existe un depozit de armament al armatei germane de ocupație? Să fie închisă în tunel o locomotivă cu un vagon de serviciu? Să fie minat drumul până la depozitul de armament? Acestea și multe alte întrebări nu și-au găsit încă vreun răspuns, pentru că Tunelul Izvor își păstrează cu strășnicie secretele.
În anul 1913, vajnicul director general al CFR Alexandru Cottescu a făcut un împrumut extern în valoare de 480 milioane lei în aur și a pus la cale un proiect îndrăzneț de modernizare a căilor ferate din țară. Printre obiective s-a numărat și Tunelul Izvor, care urma să lege Valea Dâmboviței cu Valea Prahovei pe sub muntele Păduchiosul, în vederea realizării unei linii directe București-Târgoviște-Pietroșița-Sinaia. Conform proiectului, tunelul trebuia să aibă o lungime de 5.918 metri, cel mai lung din țară.
Obiectiv strategic pentru armata germană
Contractul de execuție a fost încheiat cu firma germanului Julius Berger, care în termen de doar 28 de luni (!!!) trebuia să finalizeze construcția. Lucrările au început în luna ianuarie 1914 la ambele capete ale tunelului, respectiv Sinaia în Prahova și Cărpiniș în Dâmbovița. Doar că, după ce au fost executate goluri de bază și de creștet pe o lungime de 800 de metri, din cauza primului război mondial, în luna august a aceluiași ani lucrările au fost sistate.
A urmat o pauză de mulți ani și abia în 1938 șantierul a fost redeschis, firma lui Julius Berger lucrând acolo până în anul 1941, atunci când lucrările au fost preluate de armata germană. Ce au făcut acolo soldații nemți rămâne și până în ziua de azi un mister. Au reușit să străpungă întreg tunelul, l-au folosit pentru a depozita muniția de război, au minat drumul până la acest arsenal, nimeni nu știe.
Securitatea a șters urmele
Încercări de a se elucida acest mister au existat. În anul 1968 s-a intrat în gura tunelului de la Sinaia. Situată pe Platoul Izvor, foarte aproape de locul unde este amplasat astăzi Hotelul Mara, intrarea este destul de greu accesibilă din cauza podului de legătură uzat de vreme. Când s-a intrat în tunel, primii 170 de metri au fost ușor de parcurs, dar la această cotă un coș de ventilație a permis în timp scurgerea de pământ care a îngreunat mult accesul.
S-a reușit totuși pătrunderea până la aproape 500 de metri, după care un zid gros, de care nimeni nu a avut curajul să treacă, a devenit poarta misterului. Se spune că dincolo de zid s-ar găsi o locomotivă cu un vagon și, tragic, osemintele muncitorilor români și italieni executați de nemți atunci când au părăsit locul. Cert este că intrarea ușor accesibilă a fost folosită ani buni de localnici drept depozit și loc de macerare a brânzeturilor. Ba chiar într-o perioadă locul devenise un fel de hală în care brânza se vindea direct din depozit.
Cealaltă intrare în tunel, de la Cărpiniș, are și ea enigma ei. Din păcate, la această oră, foarte greu de elucidat, pentru că accesul este barat. În anul 1985, membrii unei unități a Securității au descins în zonă. Au împrejmuit locul, ca nimeni să nu vadă ce misiune au, și timp de câteva zile au prospectat tunelul. Ce au descoperit acolo poate vom afla vreodată din arhivele Securității, cert este că ceva important s-a găsit, altfel securiștii, la retragerea din zonă, nu aruncau în aer intrarea în tunel, făcând, practic, de atunci imposibilă intrarea altor oameni în tunel.
Tunelul Teliu, o altă ctitorie a lui Julius Berger
Ce nu a reușit la Tunelul Izvor, inginerul Julius Berger a făcut la Teliu, acolo unde a construit cel mai lung tunel din țară, de 4.369 metri. În perioada interbelică s-a dorit construcția unei linii ferate care să lege direct Brașovul de Constanța prin Buzău, și nu prin Ploiești, cum se face și acum un ocol de peste 100 de kilometri.
Din Brașov până la Întorsura Buzăului, masivii Ciucaș și Siriu trebuiau străpungi cu o serie de trei tuneluri, cel mai lung fiind Teliu. Între anii 1924 și 1929, inginerul Julius Berger a reușit un adevărat tur de forță și a încheiat execuția acestui tunel cu cale ferată dublă și, un pionierat pentru acele vremuri, electrificat.
Din păcate, tocmai curentul electric a făcut ca festivitatea de inaugurare a tunelului din anul 1929 să se termine tragic. În pline festivități, inginerul-șef al lucrărilor, Ion Cotința, atunci când în mod simbolic a vrut să conecteze instalația la rețeaua electrică, a fost electrocutat și a murit pe loc, îndoliind acea inaugurare.
Visul de a se realiza calea ferată directă Brașov-Buzău s-a stins încă din acei ani, pentru că până în zilele noastre linia dintre Întorsura Buzăului și Nehoiașu, ultimul tronson al acestei grandioase lucrări, a rămas doar un proiect.
S-a lucrat nemțește
Lucrarea a demarat de la ambele capete, cu ajutorul unor puternice centrale de curent electric și compresoare de aer. Secțiunea tunelului era de 30 de metri pătrați, cu o înălțime de 6,5 metri, o lățime de 5,3 metri și o boltă de 0,75 metri grosime. Din cauza scurgerilor de apă, a emanațiilor de gaze și a instabilității rocilor, s-a folosit o metodă ingenioasă de lucru, respectiv escavarea directă prin galeria de creștet.
Bogdan ADAM