Nașterea Domnului, sărbătoarea comuniunii creștine

Categories Cultura, trimitere stanga (cu foto)Posted on

Nașterea Domnului, sărbătoarea comuniunii creștine

Cele câteva milioane de români aflați în diaspora sau plecați temporar din țară sărbătoresc Crăciunul cu gândul la tradițiile de-acasă. Dacă nu reușesc să ajungă acasă în aceste zile de bucurie și de comuniune, au posibilitatea să ne fie alături și prin intermediul bisericilor.

Fapt salutar, Biserica Ortodoxă Română și-a consolidat în ultimii ani prezența pe aproape toate meridianele lumii. Astăzi există episcopii sau doar parohii ortodoxe românești începând din Japonia și Noua Zeelandă până în cele două Americi. Până la închiderea ediției am primit la redacție câteva pastorale ale ierarhilor români de peste hotare, din care reproducem fragmente.

Este gestul prin care dorim să fim alături de românii aflați departe de țară, dar care se bucură împreună cu întreaga suflare creștină de marea sărbătoare a Nașterii Domnului.

Să aveți gândul lui Hristos!

„Deodată apar în mintea omului mulțime de întrebări asupra acestui eveniment: cum o Fecioară să nască, cum Dumnezeu Creatorul să se pogoare în sânul creaturii, cum Cel atotputernic să se arate prunc neajutorat? (…)
Iubiți credincioși, la întrebarea noastră privind cum au fost cu putință toate acestea primim răspuns lămuritor nu numai cum, ci și de ce și care este urmarea smereniei lui Dumnezeu.

Căci Dumnezeu s-a arătat Prunc smerit pentru ca noi să învățăm calea smereniei. Fiul lui Dumnezeu s-a pogorât pe pământ ca pe noi să ne înalțe prin smerenie. Înțelegem că smerenia nu înseamnă renunțarea la ceea ce suntem, ci înălțarea la ceea ce suntem chemați să devenim, fii ai lui Dumnezeu după har. Întruparea Fiului lui Dumnezeu nu poate rămâne numai un act obiectiv, de răscumpărare a omului.

Omul trebuie să participe la această răscumpărare…

La acest praznic slăvit vă doresc să primiți această vestire a smereniei lui Dumnezeu prin Întruparea Fiului. Să descoperiți sensul înălțării Lui prin smerenie drept cale a mântuirii noastre. Să aveți «gândul lui Hristos», așa cum ne îndeamnă Sf. Pavel. Să aflați propria cale a mântuirii urmând pilda lui Hristos cel smerit. Iar această cale să vă fie prilej de nădejde și de mare bucurie la acest praznic când ne vestim că Dumnezeu este cu noi. Vă îmbrățișez frățește în Hristos Domnul și vă urez să petreceți sfintele sărbători ale Crăciunului, Anului Nou și Bobotezei cu sănătate, bucurii și pace! La Mulți Ani! Al vostru frate întru rugăciune către Dumnezeu”.

ÎPS NICOLA
Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din cele două Americi

Este necesară o restaurare duhovnicească!

„Părinții Bisericii spun că «Dumnezeu S-a făcut om pentru ca pe om să-l îndumnezeiască», adică să-l ridice la asemănarea cu Dumnezeu. Experiența de totdeauna a omenirii arată că numai în măsura în care omul se străduiește să fie apropiat de Dumnezeu, adică să fie cât mai bun și mai blând, mai iertător și iubitor față de semenii săi, mai cinstit și corect în ceea ce face, se bucură cu adevărat de viață și se simte liber și fericit. Şi aceasta, pentru că libertatea și fericirea omului vin numai de la Dumnezeu.(…)

«Mai fericit este a da decât a lua», zice Mântuitorul Iisus Hristos (Fapte 20, 35). Tocmai de aceea a venit Mântuitorul în lume, pentru ca oamenii să învețe de la El bunătatea, iertarea, mila, dragostea pentru toți, inclusiv față de vrăjmași. Cum arată însă lumea la mai bine de două mii de ani de la Nașterea Domnului! Urmează oamenii învățătura lui Iisus? Sunt ei fericiți? (…)

Evenimentele nefericite, criza economică și financiară prin care trece lumea de azi, ca și toate crizele din familiile noastre și din viața fiecăruia sunt generate de marea criză spirituală a omenirii contemporane, pe care o provocăm cu toții în măsura în care îl uităm pe Dumnezeu și trăim după voia noastră pervertită de păcat. Sanctitatea Sa Patriarhul ecumenic al Constantinopolului, Bartolomeu, spunea recent la București: «… criza din zilele noastre este o stare demonică, din care nu ne poate scoate redresarea economică.

Este necesară o restaurare duhovnicească! Este nevoie de multă răbdare! Este nevoie de cumpătare ascetică! Este nevoie de spirit de jertfă! Este nevoie de cugetarea la sensul crucii! Este nevoie de iubire! Adică este nevoie de Hristos! De Iisus Hristos Cel ce S-a întrupat, a pătimit, S-a răstignit pe Cruce și a înviat și care este viu în veci!».

Mă rog Mântuitorului Iisus Hristos, născut astăzi în Peștera Betleemului, să vă binecuvânteze pe toți și să vă ajute să împliniți mereu voia Lui cea sfântă, pentru ca să vă puteți bucura cu adevărat de viață, de copii și de toți cei dragi. Vă urez din tot sufletul: Sărbători fericite și La mulți ani! Al vostru Părinte duhovnicesc, rugător și mijlocitor înaintea lui Dumnezeu”.

ÎPS Serafim Joantă,

Mitropolit pentru Germania, Europa Centrală și de Nord

Dorul de cer și dorul de țară

„În amărăciunea noastră din cauza neajunsurilor, dar și din pricina risipirilor noastre prin lume, pierdem de multe ori din vedere miezul minunii care ne-a luminat tuturor copilăria și care ne înnoiește viața: Dumnezeu intră în rostul nostru, în casa noastră, în inima noastră, în gândul nostru, în firul nostru de suflare. (…)

Darul cel mare și sfânt pe care l-am primit noi toți și pe care, din păcate, nu știm de cele mai multe ori să-l prețuim la adevărata sa valoare este darul vieții, faptul de a fi fost născuți. și când vorbim despre acest dar, să nu-L pierdem nici o clipă din vedere pe Cel înfățișat în icoană, pe Cel Născut și așezat în iesle. Adică pe Cel care are parte de două nașteri: o naștere veșnică din Tatăl și o naștere istorică din Fecioara Maria.

Ne naștem mai întâi trupește, din părinții noștri, și renaștem duhovnicește, «din apă și din Duh», în Împărăția lui Dumnezeu. Nașterea de prunci este, așadar, o bucurie, o binecuvântare. (…)
Drama societăților occidentale o trăim și noi, cei aflați în această parte a Europei, prin aceea că, din nefericire, tot mai multe familii se destramă, iar oamenii nu mai trăiesc sub semnul binecuvântării lui Dumnezeu, ci sub impulsul senzualității, în detrimentul împlinirii autentice a omului, care nu este doar trup, ci și suflet.

Pentru noi, românii, familia este o instituție sfântă care ne-a ajutat să ne păstrăm identitatea peste veacuri. Viețuind departe de țară, în aceste ținuturi scandinave, familia trebuie să reprezinte primul loc al manifestării dragostei lui Dumnezeu și al revărsării darurilor Sale pentru noi. Familia este locul în care Comuniunea Euharistică se continuă într-o comuniune sufletească perpetuă.

Comuniunea familiei mici din casa fiecăruia și a familiei mari, a familiei de familii, care este parohia sau comunitatea locală a celor botezați, ne întărește în credință și ne păzește de ispita însingurării. Viețuind pe meleagurile nordice ale Europei, ducem cu noi dorul de Împărăția lui Dumnezeu, dar în același timp și dorul de casa părintească, de locul nostru natal, de România. Dorul de cer și dorul de țară.

Mă rog stăruitor ca «Hristos să Se nască în inimile tuturor!» și vă doresc ca și acest an 2011 să vă fie tuturor un an de har și de mântuire, plin de roadele bunătății și dragostei, un an binecuvântat! Cu îmbrățișare sfântă, al vostru arhipăstor și rugător către Domnul”.

PS Macarie Episcop al Europei de Nord