De la inceputul secolului pana la mijlocul secolului al XVIII-lea, in Europa au aparut doua miscari de arta diferite si s-au desfasurat paralel una cu cealalta timp de cativa ani, modeland cursul expresiei artistice.
Neoclasicismul a fost definit prin aderarea sa foarte stransa la idealurile si practicile traditiilor grecesti si romane, in timp ce romantismul era un gen centrat in jurul diferitelor grade de emotie umana, precum si individualitate.
In timp ce se crede ca epoca romantica a inceput in Franta, perioada neoclasicismului a inceput in Italia in jurul anului 1750. Cele doua miscari erau adesea in contradictie una cu cealalta in aceleasi zone ale Europei, dar reprezentau idealuri foarte diferite.
Ambele stiluri de arta au fost in mare parte reactionare la perioadele de timp care fie le-au precedat imediat, fie au inceput deja sa apara in Europa.
Miscarea de neoclasicism s-a bazat mai mult pe concentrarea comuna greceasca si romana de a vedea totul printr-o lentila oarecum obiectiva, precum si de a lucra pentru a apela la intelectul uman si la metodele de rationament.
Romantismul, asa cum indica si numele, s-a centrat in mare parte pe emotia umana bruta, care a fost factorul motrice din spatele naturii creative si aspirationale a oamenilor.
Un studiu mai aprofundat despre Neoclasicism si Romantism dezvaluie modul in care artistii din fiecare miscare si-au folosit idealurile si motivatiile diferite pentru a crea unele dintre cele mai uimitoare opere de arta din istorie.
Neoclasicism vs Romantism
Neoclasicismul si romantismul au fost doua miscari culturale contrastante la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea. Neoclasicismul, predominant de la mijlocul secolului al XVIII-lea pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea, a subliniat ratiunea, temele clasice si estetica curata. Pe de alta parte, romantismul, de la sfarsitul secolului al XVIII-lea pana la mijlocul secolului al XIX-lea, a celebrat emotia, imaginatia si individualismul.
Originile neoclasicismului
Epoca neoclasicismului a fost puternic influentata de o gama larga de arte vizuale si mijloace de expresie care au fost surprinse cu multi ani inainte.
Multi artisti din neoclasicism au cautat sa se diferentieze de miscarea Renasterii care dominase Europa si orice forma de expresie artistica cu peste un secol inainte.
Multi artisti tineri au calatorit in diferite parti ale Europei, inclusiv in regiunile care au fost cel mai puternic influentate de gandirea si opera de arta greceasca si romana.
Acesti artisti s-au intors in tarile lor de origine, Franta, Spania si alte zone, cu o noua apreciere pentru opera de arta care a fost creata de pictori si sculpturi magistrati in timpul apogeului culturii grecesti si romane cu multi ani inainte.
In loc sa se concentreze cu atentie asupra temelor religioase, asa cum facusera pictorii din perioada Renasterii, multi artisti au fost captivati de credintele si povestile care au fost transmise in cultura romana si greaca cu secole inainte de inceperea miscarii Renasterii.
Epoca neoclasicismului a fost in mare masura un raspuns si o indepartare clara de la miscarea rococo care a aparut si in aceeasi perioada de timp.
Miscarea neoclasicismului a inceput sa se reduca la inceputul secolului al XIX-lea si, in cele din urma, a fost depasita in a doua jumatate a anilor 1800.
Multi artisti au dezvoltat picturi uimitoare care au dat inapoi la vremea cand filosofia greaca si romana era laudata pentru elementul sau de gandire iluminata. Potrivit istoricilor si criticilor de arta, miscarea de arta este creditata cu un efect de durata asupra stilurilor de arta care vor urma.
Originile Romantismului
In timp ce Europa era inundata de stiluri artistice bazate pe culturi trecute sau pe diverse idealuri, romantismul a luat nastere la sfarsitul secolului al XVIII-lea si a prins rapid la artisti tineri, aspiranti, deoarece era in mod inerent nou in multe privinte.
In comparatie cu genurile de arta care au fost prezente in Europa pana la inceputul anilor 1700, romantismul a adus o perspectiva noua si noua, care a explorat multe emotii diferite ale omenirii.
Multe dintre cele mai vechi picturi ale miscarii romantismului au aratat o diferenta puternica fata de lucrarile religioase deschise care au fost in centrul atentiei celor mai inalte niveluri ale societatii europene.
Influentele atat ale bisericii catolice, cat si ale Reformei protestante au ajuns adanc in fiecare colt al vietii de zi cu zi a europenilor pana in anii 1700, dar dupa mijlocul secolului al XVIII-lea, artistii au inceput sa caute elemente noi si interesante care sa-i conduca la dezvolta unele dintre cele mai mari lucrari din ceea ce cunoastem acum ca epoca romantismului.
Artistii din epoca romantismului au lucrat pentru a portretiza umanitatea intr-un mod nou si mai realist, care a evidentiat cu adevarat toate greselile, precum si realizarile pe care le-a facut omenirea.
In multe privinte, perioada romantismului a fost o reactie la miscarea de neoclasicism care avea loc in toata Europa in acelasi timp. Tema generala a intregii miscari de romantism poate fi rezumata prin cuvantul „pasiune”.
Caracteristicile neoclasicismului Art
Cand a inceput la mijlocul anilor 1700, neoclasicismul semana foarte mult cu perioada Renasterii la suprafata. Multe lucrari din ambele perioade ar putea parea a fi similare ca natura, deoarece au relativ acelasi nivel de adancime si colorare, precum si compozitie.
Adevaratele diferente incep sa se arate cand se examineaza mai atent picturile din epoca neoclasicismului pentru a obtine o mai buna intelegere a mesajului de baza pe care il avea fiecare lucrare.
Multe picturi din neoclasicism au fost centrate in jurul povestilor si ideilor care ar putea urmari originile lor in cultura antica greaca sau romana.
Pe masura ce secolul al XVIII-lea s-a incheiat si a inceput altul, artistii si-au concentrat tot mai mult eforturile pe promovarea ideilor care se concentrau pe ordine si echilibru, precum si pe principiile ratiunii. Toate acestea erau domenii ale artei care au fost in mare parte ignorate in perioadele care au venit inainte de neoclasicism.
Unii dintre cei mai cunoscuti artisti din miscarea neoclasicismului au cautat sa imite acelasi stil pe care unii dintre cei mai prolifici pictori greci si romani l-au putut crea.
Acest concept i-a determinat pe multi critici si entuziasti de arta de la acea vreme sa numeasca miscarea sub porecul neoclasic, deoarece a indreptat inapoi spre era „clasica”, cand filozofii greci si artistii romani au urmat idealurile care tineau ratiunea si logica umana in mare pret asupra lucrurilor. ca si credinta religioasa.
Picturile din perioada neoclasicismului au fost create cu concepte liniare puternice care s-au concentrat puternic pe imaginile verticale si orizontale.
Figurile din majoritatea lucrarilor au fost pictate intr-un mod care permitea privitorului sa aiba o imagine clara a formelor, spre deosebire de Renastere si alte miscari care aveau loc in Europa la acest moment.
Culorile care au fost folosite in principal de artistii din neoclasicism constau in nuante comune care nu erau la fel de vii precum tonurile folosite in alte stiluri de miscare.
Caracteristicile Romantismului Art
Epoca romantismului a fost plina de viata si pasiune, deoarece multi pictori au imbratisat ideea de a descrie omenirea in forma ei adevarata, nefiltrata.
Pictorii s-au concentrat pe o varietate de idealuri diferite, povesti si evenimente istorice in picturile lor de romantism. Ei au pictat multe lucrari diferite, toate legate de elementele cele mai profunde si de baza ale emotiei umane, care s-au ocupat de dragoste, razboi, frumusete, explorare si multe alte idealuri.
Multi istorici de arta si critici au remarcat ca miscarea Romantism a adus un nou accent asupra caracteristicilor umane care au fost in mare parte ignorate sau atenuate de-a lungul celorlalte miscari care au condus la perioada Romantismului.
Pe masura ce revolutia industriala a inceput sa cuprinda lumea cu asalt in multe tari dezvoltate, artistii au cautat sa picteze imagini care sa le aminteasca oamenilor de propriul sentiment de individualism.
Natura a fost un accent foarte proeminent al pictorilor romantismului in primele faze ale miscarii, precum si atunci cand epoca a atins apogeul.
Artistii pictau in mod obisnuit oamenii intr-un cadru natural care infatisa atat oamenii, cat si natura intr-un mod care evidentiaza propria lor frumusete intrinseca. De fapt, artistii care erau din regiunile Germaniei si Rusiei si-au dezvoltat propriul stil de pictura romantica, care s-a concentrat exclusiv pe natura.
Pe langa lucrarile care infatiseaza proprietatile mistice ale naturii, picturile romantice au pictat si in moduri care lasau vizibile pensule care au fost adesea folosite pentru a intensifica anumite elemente ale lucrarii.
Picturile de romantism prezentau de obicei culori indraznete si diferente de lumina si intuneric care creau uneori un sentiment „stralucitor” al realitatii. De-a lungul miscarii in ansamblu, romantismul a fost o perioada care s-a concentrat pe reprezentarea multor emotii umane diferite in forma lor cea mai pura.
Principalele diferente intre neoclasicism si romantism
Potrivit celor mai respectati critici si istorici de arta, neoclasicismul difera de romantism la un nivel foarte elementar.
Picturile neoclasicismului au fost realizate intr-un mod care se concentra mai mult pe lucruri precum ratiunea si gandirea obiectiva. Artistii epocii neoclasicismului au portretizat diferite scene si figuri cu structura si compozitie foarte clare.
A fost intentionat ca o abatere clara de la natura extrem de ornamentala a picturii rococo, care a fost populara in acelasi timp in care perioada neoclasicismului a inceput sa se formeze si sa atinga apogeul.
Picturile neoclasicismului s-au concentrat foarte mult pe personaje istorice si evenimente care au existat cu multi ani inainte ca perioada reala de arta sa aiba loc. Artistii au lucrat pentru a portretiza diverse scene din piese grecesti celebre sau povesti de teatru care au fost populare in timpul Imperiului Roman.
Lucrarile miscarii neoclasicism au portretizat aceste povesti si figuri intr-o maniera foarte clara, care a afisat totul in forma si dimensiunea exacta asa cum le-ar percepe privitorul in mod natural.
Picturile romantismului constau din culori mai indraznete, care erau adesea mai stralucitoare sau chiar mai intunecate decat pareau in mod natural.
Multi istorici de arta si critici de seama cred ca acest lucru a fost facut in asa fel incat sa infatiseze sentimentul de baza al emotiilor pe care il traiau figurile din fiecare pictura. Artistii romantismului au descris adesea evenimente sau povesti in moduri care au surprins punctul culminant al subiectului specific intr-un mod care a comunicat spectatorului un nivel profund de emotie bruta.
In loc de reprezentarile mai naturale si realiste ale perioadei neoclasicismului, artistii romantismului au pictat lucrari foarte subiective.
Unele dintre cele mai faimoase picturi de romantism au fost mai inspirationale si au avut ca scop evocarea anumitor emotii din partea privitorului sau comunicarea privitorului asupra starii emotionale a figurilor portretizate in picturi. A fost o miscare care a imbratisat creativitatea umana in relatie cu lumea naturala din jurul lor.
Miscarea de romantism a avut loc in acelasi interval de timp relativ pe care l-a facut neoclasicismul in multe parti ale Europei.
Diversi artisti ai stilului romantismului au cautat sa se diferentieze de colegii lor facand apel la aspectele mai pasionale ale existentei umane, mai degraba decat la povesti sau evenimente istorice.
Ambele miscari de arta reprezinta doua metode de prezentare a operelor de arta si de expresie artistica care inca persista in epoca moderna.
