Norocoși în nenorociri
Ne lăudăm cu poemul folcloric românesc “Miorița”, originalitatea sa nefiind cunoscută la alte popoare. Trăsături naționale răzbat și din “Meșterul Manole”. Zbuciumul lăuntric al artistului care a zidit opere de artă adevărate s-a transmis românilor. Suntem de multă vreme un popor resemnat.
Petre Mihai Băcanu
Fatalismul mioritic este, de fapt, resemnarea în fața morții. Să ne reamintim: doi ciobani, veri primari, se hotărăsc să-l omoare pe al treilea, cioban “străinic”. Fără un motiv aparent – proba morții inițiatice rituale. Un adevărat complot. Motivul crimei îl reprezintă invidia, lăcomia celorlalți ciobani.
Dacă analizăm bine, majoritatea conflictelor de la noi sunt de natură economică – ca-n “Miorița”, unde ciobanul moldovean era “mai ortoman”, adică mai avut, cu o avere mai mare.
“Meșterul Manole” este lauda spiritului creator. Vietatea zidită la temelia construcției, sacrificiu sacramental, ne-a transmis însă puterea de a îndura, de a vărsa mereu lacrimi. Situația disperată în care s-au aflat constructorii seamănă cu starea de azi a României. Meșterul Manole a găsit soluția: jertfa. Boc a găsit-o și el: tăierea salariilor, mărirea dărilor, scumpiri în lanț. Jertfa umană din zilele de demult este la fel de irațională ca jertfirea românilor, astăzi, prin pauperizare. Totul pentru popor, dar fără popor.
Meșterii din baladă sunt doar tentați să abandoneze zidirea, acum s-au abandonat mai toate (mai puțin sălile de sport, patinoarele, fântânile arteziene). Înainte de surparea zidurilor, nu avem decât să evităm finalul baladei: moartea tuturor constructorilor.
Imaginea României este una de ziduri “părăsite și neisprăvite”. Chiar nimic durabil nu-i posibil fără jertfirea celor mulți? Românii sunt mai tot timpul disperați. Se află mereu în situații nesigure, au devenit rezistenți la rău.
Aidoma Meșterului Manole, în aceste vremuri ticăloase pe fețele românilor se citesc suferința, neliniștea, zbuciumul. Românii au tot mai mult un sentiment de inutilitate a eforturilor, ca pe vremea lui Negru Vodă. Cum să fie luat în serios un popor fatalist care-și găsește refugiu în abisurile din suflet, în manele, neam-prostie, în știri-subiecte mizerabile?
Snobii, escrocii, mincinoșii, șarlatanii ne sufocă, românii n-au rezistat îndobitocirii. Geme plaiul mioritic de prostie și asistăm la necrofilia țării când nu ni se oferă “panem et circenses”. Să nu se uite că brațele slabe au căpătat putere când mânia populară a renăscut.
Aplaudați, cetățeni, România profundă!
A sosit Timpul!
Petre Mihai BĂCANU