Povestea vorbei: Unde și-a înțărcat dracul copiii?
În basmele noastre populare, dracul are familie, inclusiv copii. Unde și i-a înțărcat este o altă poveste. Se pare că tot acolo el și-a spart și opincile.
Cam în aceeași direcție trimite și expresia „la dracu-n praznic”, căci, de, au și necurații praznicele lor.
De obicei, aceste expresii desemnează locuri foarte îndepărtate, fără să precizeze unde se află. Se mai spune că acolo și-au dus mutul iapa și surdul roata și că tot pe acele meleaguri s-ar afla și localitatea Cucuiata, cu varianta Cucuieții din Deal.
Pe vremuri, când satul arhaic era iluminat în magie, locurile cu pricina figurau în legende, în basme și, mai ales, în descântece și se spunea că fac parte din Valea Plângerii, la granița cu Tărâmul Celălalt.
Acolo trimiteau descântătoarele bolile și alte necazuri:
„Unde cocoș nu cântă, / Câne nu latră, / Fată mare cosiță nu-mpletește, / Nevastă conciu nu-nvălește”; „În pădurea cea uscată, / În apa cea tulburată”; „În munții pustii, / În lemne neroditoare / Sau în ape stătătoare, / Unde popa nu toacă, / Unde pește nu înoată, / Unde cocoș nu cântă, / Unde câne nu bate, / Unde vacă nu rage”; „În sorbul mărilor, / În bătaia vânturilor”.
În afara tuturor bolilor, în acele locuri cumplite locuiesc sau au domiciliul stabil tot felul de duhuri rele: draci, zmei, balauri, sburători, moroi, strigoi, tricolici, ciumași, pocitori, fetele lui Șandru, Muma Pădurii, Samca, Irodia, Miaza Nopții, Ceasul Rău, Statu-Palmă-Barbă-Cot, Șoitan și mulți alții de aceeași teapă.
Iată unde și-a înțărcat dracul copiii și unde și-au dus mutul iapa și surdul roata!
Adrian BUCURESCU