Felicia Filip: „Modelăm suflete și îi facem pe oameni mai buni”
Dialog cu Felicia Filip și Cristian Mihăilescu
Felicia Filip și Cristian Mihăilescu alcătuiesc un cuplu perfect. Ei, de ani și ani de zile, onorează scena lirică de la noi și din străinătate prin spectacole remarcabile. Sunt în același timp și un exemplu de viață personală, reprezentându-i pe îndrăgostiții neobosiți care se plimbă ținându-se de mână și privindu-se unul pe celălalt cu o continuă afecțiune.
Felicia Filip, „Tragediana Superba”, cum a fost numită de ziarul francez L’Est Republicain, a cucerit lumea întreagă cântând pe mari scene ca Royal Opera House din Londra, Staatsoper din Viena și Liceu din Barcelona.
Dacă soprana este singura româncă distinsă cu toate premiile internaționale „Mozart”, Cristian Mihăilescu este singurul român membru al Academiei Europene de Teatru Muzical de la Viena și al Asociației Eurolyrica, ce reunește cei mai importanți directori de operă din Europa.
De aproape 11 ani, el conduce Opera din Brașov, pe care a transformat-o într-o instituție culturală de mare clasă.
Cu un destin atât de generos, cei doi artiști continuă să creeze spectacole grandioase și, cu o energie ce izvorăște din credința în Dumnezeu și prețuirea valorilor autentice românești, susțin formarea tinerilor muzicieni. Întâlnind astfel de oameni, viitorul îmi pare mult mai pozitiv.
Știu că sunteți implicați în mai multe proiecte sociale. Ce v-a determinat să faceți aceasta? Este o ripostă în fața indiferentismului ce caracterizează societatea noastră?
Cristian Mihăilescu: Este o preocupare de-a noastră mai veche, de sprijinire a valorilor. Pentru că se insistă – justificat, de altfel – pe persoanele defavorizate, dar am pierdut din vedere persoanele supradotate de care România nu duce lipsă.
De nouă ani, Felicia acordă bursa „Felicia Filip” la Universitatea Națională de Muzică din București, o bursă care îl ajută pe copil să meargă la concursuri internaționale, la studii și pentru achiziționarea unui instrument.
Felicia Filip: La fiecare concurs la care particip ca invitat în juriu, acord un premiu „Felicia Filip” unei voci tinere, frumoase și de perspectivă. Pe 7 martie va fi la emisiunea de televiziune „Răi da’ buni” o campanie de strângere de fonduri pentru ajutorarea lui Edi Leanca, un băiat talentat, dar nevăzător, care deja a făcut un disc la care am participat și eu.
Încercăm din nou să fim alături de el și să facem în așa fel încât să-și vadă visul cu ochii.
Nu mai vorbim de turneul „Filipissima”, desfășurat în peste 20 de orașe importante ale țării, în care am făcut selecția tinerilor talentați și am oferit șansa cel puțin unuia din fiecare oraș de a apărea alături de mine în concert.
Avem o agendă cu cei mai talentați pe care să îi ajutăm și să le oferim în continuare și un suport material. Urmează în curând să ia viață albumul „Fata din vis”, care va avea, bineînțeles, și o componentă socială. Deci aceasta este o componentă care se transmite de la un proiect la celălalt.
C.M.: Va fi al treilea an consecutiv când participăm la așa-numita inițiativă „Seri albastre” la Sfântu Gheorghe, la începutul lunii septembrie. Mirificul local este castelul Arcuș. Susținem – bineînțeles, gratuit – un masterclass de canto pentru tinerii foarte dotați în domeniul operei. Totul este gratuit.
Alături de formația K1, am inițiat de acum doi ani o campanie care se numește „Mândru să fiu român”. Ne facem suficient autocritică, suficient ne critică alții, trebuie la un moment dat să afirmăm și ce avem valoros.
Și avem foarte multe lucruri valoroase. De curând s-a declanșat o inițiativă ecologică foarte generoasă, care s-a concretizat printr-un eco-turneu internațional. La Roma, după concert au fost plantați 1.000 de puieți de pin.
F.F.: La Carrara s-a plantat un arbore al prieteniei româno-italiene – un arțar.
C.M.: Inițiativa continuă. Ea s-a numit la București „10 zile de iubire” și s-a desfășurat între Valentine’s Day și Dragobete, cu o sală arhiplină.
Mulți vorbesc despre rușinea de a fi român. Dumneavoastră inițiați campania despre „Mândru de a fi român”. Ce urmăriți prin aceasta?
C.M.: Pe ritmuri moderne se pun în valoare marile creații sau marile momente etno ale României, cu un impact deosebit. Formația K1 a invitat-o pe Felicia în acest sens.
F.F.: A fost concertul de la Sala Radio, cu mare succes, care s-a transmis și la televiziune și la radio.
C.M.: S-a concretizat în albumul „Balade din Carpați” cu Felicia și K1, care în curând va fi lansat și oficial. Bunăoară, la Veneţia, anul trecut pe 1 decembrie a avut, loc în celebra sală Malibran, un concert care s-a transmis pe trei posturi de televiziune în România și pe un post în Italia, cu un așa succes încât italienii au spus: „Voi sunteți adevărata față a României, nu ceea se întâmplă să scrie prin ziare”. A fost un moment absolut extraordinar!
F.F.: Anul acesta am avut un concert de mare ținută la München, într-o sală minunată, unde au fost reprezentanți de la toate ambasadele. Ecourile au fost ca și la Veneţia. Concertul a venit chiar în momentul acesta în care ba intrăm în Schengen, ba nu intrăm. Și faptul că a avut loc chiar în ziua națională a României a atras și a luminat altfel ideea țării nostre în contextul respectiv.
Îmi dau seama că aceste proiecte presupun foarte multă energie, foarte mult suflet. Cum reușiți să nu obosiți, mai ales într-o lume atât de blazată și plictisită cum este aceasta?
F.F.: Toată lumea ne întreabă: „Cum se poate să faceți atât de multe?” Și toată lumea se uită la mine. Şi atunci eu spun: vinovatul este Cristian Mihăilescu, pentru că el este neobositul care gândește, care scormonește, care încearcă.
C.M.: Energia ne vine de la faptul că suntem mândri că suntem români! Bunăoară, în turneele pe care le-am făcut în Europa, pe scenă puneam diverse simboluri românești: păpuși uriașe îmbrăcate în costume naționale românești, lucrări de artă populară românească. Suntem foarte atașați de ideea că România are un destin european, dar și un destin universal pe care trebuie să și-l afirme. Trebuie să confirmăm aserțiunea Papei Ioan Paul al II-lea, care spunea că România este grădina Maicii Domnului.
F.F.: Momentul culminant al acestui gen de spectacole este finalul, când cântăm „Deșteaptă-te, române” și totul devine incandescent. Se poate vedea cu ochiul liber degajarea de energie, de lumină și de străluminare și, practic, uniunea a tot ce înseamnă mondial și universal valabil. Trebuie să avem curajul să ne afirmăm cu ce avem valoros.
F.F.: Pentru Paște avem un plan.
C.M.: Şi Felicia, și eu suntem foarte credincioși. Pe 21 aprilie, la Opera din București, Felicia va susține concertul „Colinde de Paște” împreună cu un grup de călugări de la Biserica „Sf. Dimitrie Izvorâtorul de Mir” de la Sighișoara.
Publicul de operă? Cum se comportă el? Ce se mai întâmplă la Opera din Brașov, unde lucrați cu mult sârg?
C.M.: De curând s-a încheiat un turneu extrem de onorant în Germania. A fost al șaptesprezecelea an consecutiv pentru Opera din Brașov când face un turneu internațional. A fost un mare succes cu „Bărbierul din Sevilla” de Rossini, „Elixirul dragostei” de Donizetti și două tipuri de gale: una de operă, în care am prezentat fragmente din arii de opere, duete, coruri, ansambluri, și o gală de operetă care s-a numit „Johann Strauss”, pentru că a inclus numai muzica acestui compozitor cântată în germană de către artiștii noștri.
În curând, plecăm din nou în Germania și în Austria cu „Julieta și Romeo” de V. Bellini și cu „Faust” de Ch. Gounod. „Faust” este cea mai recentă premieră a noastră, un spectacol multimedia, în care jocul artiștilor se continuă cu filmul proiectat.
Luna februarie a fost o lună a galelor și a avut un foarte mare succes. Au fost gala de operă, gala de operetă, gala de balet – unde alături de artiștii noștri au venit balerini din București și din Cluj – și o gală a Mărțișorului, în care am râs, am dansat, am cântat, ne-am făcut farse.
Vom face, ca în fiecare an în ultimii șapte ani, o gală a francofoniei, în care vor participa soliștii, corul, orchestra și baletul nostru. Acum doi ani, zilele mondiale ale francofoniei au fost inaugurate de Felicia Filip în Africa, la Dakar.
Apoi vom face o gală care se va numi „De la operă la jazz”. Avem foarte mulți tineri în sală – e fantastic. Acesta este și rolul unei politici repertoriale în care am unit opera cu lucrări de interes. În galele de Crăciun au fost invitate trupele Iris, Compact, Timpuri noi.
Deci oamenii vin și văd că la operă nu e așa de rău. De mulți ani nu avem nici un loc liber în sală, la spectacole.
Tocmai voiam să vă întreb în ce fel se reflectă criza în activitatea Operei…
F.F.: Sunt convinsă că foarte mulți preferă să nu-și cumpere nu știu ce lucru și să vină în sala de spectacol pentru că sunt mai câștigați. Hrana aceasta este mult mai bună și poate suplini chiar acea lipsă.
C.M.: Eu am obiceiul să primesc spectatorii în foaier. Îi văd că vin cu preocupările lor zilnice și apoi îmi place să îi văd la sfârșit, când pleacă străluminați. Nu se poate cuantifica aportul artei în societate și cei care decid alocările de fonduri ar trebui să țină cont. De multe ori sunt întrebat în mod aberant: „Cât produceți?”. Arta nu e productivă în sensul comun al cuvântului.
Dar omul acela care pleacă din sală și a doua zi este mai bun la serviciu are un alt tip de relație cu colegul – acestea ar trebui cuantificate. Cât timp modelezi suflete, se creează niște energii pozitive care fac și bunurile materiale.
Au fost și obstacole, dar, oricum, pot să spun că până acum s-a traversat cu grijă această perioadă de criză, cu spectacole de bună calitate și cu sala plină.
Anca ALBU