Reginele României

Categories Cultura, trimitere dreaptaPosted on

Reginele României

Regina Elisabeta

Patru regine a avut neamul românesc. Printr-un  fel de geometrie ele sunt perechi. Pe Elisabeta o văd în tandem cu Elena a Greciei, soția lui Carol al II-lea. Amândouă au fost poetice, discrete, retrase. În opoziție cu ele, poate și vremurile le-au cerut aceasta, sunt celelalte două, Maria și Ana.

Luptătoare, angajate, neînduplecate în misiunea lor, au acționat pentru a-și salva țara și casa. Niciodată nu au abdicat de la o misiune aflată mai presus de persoanele lor. Cu Elisabeta timpul a fost mai îngăduitor.

De aceea, o văd ca pe o țesătoare a unei atemporalități. Aș fi dorit ca domnia ei să nu fi avut sfârșit. A murit în 1916, când România, sub un alt rege, intra în război. Epoca ei se încheiase. Versurile ei, de voie, de nevoie, se refugiau sub un acoperământ trainic. Oricând le putem dezveli, dar orice lectură neavenită le poate face rău.

Să trăim cu legenda care uneori e mai importantă decât istoria. De  aceea ea într-un fel seamănă cu Elena. Nu a fost umilită, evident, ca aceasta, dar i-a plăcut să fie retrasă, să iubească natura și poezia. Elena, prin forța lucrurilor, a trebuit să stea în umbră și să evite un scandal care oricând putea să-i facă mult rău.

Regina Elena

Ea a purtat în pântece ca pe un giuvaer de preț pe ultimul nostru rege și în felul acesta asigura o continuitate providențială. În schimb Ana și Maria au fost adevărate luptătoare. Una pe tron, alta în exil.

Una a luptat pentru a realiza România Mare, cealaltă, pentru ca România regalității și a dreptății să nu fie uitată din cauza vremurilor de restriște care cotropiseră țara. De Carmen Sylva mă leagă o amintire personală.

Eram mic pe vremea când, dus de părinți la mare, ne făceam sejurul într-o stațiune care se chema Vasile Roaită. Încă de pe atunci numele mi se părea foarte urât. Mai târziu am aflat că stațiunea respectivă se chema astfel în amintirea unui erou al clasei muncitoare, ucis în februarie 1933 de burghezo-moșierime.

Dar tot de atunci îmi aduc amine că persoanele în vârstă refuzau să-l recunoască. Li se făcea pur și simplu rău dacă-l pronunțau.  În șoaptă, conspirativ, îmi spuneau care este adevăratul nume al localității: Carmen Sylva. Nu înțelegeam.

Regina Maria

Întrebam ce înseamnă. Atunci aceleași persoane își duceau degetul buze în semn de tăcere. Nu era bine dacă ar mai fi vorbit.

Anii au trecut. Vasile Roaită a dispărut, iar numele stațiunii a devenit Eforie Sud. Este meritul lui Ceaușescu pentru că a făcut această corecție. Să-i fi dat numele original ar fi fost prea mult.

Mai târziu am aflat că numele acesta a aparținut primei regine a României, Elisabeta, soția lui Carol I. Ce știam despre rege? Mai nimic.

Până și faptul că a avut cea mai îndelungată domnie în țara noastră, al doilea după el e Ștefan cel Mare, mi-era necunoscut. Cu atât mai puține cunoștințe aveam despre regina lui. Au trecut însă din nou anii, și după 1989 m-am lămurit asupra adevăratei noastre istorii.

Regina Ana

Așa am înțeles că bicisnica noastră țărișoară a avut totuși șansa unor remarcabile capete încoronate.

Dan STANCA