Gulf Stream face parte dintr-un sistem de curenti atlantici numit Atlantic Meridional Turning Circulation (AMOC), care este alcatuit din curenti de suprafata si adanci. Apa de suprafata din emisfera sudica este transportata prin tropice, unde se incalzeste, ajunge in Caraibe, iese de pe coasta de est a Statelor Unite, traverseaza Atlanticul si se ridica in Marea Norvegiei.
Curentul Golfului este doar o parte a acestui sistem, iese din Golful Mexic, merge mai mult sau mai putin paralel cu coasta Statelor Unite si apoi devine Curentul Atlanticului de Nord. Intregul sistem ajunge in Atlanticul subpolar, unde se raceste si, fiind ape foarte sarate, se scufunda si se intorc sub forma de curenti adanci spre sud.
Importanta acestor curenti, pe langa transportul apei, este ca ei misca si multa energie sub forma de caldura. Ultimele studii arata ca intreg acest sistem de curenti a incetinit cu 15% de la mijlocul secolului al XX-lea. Consecinta acestei incetiniri este o acumulare de apa calda la latitudini medii/joase si o scadere a aportului de apa calda in nord. Curentul Golfului si-a crescut temperatura, in timp ce in Atlanticul subpolar exista o zona care s-a racit destul de mult. Ei o numesc regiunea rece a Atlanticului de Nord. Acea regiune primeste aisbergurile si apa de topire care provin din Arctica si, pe masura ce topirea creste, acea zona devine din ce in ce mai rece. Deoarece apa de topire are mai putina salinitate, exista mai putina scufundare a apei,
Cand ne uitam la trecut, vedem ca toate aceste procese au avut loc inainte si la o scara mult mai mare cand au avut loc erele glaciare. Apoi s-a intamplat aceeasi incetinire pe care o vedem acum, dar mult mai pronuntata. La acea vreme, formarea apelor adanci in Atlanticul subpolar era mult mai mica decat in prezent, astfel incat miscarea intregului sistem actual a fost mult mai lenta.
Pentru a sti toate aceste lucruri folosim mai multe instrumente. Folosim sateliti si geamanduri pentru a masura schimbarile de temperatura, viteza curentului si chiar salinitatea in situ. Datorita acestor masuratori, stim ca exista zone in care salinitatea creste in Atlantic. De exemplu, in intreaga regiune tropicala si subtropicala, acolo are loc cea mai mare evaporare si pe masura ce apa se misca mai putin, castiga salinitate.
Si pentru a studia trecutul folosim miezuri de sedimente care sunt mostre de pe fundul marii. In ele putem analiza diferiti indicatori. Una dintre cele utilizate pentru a evalua incetinirea AMOC este analiza marimii granulelor a sedimentului. Aceasta deduce viteza curentilor profundi. Alte modalitati de a vedea cum s-a schimbat intregul sistem circulator este de a observa ce se intampla la suprafata. De exemplu, in regiunea Marii Labrador, care este cea mai sensibila la toate aceste schimbari, s-au facut multe studii cu foraminifere si particule transportate de aisbergurile sosite in zona.
Fosilele de foraminifere sunt foarte utile deoarece pe langa indicarea temperaturii apei pot indica si salinitatea. Foraminiferele sunt microorganisme planctonice cu invelis de carbonat de calciu. Cojile lor erau formate din diferite concentratii de elemente in functie de temperatura si salinitatea apei in care traiau. Comparand datele pe care le obtinem din analiza acelor fosile cu ceea ce vedem acum, putem reconstrui perioadele de racire mai mare sau timpii cu cea mai calda si cea mai salina apa. Temperatura apei este mai mare cand curentul este mai activ, cand apa este mai rece, AMOC-ul este mai slab.
Aceasta incetinire actuala are multe consecinte. O schimbare a temperaturii apei in unele dintre cele mai importante zone de pescuit va avea consecinte asupra economiei si alimentatiei noastre. Si o alta consecinta pot fi schimbari la nivel atmosferic. Studiile arata unele date contradictorii, dar, in general, toata aceasta incalzire in zona Gulf Stream produce uragane mai intense din cauza evaporarii mai mari. De asemenea, influenteaza furtunile de iarna, faptul ca Gulf Stream este mai cald il face sa le hraneasca mult mai mult, asa ca vor fi si mai puternici. Si cand acele furtuni se ciocnesc cu masele de aer rece din Arctica, produc ninsori foarte puternice.