,,Au existat trei mari inventii de la inceputul timpului”, se spune ca umoristul american Will Rogers a spus: ,,Focul, roata si banca centrala”.
Rogers si-a facut comentariul cu aproximativ un secol in urma, iar bancile centrale sunt acum mai influente ca niciodata. Au evoluat, asa cum fac toate inventiile bune, pentru a ramane relevante pentru lumea in care activeaza.
Ne confruntam cu o situatie de urgenta climatica care necesita actiuni colective, iar bancile centrale trebuie sa treaca printr-o alta transformare, poate inconfortabila, pentru a-si juca rolul in tratarea acesteia. Prin remodelarea interventiilor lor pe pietele de active, acestea pot accelera reducerile emisiilor de carbon si pot modifica costul capitalului pentru a aborda riscurile climatice ascunse din sistemul financiar.
Pana in prezent, bancile centrale s-au concentrat pe asigurarea faptului ca tranzitia catre un sistem economic mai durabil este ordonata si stabila din punct de vedere financiar, folosind instrumente precum testarea stresului a sistemului bancar in ceea ce priveste vulnerabilitatile, in cazul in care activele de combustibili fosili ar repeta din nou.
Acestea sunt exercitii utile, dar pot fi vazute doar ca fundamentele unei pozitii mai active. Amploarea riscurilor fizice asociate schimbarilor climatice inseamna ca bancile centrale trebuie sa isi foloseasca intreaga gama de puteri pentru a ajuta la tranzitia catre o lume cu emisii reduse de carbon. Si unul dintre instrumentele lor este viteza.
In loc sa astepte ca guvernele sa cada de acord asupra legislatiei, programelor de investitii sau impozitelor pe carbon, bancile centrale pot actiona acum pentru a reflecta mai bine costul schimbarilor climatice in costul capitalului si pentru a schimba comportamentul intreprinderilor, crescandu-l pentru emitenti si scazandu-l pentru investitii in reducerea emisiilor de carbon.
In ceea ce priveste impactul financiar, emisiile sunt inca lipsite de riscuri si fara costuri pentru producator sau investitor – totusi, ele ne afecteaza semnificativ mediul, iar costurile lor financiare sunt suportate in alta parte.
Acest lucru duce la un arbitraj ingrijorator. Companiile publice sunt incurajate, de catre investitori si opinia publica, sa scape de activele lor murdare. Cu toate acestea, unele dintre aceste active risca sa fie recuperate de cumparatorii de capital privat cu acces la finantare ieftina, lasand societatea mai bine si obiectivele globale de emisii nu mai aproape de a fi atinse.
Revoltele din trecut, cum ar fi criza financiara globala din 2008 si criza zonei euro, au fortat bancile centrale sa-si largeasca seturile de instrumente, care pot fi utilizate pentru a accelera tranzitia societatii noastre catre emisii nete de carbon zero. In acest scop, exista parghii politice puternice pe care le pot si ar trebui sa le traga.
Normele UE de finantare ecologica trebuie sa fie durabile din punct de vedere politic
Actiunea monetara directa, sub forma achizitiilor tintite de active, a programelor de relaxare cantitativa, va reduce costul capitalului pentru intreprinderi ecologice si inovare.
Sa luam cazul programului actual QE al Bancii Centrale Europene, care poate fi usor extins pentru a include emisiile suverane verzi in crestere ca parte a achizitiilor programului.
Si ar putea fi, de asemenea, inclinat pentru a creste alocarea obligatiunilor companiilor ecologice, formand un instrument eficient de subventionare a costurilor de capital pentru intreprinderile ecologice. Un program autonom selectiv de achizitii de obligatiuni corporative, probabil legat de emisiile companiilor, ar modifica comportamentul emitentilor si al investitorilor.
Doar semnalul unei schimbari de politica ar avea un efect profund asupra pietei. Investitorii isi vor schimba comportamentul cu mult inainte de a avea loc achizitii QE reale.
Si separat, bancile centrale ar putea face raid in setul de instrumente macroprudentiale pentru a impune cerinte suplimentare de capital activitatii care contribuie la emisii. Bancile centrale ar putea lua in considerare accelerarea lucrarilor la un cadru ,,verde” de la Basel al masurilor de capital bancar ca urmatorul pas logic, odata ce vor finaliza lucrarile fundamentale de testare a stresului si de a dezvolta o taxonomie globala consistenta a investitiilor verzi.