Categorii
Viață

Praful care ucide

Praful care ucide

Peste 800 de locuitori ai Capitalei care au murit în perioada 2004-2009 ar fi putut fi salvați dacă media anuală a anumitor poluanți din aer ar fi putut fi menținută și în București în limitele impuse de Organizația Mondială a Sănătății (OMS).

Conform unui studiu realizat de Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis, 227 de copii decedați în primele 12 luni ale vieții ar fi putut să fie salvați dacă în București, între 2004 și 2009, media anuală pentru factorul poluant denumit „pulberi în suspensie PM10” ar fi fost de 20 µg/m³, așa cum recomandă OMS.

Potrivit studiului citat, în condițiile în care ar fi fost respectate normele OMS, alți aproape 300 de bucureșteni, din totalul celor care au fost internați cu probleme respiratorii numai în 2009, ar fi putut evita spitalizarea, fapt care ar fi adus o economie de 400.000 lei pentru sistemul sanitar.

Cercetarea a presupus monitorizarea calității aerului în București pe întreg parcursul anului 2010, pe baza datelor colectate de la opt stații de monitorizare cu privire la șase factori poluanți.

Analiza rezultatelor după monitorizarea de un an a arătat că substanțele cu cele mai mari depășiri sunt pulberile în suspensie PM10 și PM2,5. PM10 și PM2,5 reprezintă, de fapt, forme de „praf”, diferența fiind mărimea particulelor.

Pentru PM10 au fost identificate valori de peste cinci ori mai mari decât limita zilnică admisă prin regulamentele OMS și ale Uniunii Europene, iar pentru PM2,5 – de șase ori mai mari decât valorile de referință.

„Poluarea aerului nu este specifică unei anumite zone din București. Mediile anuale pentru PM10 și pentru PM2,5 sunt mai mari decât limita anuală la fiecare stație la care sunt măsurate.

Şapte din totalul de opt stații au înregistrat mai multe depășiri zilnice decât permit normele europene”, a mai reieșit din studiul realizat de Ecopolis.

Autorii cercetării le recomandă autorităților locale o gestionare „diferită” a traficului, precum și încurajarea cetățenilor să opteze pentru transportul în comun, mersul pe bicicletă sau chiar mersul pe jos, în locul folosirii mașinii personale.

Categorii
trimitere stanga (cu foto) Viață

Ședințe de partid în capela Spitalului

Ședințe de partid în capela Spitalului

Istoria Spitalului Filantropia începe în anul 1813 şi este legată de numele unui român macedonean, dr. Constantin Caracaş. Absolvent al Universităţii din Viena, el se întoarce la Bucureşti şi începe să practice medicina alături de tatăl său, dr. Dimitrie Caracaş.

Ca medic al oraşului Bucureşti, Constantin Caracaş a iniţiat şi organizat construcţia Spitalului Filantropia, cronologic acesta fiind al treilea din Bucureşti, după Colţea şi Pantelimon.

Iniţial, Spitalul Filantropia s-a numit Mavrogheni sau al Filantropiei, adică al Iubirii de Oameni.

Leagănul obstetricii româneşti

Dr. Constantin Caracaş i-a propus marelui logofăt Grigore Băleanu, agă al Poliţiei Oraşului Bucureşti, deschiderea unei subscripţii publice în vederea înfiinţării unui spital pentru „îngrijirea atâtor bolnavi fără mijloace, făgăduindu-mă şi eu să-i caut fără plată, toată viaţa mea”.

La această subscripţie publică au participat Grigore Băleanu – cu bani, materiale de construcţii şi locul de lângă Cişmeaua Mavrogheni –, banul Radu Golescu, logofătul Gheorghe Golescu, băneasa Safta Brâncoveanu, vornicul Nicolae Văcărescu şi generalul Kutuzov.

Construcţia spitalului pe actualul loc a început în anul 1813, întărită de un hrisov al domnitorului Gheorghe Caragea.

La acea vreme, acest spital era un stabiliment modern, menit „să primească bolnavi de ambele sexe, fără nici o deosebire de religie, rasă, naţionalitate sau patimă” şi fără plată.

Între anii 1881 şi 1883, Eforia Spitalelor Civile a construit în curtea Spitalului Filantropia un nou local al maternităţii, cu 120 de paturi. În 1891 s-a construit o clădire în care s-a amenajat o spălătorie mecanică, întrebuinţată de toate spitalele, iar în 1892 s-a introdus iluminatul electric.

În 1898 s-a construit pavilionul B, numit şi Sanatoriul Protopopescu. Maternitatea Filantropia poate fi considerată leagănul obstetricii româneşti. Pe lângă maternitate, aici a funcţionat şi Şcoala de Moaşe.

În Maternitatea Filantropia au activat medici care reprezintă chiar istoria obstetricii în România.

Comuniştii ţineau şedinţele într-o capelă!

În anul 2000, la conducerea clinicii a fost numit dr. Gheorghe Peltecu. Fiind numit şi director al spitalului, domnia sa a început, cu sprijinul Ministerului Sănătăţii, lucrările de consolidare şi modernizare ale spitalului, primele de la construcţia sa în urmă cu 122 de ani.

Actualmente, spitalul are 195 de paturi şi păstrează organizarea sa tradiţională.

Cu prilejul lucrărilor de consolidare-modernizare, a ieşit la iveală o frumoasă capelă, despre care nu ştiuseră decât puţini, şi aceştia îi tăinuiseră existenţa, ca s-o ferească de demolare.

Culmea e că în capela transformată într-o încăpere banală era chiar sediul Biroului Organizaţiei de Bază (BOB) a partidului din Spitalul Filantropia!

Istoria descoperirii capelei am aflat-o recent de la prof. dr. Gheorghe Peltecu. Însăşi istoria ei este legată de istoria Spitalului Filantropia, făcând parte de la început din localul maternităţii construite în anii 1881-1993.

Nu se ştie prin ce împrejurări, pe când comuniştii preluau puterea, pereţii capelei au fost acoperiţi cu PFL, vitraliul a fost înlocuit cu un geam obişnuit, iar organizaţia de bază a partidului a decis să-şi aleagă sediul acolo.

Trecându-se la relativ recentele lucrări de consolidare-modernizare, de sub PFL a ieşit la iveală pictura bisericească. Prof. dr. Gheorghe Peltecu a aflat că un medic, mai în vârstă, se născuse şi fusese botezat aici.

Atunci, directorul spitalului a căutat şi a descoperit frumoasa capelă, unde odinioară erau botezaţi pruncii născuţi aici. A căutat şi sponsori care să ajute la restaurarea capelei şi i-a găsit.

Apoi, adresându-se Patriarhiei Române, a primit de la aceasta specialişti în restaurare şi, astfel, capela şi-a reluat menirea sacră.

Sf. Stelian

Sfântul Stelian, patronul copiilor

Capela are hramul Sfântul Stelian, ortografiat Sfântul Stilianos pe fresca originală. Sfântul Stelian este cunoscut îndeobşte ca ocrotitor al copiilor. Se spune că întru toate era curat şi plin de dragoste.

Pentru aceasta, la vremea potrivită şi-a împărţit averea săracilor şi s-a făcut monah. Dorind să se adâncească în rugăciune şi în cunoaşterea lui Dumnezeu, a plecat în pustie. A intrat într-o peşteră în care primea hrană de le un înger. A primit şi puterea de a vindeca poporul de diferite boli.

Din biografia sa aflăm că, într-o zi, a venit în popor o molimă aducătoare de moarte şi mureau întruna pruncii, iar părinţii rămâneau fără copii. Ştiind mai mulţi de nevoitorul şi pustnicul Stelian, au început a-l lua mijlocitor înaintea lui Dumnezeu, pentru vindecarea copiilor.

Maicile care s-au rugat Sfântului Stelian au dobândit alţi prunci, iar copiii bolnavi au fost tămăduiţi. Iată de ce şi capela de la Maternitatea Filantropia l-a ales încă de la înfiinţare ca patron. Înainte de 1989, în spitale nu existau preoţi.

Astăzi, ei sunt prezenţi şi în astfel de spaţii şi, în măsura în care li se cere ajutorul, duhovnicii îl acordă şi ajută şi ei cât pot, îndeosebi cu sfaturi de suflet.

În capela de la Spitalul Filantropia slujeşte părintele Valentin Chesaru. Acest preot a reuşit să aducă lumină în sufletele multor mame traumatizate de pierderea pruncilor.

„De cele mai multe ori, mamele vin şi cer ajutorul nostru să ne rugăm. De fapt, mamele aşteaptă de la noi multă mângâiere şi încurajare”, spune părintele Valentin.

„Există o solidaritate între aceste mame care vin împreună la slujbă să se roage pentru copilaşii lor pierduţi şi îşi sunt, de multe ori, ajutor reciproc”, adaugă preotul.

La capelă vin şi se roagă şi viitoarele mame şi cele care au născut. În fiecare sâmbătă şi duminică, în Capela Sfântului Stelian se oficiază  slujba religioasă.

Adrian BUCURESCU
Foto: Florin EȘANU

Categorii
trimitere dreapta Viață

CAMERA DE GARDĂ: TV, efect nociv asupra dezvoltării copilului

CAMERA DE GARDĂ: TV, efect nociv asupra dezvoltării copilului

Psihoterapeut Andra BOLOHAN
Comportamentul copiilor este influențat negativ de urmărirea excesivă a programelor TV. Cei mai afectați sunt copiii care s-au uitat la TV mai mult de două ore pe zi, încă de la vârste mici (2-3 ani).

Acești copii dezvoltă tulburări de comportament, în special agresivitate, și au abilități sociale deficitare. Dezvoltarea copilului preșcolar presupune practicarea unor activități ca alergatul, săritul, interacțiunea cu alți copii, construitul, modelatul, desenatul etc.

Prin televiziune însă, i se oferă copilului informații într-un mod pasiv, el nefiind pus în situații de explorare, învățare și exersare a abilităților.

Drept urmare, părinții au datoria de a limita timpul petrecut de copil în fața televizorului și de a controla programele vizionate de acesta, astfel încât să se realizeze o selecție a filmelor, emisiunilor sau desenelor animate susceptibile să determine dezvoltarea unor comportamente prosociale.

Copilul poate învăța doar din anumite emisiuni cum să interacționeze corect cu cei de vârsta lor și cu adulții, cum să ajute ori să fie generos, cum poate rezolva conflictele. Din alte emisiuni deprinde modele de comportament indezirabile.

Pentru preșcolari se recomandă ca timpul afectat vizionării TV să nu fie mai mare de două ore. Dacă această regulă este încălcată, copilului i se va reduce ulterior timpul de vizionare.

Cea mai bună soluție pentru îndepărtarea copiilor de micul ecran este organizarea de către părinți a unor activități variate de petrecere a timpului liber – plimbări în aer liber, jocuri educative, pictat, modelat ș.a.

Categorii
Viață

Desenele lui Ion Barbu

Desenele lui Ion Barbu (27)

Categorii
trimitere dreapta Viață

CAMERA DE GARDĂ: Cum învață copiii comportamente noi?

CAMERA DE GARDĂ: Cum învață copiii comportamente noi?

Copiii pot învăța, prin observare, atât comportamente pozitive, de pildă, cel de a fi generos, cât și negative, precum înjuratul sau lovitul.

Învățarea de către copil a comportamentelor noi, prin observarea și imitarea adulților și a altor copii, poate fi ghidată de părinți prin încurajarea sau sancționarea comportamentelor proaspăt achiziționate.

Reacția adultului îl va face pe copil să mențină sau nu comportamentul învățat.

Deseori se întâmplă ca adultul să întărească fără să vrea anumite comportamente problematice ale copilului, prin atenția excesivă acordată acestora ori prin zâmbete, mângâieri sau recompense.

Întărirea trebuie să se producă numai în cazul comportamentelor pozitive.

Dacă un copil oferă o jucărie tovarășului de joacă și este lăudat de părinte pentru gestul său, el va avea tendința de a repeta respectivul comportament. Dacă adultul îl ignoră sau îl ceartă, copilul nu va mai fi generos.

În plus, dacă părintele ignoră comportamentele pozitive ale copilului, va crește frecvența comportamentelor negative, deoarece copilul va avea convingerea că doar prin acestea poate atrage atenția.

Totodată, părintele trebuie să știe că uneori copilul poate dezvolta anumite comportamente negative, precum înjuratul sau lovitul, deoarece încă n-a învățat să facă față unor situații concrete de viață și atunci aplică soluțiile pe care le-a observat și la alții.

Andra BOLOHAN, psihoterapeut

Categorii
trimitere stanga (cu foto) Viață

Bolnavi atârnați în liftul cu frânghie de la Sighișoara

Bolnavi atârnați în liftul cu frânghie de la Sighișoara

EVUL MEDIU. Așa funcționează liftul de la Spitalul Municipal din Sighișoara

Dacă nu suferă încă de inimă, pentru pacienții care trec pragul Spitalului Municipal din Sighișoara există toate posibilităţile să capete o afecțiune de acest fel, dacă au neșansa să folosească lifturile. Două cutii de lemn care ar sta mai bine într-un muzeu al tehnicii, și nu într-un spital, care încă sunt manevrate cu frânghiile de brancardieri. Exact ca în urmă cu 100 de ani.

Pentru brancardierii angajați la Spitalul Municipal Sighișoara, proba eliminatorie a fost, probabil, cea de mușchi. Şi asta, nu pentru că tărgile ar fi prea grele, ci din cauza lifturilor, obiecte care cu siguranță și-ar găsi oricând locul într-un muzeu, dar de care cadrele medicale de aici sunt nevoite să se folosească. Alt lift  mai bun oricum nu au și nici șanse reale să aibă în viitorul apropiat.

Au peste 100 de ani vechime și de atunci nu au mai fost modernizate sau înlocuite. Cele trei lifturi de la  spitalul din Sighișoara au fost date în folosință prin 1896, iar două dintre ele sunt încă funcționale.

Sunt, de fapt, singurele ascensoare care deservesc instituția medicală din orașul medieval și funcționează exact ca în urmă cu 100 de ani: cu tracțiune manuală. Bolnavii aflați pe targă sau în cărucior, care nu pot urca pe scări până la etajul I al imobilului, sunt nevoiți să folosească aceste lifturi.

Iar în loc de motor, la fiecare nivel stă câte un brancardier care le manevrează cu ajutorul unei funii. Dacă greutatea este prea mare, brancardierul este ajutat de încă un coleg, dar, bineînțeles, acest lucru se întâmplă doar dacă este vreunul disponibil.

„Funcționează pe bază de scripete. Tragem de funie și, când ajunge sus, îl oprim. Are și frână și un cui special unde o agățăm”, povestesc brancardierii. Dacă nu trebuie neapărat să urce cu liftul, pacienții preferă scările, pe care le consideră mult mai sigure.

„Nu aș avea curaj să urc în el, dacă nu merge cum trebuie”, spune o bătrână, care nu ar urca în ruptul capului cu lifturile manevrate cu sfoara, pe sistem de scripeți.

Au nevoie de lift, dar nu au banii necesari

Conducerea spitalului ar vrea să scape de actualele lifturi, să le înlocuiască cu altele, nu foarte moderne, dar măcar care să nu fie acționate de funii. Este însă imposibil, din cauză că instituția medicală nu are bani.

FOTO Agerpres

Investiția nici măcar nu este foarte mare, însă Ministerul Sănătății ține, probabil, la mușchii bine lucrați ai brancardierilor și nu a alocat până acum nici un leu, deși știe despre situație. Iar fondurile spitalului  sighișorean sunt limitate.

„Pe lista trimisă către Ministerul Sănătății pentru modernizare este cuprins și liftul, dar deocamdată nu știm dacă a fost sau nu aprobată această investiție. Suma necesară ar fi de 130.000 lei pentru un  lift, ca preț estimativ, dar vom ști exact costurile în momentul în care va fi aprobată investiția”, a declarat Anca Zăblău, director economic al spitalului din Sighișoara.

Aceasta spune că și un singur lift ar fi bun, și nu neapărat foarte performant, dar măcar să scape de acționarea manuală actuală. Reprezentanții spitalului spun că la acest capitol cel puțin sunt în urmă cu vreo 200 de ani față de ce înseamnă astăzi tehnică.

Şi să nu uităm că vorbim despre un spital municipal, care are nu mai puțin de șase secții, inclusiv de chirurgie, cardiologie şi obstetrică-ginecologie, adică secții unde pacienții ar putea avea nevoie de ajutorul unui lift ca să ajungă la etajul superior.

Şi nu este singura ciudățenie de la instituția medicală din Sighișoara. Unitatea nu dispune nici acum de o spălătorie proprie, iar lenjeria din spital este transportată cu cărucioarele pe stradă până la o spălătorie din apropiere. Așa cum se făcea și acum 100 de ani, adică perioada în care a încremenit spitalul.

Abia a primit bani de reparații

De fapt, de ce să ne mai mire că lifturile sunt manevrate ca acum 100 de ani, dacă ținem cont de faptul că instituția medicală a așteptat un an întreg fondurile pentru reabilitarea clădirii, declarată monument istoric.

Aprobată în anul 2009, finanțarea a venit abia în toamna anului 2010, chiar dacă necesitățile erau stringente. O parte din bani, respectiv 1,125 milioane lei, au fost virați prin Direcția de Sănătate Publică, iar cea de-a doua, de aproape 3 milioane lei, prin Compania Națională de Investiții, banii venind de la Ministerul Dezvoltării.

Unitate cu 300 de paturi

Spitalul din Sighișoara, care are peste 300 de paturi, deservește aproximativ 32.000 de persoane, adică numărul de locuitori ai vechii cetăți medievale, iar la populația constantă se adaugă și numărul mare de turiști care vizitează anual urbea.

Un oraș-cetate care se mândrește cu o serie de clădiri-monument istoric și care mai poate adăuga acum încă un punct de atracție, chiar dacă nedorit, pe hartă: liftul deservit manual pentru transportul pacienților.

Citat
„Pe lista trimisă către Ministerul Sănătății pentru modernizare este cuprins și liftul, dar deocamdată nu știm dacă a fost sau nu aprobată această investiție. Suma necesară ar fi de 130.000 lei pentru un lift, ca preț estimativ.”                Anca Zăblău, director economic al spitalului din Sighișoara

Spitalul Municipal din Sighișoara funcționează într-o clădire declarată monument istoric, veche de peste o sută de ani, al cărei grad de uzură era de 70%, conform specialiștilor. Şi, de mai bine de 50 de ani, imobilul nu a mai fost reparat.

Carmen COSMAN

Categorii
Viață

Desenele lui Ion Barbu

Desenele lui Ion Barbu (18)

Categorii
Viață

Desenele lui Ion Barbu

Desenele lui Ion Barbu (20)

Categorii
Viață

Desenele lui Ion Barbu

Desenele lui Ion Barbu (22)

Categorii
Viață

Desenele lui Ion Barbu

Desenele lui Ion Barbu (19)