Praful care ucide
Peste 800 de locuitori ai Capitalei care au murit în perioada 2004-2009 ar fi putut fi salvați dacă media anuală a anumitor poluanți din aer ar fi putut fi menținută și în București în limitele impuse de Organizația Mondială a Sănătății (OMS).
Conform unui studiu realizat de Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis, 227 de copii decedați în primele 12 luni ale vieții ar fi putut să fie salvați dacă în București, între 2004 și 2009, media anuală pentru factorul poluant denumit „pulberi în suspensie PM10” ar fi fost de 20 µg/m³, așa cum recomandă OMS.
Potrivit studiului citat, în condițiile în care ar fi fost respectate normele OMS, alți aproape 300 de bucureșteni, din totalul celor care au fost internați cu probleme respiratorii numai în 2009, ar fi putut evita spitalizarea, fapt care ar fi adus o economie de 400.000 lei pentru sistemul sanitar.
Cercetarea a presupus monitorizarea calității aerului în București pe întreg parcursul anului 2010, pe baza datelor colectate de la opt stații de monitorizare cu privire la șase factori poluanți.
Analiza rezultatelor după monitorizarea de un an a arătat că substanțele cu cele mai mari depășiri sunt pulberile în suspensie PM10 și PM2,5. PM10 și PM2,5 reprezintă, de fapt, forme de „praf”, diferența fiind mărimea particulelor.
Pentru PM10 au fost identificate valori de peste cinci ori mai mari decât limita zilnică admisă prin regulamentele OMS și ale Uniunii Europene, iar pentru PM2,5 – de șase ori mai mari decât valorile de referință.
„Poluarea aerului nu este specifică unei anumite zone din București. Mediile anuale pentru PM10 și pentru PM2,5 sunt mai mari decât limita anuală la fiecare stație la care sunt măsurate.
Şapte din totalul de opt stații au înregistrat mai multe depășiri zilnice decât permit normele europene”, a mai reieșit din studiul realizat de Ecopolis.
Autorii cercetării le recomandă autorităților locale o gestionare „diferită” a traficului, precum și încurajarea cetățenilor să opteze pentru transportul în comun, mersul pe bicicletă sau chiar mersul pe jos, în locul folosirii mașinii personale.