Conform definitiei clasice, sindromul de burnout – adica a fi „ars” – consta intr-o tulburare emotionala cauzata de stresul la locul de munca care poate duce la anxietate si chiar la depresie.
Un studiu al universitatilor canadiene din Concordia si Montreal a avertizat ca trebuie evaluata si situatia pe care cei afectati o au acasa, lucru care este adesea trecut cu vederea. Dupa cum se explica in jurnalul Social Psychiatry and Psychiatric Epidemiology , oamenii de stiinta au intervievat 1.954 de angajati din 63 de organizatii pentru a detecta multiplii factori – in afara de a avea un sef toxic, colegii de agresiune sau programe imposibile – care favorizeaza „arsurarea”.
Concluziile lor pot fi rezumate intr-o singura idee: aceasta alterare psihologica nu apare izolat in cabinet, ci are consecinte in restul vietii si invers.Astfel, sondajul indica faptul ca persoanele cu un partener stabil si copii mici, veniturile mari si accesul la o retea de sprijin social in afara muncii au prezentat mai putine probleme mentale.
Desigur, circumstantele pur profesionale sunt si ele foarte importante: cei care au gasit sprijin si recunoastere in randul colegilor si superiorilor si s-au simtit in siguranta in pozitia lor au fost mai putin arsi. In plus, calificarea pare a fi un scut eficient impotriva burnout-ului, precum si, evident, ca managerii companiei proiecteaza sarcini motivante pentru angajatii lor.
„Burn-Out” devine un sindrom legitim conform OMS
„Epuizarea” la locul de munca a devenit o problema de sanatate atat de grava in epoca moderna, incat a fost reclasificata de Organizatia Mondiala a Sanatatii. In manualul larg utilizat al agentiei, cunoscut sub numele de Clasificarea Internationala a Bolilor, sindromul de epuizare va fi inscris oficial: nu ca o afectiune medicala (asa cum au afirmat in mod eronat unele rapoarte initiale), ci ca „sindrom de epuizare.” ocupational”.
Modificarile de la ultima editie sunt relativ mici, dar expertii spera ca actualizarile vor adauga legitimitate unei probleme emergente si neintelese.
Inclus pentru prima data in cea de-a zecea editie a acestei clasificari, burnout-ul a fost explicat initial ca o „stare de epuizare vitala”. Noua definitie a agentiei internationale este putin mai completa.
Pe baza unui numar tot mai mare de cercetari, editia a 11-a afirma acum ca acest sindrom se datoreaza exclusiv „stresului cronic la locul de munca” si ca „nu ar trebui aplicat pentru a descrie experiente din alte domenii ale vietii”.
Asa caracterizeaza OMS burnout-ul: „sentiment de epuizare sau epuizare a energiei; distanta mentala crescuta fata de munca, sau sentimente de negativitate sau cinism legate de munca; si eficacitate profesionala redusa”.
Parametrii de epuizare necesita o mare nevoie de claritate, iar aceste noi standarde internationale ar putea imbunatati considerabil diagnosticul si tratamentul. In prezent , nu exista o modalitate clara sau universala de a elimina simptomele de burnout din simptomele altor afectiuni de sanatate mintala, cum ar fi depresia.
La scara globala, acest lucru face extrem de dificil pentru clinicieni sa recunoasca sindromul, daramite sa-l trateze, iar in unele profesii provoaca o epidemie.
Unele cercetari au aratat ca epuizarea emotionala profunda si negativitatea cauzate de burnout pot schimba de fapt creierul unui lucrator, facand mai dificila gestionarea stresului viitor. Studiile de neuroimagistica au gasit chiar asemanari intre creierele celor care au suferit traume la inceputul vietii si ale celor care se confrunta cu epuizare clinica la varsta adulta. Desi aceste schimbari nu sunt intotdeauna permanente, ele afecteaza negativ sanatatea pe termen lung a lucratorului.
Intre timp, alte studii au gasit modele similare pentru colesterol ridicat, diabet de tip 2, spitalizare din cauza unei tulburari cardiovasculare, dureri musculo-scheletice, oboseala prelungita, dureri de cap, probleme gastrointestinale, probleme respiratorii, leziuni grave si chiar mortalitate inainte de varsta de 45 de ani.
Si acestea sunt doar efectele fizice. Efectele psihologice ale epuizarii includ boli precum insomnia, depresia, utilizarea de medicamente psihotrope si antidepresive, spitalizarea pentru tulburari mintale si simptome psihologice de sanatate.
Aceasta noua actualizare a sindromului de epuizare va intra in vigoare in ianuarie 2022, dar speram ca, odata cu acest nou anunt, epuizarea va fi recunoscuta ca o problema grava de sanatate mult mai devreme.