Dan Stanca: Februarie 1953
Atunci a murit la Sighet Iuliu Maniu. Peste o lună avea să moară Stalin. Lumea Europei Răsăritene era încă înghețată și la propriu, și la figurat. Am văzut de curând un film care m-a tulburat profund, în cadrul festivalului de film rusesc. Nu e un film obișnuit, e un film ca o carte, fiindcă fiecare imagine are valoarea unei pagini pe care o citești și o recitești, o savurezi datorită încolăcelilor baroce, nu te saturi de ea, fiindcă ai mereu senzația că pierzi și, la o nouă lectură-vizionare ai impresia că poți dobândi ceea ce anterior nu aveai.
„Hrustaliov mașina”, acesta este titlul unei pelicule a lui A. Gherman, regizor genial, miraculos, imprevizibil, ceva ce nu poate fi redat în cuvinte. Filmul este localizat chiar în februarie 1953. O Moscovă dominată de ger, oameni care se încălzesc bând ceai sau vodcă, nu știu pe ce lume sunt, din când în când apare statuia lui Stalin, ca un simbol al acelor vremuri.
Barocul peliculei este amețitor, amintind într-o oarecare măsură de „Căința” lui Abudladze sau de „Glissando” al lui Daneliuc. Secvența băii comunale impresionează prin grotesc. Nuduri monstruoase, mutilate, ceva de neînchipuit, și peste toate acestea remarca unuia dintre personaje: „Baia comunală este conectată la iad”. Ce părere aveți de o asemenea replică? Nu exprimă ea tot ce era de spus?
