Examenul de Evaluare Națională în Constanța a fost fraudat. O spun cu toată responsabilitatea, deși nu am dovezi concrete. Este imposibil ca un elev mediocru, care nu reușea să ia o notă de opt în clasă, să ia acum 9,80. Este imposibil ca un elev care la simulare a luat 5 să se deștepte peste noapte și să obțină 9,90. Este imposibil ca, atunci când la română greșești doi itemi obiectivi, pentru care ți se scad 1,10 puncte, nota ta să fie de 9,90. IMPOSIBIL. Și știți de ce se numesc itemi ”obiectivi”? Pentru că aici nu este loc de subiectivism la corectat. Este fie alb, fie negru.
O mai spun odată: examenul de Evaluare Națională a fost fraudat. Copiii știu acest lucru. Își cunosc foarte bine colegii. Știu că nu ar fi putut fi mai buni decât ei. Opt ani de învățat pe brânci nu pot fi anulați în câteva zile. Nu suntem în basmele cu Făt Frumos. Suntem însă în România, unde un pumn de euro decide viitorul copiilor noștri.
Cel mai grav este că NU SE MAI POATE FACE NIMIC. A spus-o astăzi, candid, presei inspectorul general ISJ. Notele sunt înregistrate în sistem, urmează evaluarea computerizată. Cum nu se poate? Cine nu vă lasă? Legea? Știți și voi că s-a furat. Schimbați legea! Aveți toate pârghiile.
Cei care au furat râd de proștii care au învățat opt ani. ”Tata are bani, băi, boule, ai învățat ca prostu… Eu intru la Mircea, tu te duci unde apuci”. Se poate merge numai pe cale juridică, dar ce folos când deja ai distrus VISELE și poate VIITORUL unor copii? Cât de animal să fii ca, pentru niște bani, să joci la ruletă destinul unor elevi de 14 ani? Cât de mare să fie foamea? Cât de mare să fie nesimțirea?
Părinții celor de 10 pe linie, care s-au trezit acum cu note de 9,00 sau 9,50, numai pentru ca șpăgarii să prindă un loc în față, nu mai ai ce să le spună copiilor. Toate lecțiile despre dreptate, despre muncă, despre ONOARE au pălit. Probabil că plâng de ciudă în pernă pentru că au fost proști și au crezut că vor avea parte de un examen corect. Ar fi putut, mulți dintre ei, să plătească, dar au ales să creadă în copii și în sistem.
Copiii care au fost acum FURAȚI plâng. Știu cel puțin un caz. Plâng, și, din păcate, nimic nu îi poate alina. Au dat piept cu ce înseamnă cu adevărat școala în România, cu ceea ce înseamnă cu adevărat România. Acum s-au gândit serios, pentru prima dată, să plece din țara asta. Li s-a făcut silă de mizeria care îi înconjoară. Nu mai suportă ca cei care i-au furat și le-au luat locurile să le rândă în față.
În timp ce pentru acești copii lumea, așa cum o știau ei, s-a sfârșit, animalele care au corectat lucrările și au modificat notele (căci nu le pot spune profesori) privesc distante dramele pe care le-au provocat și își numără banii.
Și ăsta este numai un exemplu, unul dintre cele mai dureroase, din păcate. Peste tot în țara asta avem oameni care au ajuns în anumite posturi pentru că au furat, au mințit, au plagiat, au plătit, au lingușit sau au pupat în fund pe cineva. De la primul ministrul la o banală secretară.
Din păcate, lecția pentru copiii noștri nu poate fi decât una (dacă nu acceptăm metodele de mai sus): fugiți din România!