Categorii
Viață

Vasele de sânge, curățate cu statine naturale

Vasele de sânge, curățate cu statine naturale

Usturoiul conține aliină, substanță ce reduce mai modest, dar sigur, nivelul colesterolului

AJUTOR. Frunza de anghinare conține flavonoizi care acționează în scăderea colesterolului

Fitoterapia își dovedește utilitatea în abordarea pacienților care au un nivel periculos al colesterolului în sânge. Studiile au demonstrat că o serie de plante cum ar fi usturoiul, anghinara sau păducelul reduc mai mult sau mai puțin spectaculos colesterolul.

Un nivel ridicat de colesterol în sânge reprezintă pentru orice bolnav depistat cu dislipidemie un factor major de risc cardiovascular. O serie de plante la care nici nu te aștepți conțin substanțe uimitoare ce favorizează reducerea colesterolului din sânge.

„Produsele vegetale, prin fitocomplexele lor cu multiple acțiuni sinergice, pot constitui un real ajutor în terapia standard sau chiar alternative de tratament contra dislipidemiei, în anumite condiții”, a specificat dr. Larisa Ionescu-Călinești, medic primar în medicină internă la Institutul Național de Medicină Alternativă și Complementară.

Celebrele statine, medicamente de sinteză, și-au dovedit de-a lungul timpului, în practica clinică, rolul esențial în reducerea colesterolului. Totuși, ce ne facem cu pacienții pândiți de boala cardiovasculară, unde  tratamentul cu statine este contraindicat?

Sau ce li se recomandă bolnavilor care au suferit efecte adverse din cauza acestor medicamente, cum ar fi tulburările gastrointestinale? Mai mult, cum ne eliberăm de teama că statinele au un risc cancerigen, suspiciune nespulberată total?

De asemenea, cum se poate evita pericolul colesterolului scăzut excesiv? La aceste întrebări ar putea răspunde natura.

Efecte vasoprotectoare

Usturoiul (Allium sativum), drojdia de orez roșu (Monascus purpureus), extractul de anghinară (Cynara scolymus), ceaiul verde (Thea sinensis), modestul păducel (Crataegi spp), ciupercile (Pleurotus ostreatus) sau chiar un polialcool extras din trestia de zahăr sunt doar câteva exemple de statine naturale, o speranță pentru anumite categorii de bolnavi cu dislipidemie.

VEDETĂ. Usturoiul, o adevărată santinelă pentru bolile cardiovasculare

Puțini știu că banalul usturoi este cea mai studiată plantă pentru dislipidemie, fiindu-i dedicate peste 3.200 de articole în publicațiile medicale, a subliniat dr. Larisa Ionescu-Călinești.

Suplimentele naturale  sunt, de asemenea, în topul vânzărilor. Secretul constă în faptul că usturoiul conține o serie de compuși biologici activi, cum ar fi aliina. Extractele standardizate cu minimum 1,3% aliină indică o scădere modestă, dar sigură, a colesterolului și a trigliceridelor.

Numai patru grame de bulb de usturoi conțin 1% aliină. Recomandările vizează administrarea între 600 și 1.200 de mg extract pe zi, împărțit în trei doze.

De asemenea, usturoiul are o acțiune favorabilă în boala cardiovasculară, având rol antioxidant, antiinflamator, vasodilatator etc.

Totuși, medicii recomandă anumite precauții în administrare, la asocierea cu anticoagulante orale sau medicamente antitrombotice.

O altă statină naturală o reprezintă frunza de anghinare. Această plantă conține flavonoizi care acționează în scăderea colesterolului. Studiile științifice au demonstrat că, după șase săptămâni de administrare a extractului de anghinare, colesterolul scade cu 23%.

Frunzele de anghinare protejează și vasele de sânge împotriva depunerii plăcilor de aterom, fiind și un autentic antioxidant.

Drojdia de orez roșu, extract obținut prin fermentarea orezului cu ajutorul culturilor de fungi, este cunoscută din vechime de medicina chineză pentru calitățile sale în stimularea digestiei și revitalizarea sângelui.

Pacienții sesizează că, după o cură cu acest extract (1.200-2.400 de mg pe zi), se obține o scădere a grăsimii nefaste din sânge cu peste 24%.

Colesterolul „rău” sau LDLc este o substanță grasă în exces, ce se poate depune pe pereții vaselor de sânge. În timp, se formează depozite dure care duc la scăderea elasticității vaselor și îngreunează circulația sângelui. Depunerea plăcilor pe artere produce blocarea acestora și de aceea apare infarctul miocardic sau accidentul vascular cerebral. Cu cât nivelul LDLc și cel de trigliceride este mai mare, cu atât crește riscul cardiovascular.

Ioana GEORGESCU

Categorii
Sport

Un Bute de 3 milioane de dolari

Un Bute de 3 milioane de dolari

Pugilistul Lucian Bute ar câştiga trei milioane de dolari în cazul în care ar boxa astăzi cu canadianul Jean Pascal, un astfel de meci fiind considerat de mare interes, conform estimărilor specialiştilor, informează “The Montreal Gazette”.

INVINCIBIL. Lucian Bute nu a pierdut nici un meci la profesioniști

Potrivit colaboratorului lui Pascal, Russ Anber, un meci cu Bute ar fi cel mai important din istoria boxului canadian . “Fără îndoială, va fi cel mai mare, cel mai important meci care s-a disputat vreodată în Canada între doi canadieni. În acest moment nu există nimeni pe planetă care să le aducă acestor doi pugilişti mai mulţi bani decât ar câştiga unul împotriva celuilalt”, a afirmat Anber.

Agentul Don Majeski a subliniat, de asemenea, importanţa unei eventuale confruntări Bute-Pascal. “În acest moment, ar fi cu siguranţă ca un meci Ali-Frazier al Canadei. Ambii pugilişti au nevoie de mai multă expunere internaţională pentru ca acest meci să fie o megaluptă, nu doar pentru Canada, ci şi în plan internaţional. Cred că ambii sportivi pot învinge pe oricine în categoria lor”, a spus el.

Momentul oportun

Promotorul lui Jean Pascal, Yvon Michel, consideră că ar fi păcat dacă Bute şi canadianul nu s-ar confrunta cât mai curând: “Lucian ar trebui să realizeze că are deja 30 de ani şi că Jean are 27 şi devine din ce în ce mai bun. Cu cât trece mai mult timp, cu atât Jean Pascal va fi mai bun. Ar fi păcat dacă aceşti pugilişti nu se vor întâlni când sunt în cea mai bună formă”.

Lucian Bute a declarat, în această săptămână, pentru un post de radio din Montreal, că în mod sigur va boxa cu Jean Pascal în viitor, iar dacă atât el, cât şi canadianul vor munci şi îşi vor dezvolta carierele, va fi o megaluptă.

“Depinde de promotori (n.r. – când va boxa cu Jean Pascal). Se va întâmpla acest lucru, nu ştiu când, poate peste câteva luni, poate după un an, doi, dar cu siguranţă va avea loc acest meci. Cei de la HBO sunt interesaţi şi Pascal a făcut o declaraţie în acest sens sâmbăta trecută. Acum există un interes uriaş în Quebec, dar dacă vom munci amândoi şi ne vom dezvolta carierele, va fi o megaluptă”, a spus Bute.

Bute (26 de victorii şi nici o înfrângere) şi-a apărat pentru a cincea oară titlul mondial la categoria supermijlocie, versiunea IBF, în faţa pugilistului columbian Edison Miranda, într-o gală ce a avut loc pe 17 aprilie la Centre Bell din Montreal (Canada).

IBF l-a desemnat pe americanul Jesse Brinkley (35 de victorii, dintre care 22 prin KO, şi cinci înfrângeri, două prin KO) drept challenger obligatoriu al lui Bute, cei doi urmând să se întâlnească în data de 15 octombrie la Montreal.

Jean Pascal l-a învins sâmbătă pe americanul Chad Dawson. După această victorie, el a declarat că este “regele” în Montreal şi că “un rege nu aleargă după alţi regi”, făcând referire la Lucian Bute şi la faptul că românul ar trebui să fie cel care să îl provoace.

ADVERSAR. Jean Pascal se crede rege

Pascal vorbește mult

“Este stilul lui Pascal, el este un om care vorbeşte mereu. După cum ştiţi, eu nu vorbesc mult, dar va fi un moment special când acest meci va avea loc. Deocamdată sunt concentrat pentru următoarea mea confruntare, rămân la 76,2 kilograme, cred că este cea mai bună categorie şi mai am multe de făcut la această greutate”, a afirmat Lucian Bute, menţionând că are de gând să epuizeze variantele la actuala sa categorie de greutate, înainte de a boxa cu Pascal.

“Este foarte dificil să urci în greutate şi apoi să revii. Pascal este cel care avea 76,2 kilograme şi a decis să urce la 79,4, nu eu. Sunt dispus să urc în greutate, dar nu acum”, a adăugat el. Întrebat care este “regele boxului” în Montreal, Lucian Bute a râs, după care a spus că se va vedea în ring cine este mai bun.

“Nu m-am declarat niciodată rege, acesta este stilul lui Pascal, nu al meu. Îi respect stilul şi capacitatea de pugilist. Într-o bună zi ne vom întâlni în ring, iar atunci vom vedea care este mai bun”, a afirmat Bute.

Următorul pe listă, Mendy

Până una-alta, Lucian Bute îşi va apăra titlul mondial la categoria supermijlocie, versiunea IBF, în faţa francezului Jean-Paul Mendy, în cazul în care îl va învinge, pe 15 octombrie, pe americanul Jesse Brinkley. Mendy a devenit challenger după ce a fost declarat învingător, la Las Vegas, în confruntarea cu australianul Sakio Bika.

Francezul a fost făcut KO de australian în prima rundă, dar Bika a fost descalificat, fiind considerat vinovat că l-a lovit pe adversarul său când acesta avea un genunchi la podea. Lovitura litigioasă l-a făcut KO pe pugilistul în vârstă de 36 de ani, care are în palmares 29 de victorii şi un meci nul. Francezul a fost transportat la spital din precauţie, iar acum se simte bine.

Campionul mondial a declarat la plecarea în Canada că este dezamăgit de faptul că până acum nu a primit nici un răspuns concret în ceea ce priveşte organizarea următorului său meci în România. “Avem nişte promisiuni care s-au făcut, dar nimic concret. Eu sper din tot sufletul ca meciul să aibă loc în România, dar nu depinde de mine. Eu mă întorc la Montreal să-mi reiau pregătirile şi să fiu în cea mai bună formă.

Dacă se va disputa meciul în România şi va avea loc pe un stadion, afară, cu siguranţă că trebuie să mă pregătesc şi pentru astfel de condiţii. Sunt puţin dezamăgit că nu am primit nici un răspuns până în momentul acesta, dar eu sunt sportiv şi îmi fac datoria la antrenamente şi în ring”, a spus Bute, care a profitat de vacanţă şi a stat cât mai mult timp lângă familia sa.

“M-am simţit foarte bine în vacanţă, m-am relaxat şi am stat foarte mult timp cu familia mea, pentru că iar voi fi plecat 3-4 luni şi nu-i voi mai vedea. Mi-am încărcat bateriile şi pot să mă apuc de antrenamente”, a adăugat Bute.

Claudiu MIHALACHE

Categorii
opinii

Furnizorii de informație

Furnizorii de informație

Florin Gabrea

Între o persoană căzută în prăpastie, care strigă după ajutor, și Adolf Hitler, vorbind la 1 sept. 1939 în Reichstag, există unele asemănări, dar, mai ales, câteva deosebiri esențiale. În primul caz, emițătorul, fie el popă sau biciclist, trebuie să transmită un semnal informațional acut și reiterat.

Oricare alte amănunte, identitare, biografice sau morfologice, cum ar fi numele, anul nașterii sau culoarea părului, devin, în aceste circumstanțe, superflue. Succesul operațiunii de salvare a nefericitului depinde de doi factori obligatorii: lipsa oricărei ambiguități a mesajului (impasul să fie real) și captarea  acestuia de către cel puțin un receptor.

În vreme ce, la 1 sept. 1939, la succesul fulminant al cuvântării Reichsführer-ului contribuiau masiv nu doar numele, biografia și morfologia cu totul aparte ale emițătorului, ci și tunsoarea și mișcările zvârcolite ale corpului încordat, gesticulația mâinilor, privirile ardente, tonul vocii, când epuizat și răgușit, când răsunător și patetic, vizionarismul molipsitor al ideilor revanșarde, figurile retorice îndelung studiate în fața oglinzii, cunoașterea psihologiei mulțimii (radioul transmitea în direct) și, cel mai important, declanșarea resorturilor defulatorii ale unei populații frustrate economic și umilite politic, după tratatul de la Versailles.

Un succes oratoric fără precedent, ce conținea premisele declanșării unui cataclism istoric cu urmări catastrofale, de lungă durată. În primul caz, nenorocitul eșuat era constrâns de respectarea câtorva reguli precise, pentru a convinge măcar un singur om să-i sară în ajutor. Aici manipularea nu-și găsea locul.

Nu avea nevoie să se vândă. El era doar un simplu emițător. În al doilea caz, pentru a convinge un număr cât mai mare de receptori ai mesajului, personajul trebuia să se vândă, deci trebuia să facă uz de tehnicile manipulatorii, pe care le stăpânea la perfecție. El nu era doar un simplu emițător, ci devenise un foarte bun comunicator.

Eficiența se măsura în factorul numeric al audienței. Nu existau reguli, norme, prescripții. Atât unul, cât și celălalt acționau în nume propriu pentru a-și atinge scopul. Primului îi era suficientă o libertate minimă, cel de-al doilea se mișca abil în spațiul unei libertăți totale.

Dacă cei doi ar reprezenta polii unei scale imaginare, undeva, pe traseul ei, s-ar afla un emițător care selectează, evaluează și cântărește informația primită, caută mijloacele și tonul cele mai adecvate pentru a fi un bun comunicator, nu acționează în nume și interes propriu, libertatea îi este îngrădită de reguli și norme precise, nu are motive să se vândă, deci nu manipulează. Recunoaște dreptul consumatorului la informația obiectivă, dar și la demnitate al celui expus, nu se lasă condus de interpretări personale și nu caută senzaționalul ieftin, macabru sau licențios.

Este slujitorul devotat și fidel al adevărului și este avid de audiență, dar nu din egoism și vanitate, ci din obediență și respect față de receptorul colectiv.

Recunoaște cineva aici profilul jurnalistului? Se întrevăd binefacerile sociale și morale ale acestei nobile meserii, precum și motivele aprecierii unuia sau altuia dintre practicanții ei? Se înțelege de ce, pentru ducerea la bun sfârșit a misiunii de mesager corect și prompt al marelui public, unii dintre reprezentanții acestei caste au plătit cu viața?

Pentru ca acele câteva norme expuse mai sus să nu rămână vorbe goale, la 24 noiembrie 1971 s-a semnat de către Federația Internațională a Jurnaliștilor Charta eticii jurnalismului. În ea sunt stipulate cele 10 îndatoriri (decalogul) și cele 5 drepturi ale jurnalistului.

Dacă ne va fi îngăduit, vom prezenta mai târziu abaterile, îngrijorător de frecvente, de la codul deontologic, tentațiile, la care se expun jurnaliștii din mass-media românești și păcatele de neiertat ale celor care “populează” televiziunile naționale. Și vom striga catalogul.

Florin GABREA

Categorii
opinii

Cine e mai hoţ?

Cine e mai hoţ?

Carol Roman

La noi, după cum afişează ziarele, parcă s-ar desfăşura o competiţie intitulată „Cine fură mai mult”. Se fură şine de cale ferată, stâlpi de telegraf, cabine telefonice, capace de canal etc. etc.

Aşa se explică faptul, după cum am aflat de la un indiscret cu limbă lungă, că adesea au loc veritabile schimburi de experienţă în această branşă, după cum este şi cel descris de un martor ocular, prieten de-al pricinaţilor.

Cică un hoţ din Capitală s-a dus în vizită la un coleg de breaslă de-al său, într-un judeţ din sudul ţării. Acesta îl invită acasă. Şi ce vede? O vilă ultra, cu faianţă şi WC cu dubing, cu clanţe şi mobilă finlandeză, cu video american şi instalaţie electronică japoneză, deci toate de provenienţă occidentală. În sufragerie, la o cafeluţă, bucureşteanul se miră:

„Eşti tare, domnule! De unde atâta bănet?”
Cel din sud se duce la fereastra deschisă şi-i arată ceva cu mâna.
„Ce vezi acolo?”
„Un pod…”
„Asta e… Un camion cu ciment la pod, unul la mine, unul la pod, unul la mine… înţelegi?”
„Ăhă”, răspunse colegul, căzut pe gânduri.

Peste un an, hoţul bucureştean îl primeşte în vizită pe sudist O vilă mare a dracului, debordând de gusturi dubioase: cu clanţe, budă şi chiuvete de aur, cu picturi celebre chiar şi în WC-uri, cu living şi piscină, cu vreo 15 turnuleţe pe casă. Proprietarul este întrebat:
„Cum ai izbutit aşa ceva, domnule?”
Bucureşteanul, simplu, modest, repetând ritualul de la casa invitatului, îl cheamă la fereastra de la şosea:

„Ce vezi acolo?”
„Păi, nu văd nimic… nici un pod…”
„Asta e… Înţelegi? Noi nu ne încurcăm”

Cei ce au scornit povestea asta sunt nedrepţi; pentru că în această materie nu numai unii ca aceştia se află în competiţie. Mai ai dracu’ sunt cei de sus pe care-i vedem pozând în fete mari pe sticlă.

Şi o sugestie: Oare n-o fi util pentru toţi să se organizeze concursuri „Cine fură mai mult” în stilul celor organizate de televiziuni? Util pentru hoţi, util pentru autorităţi, util pentru cei aflaţi la început de carieră, util pentru lumea bună, util pentru creşterea audienţei de la televiziuni, cu alte cuvinte, util pentru toţi. Nu?

Carol ROMAN

Categorii
Explicit

Alunecări ţinute la secret pe autostrada Bechtel

Alunecări ţinute la secret pe autostrada Bechtel

Un sat din judeţul Cluj este în pericol să fie înghiţit de alunecările de teren provocate de lucrările la Autostrada Transilvania.

Locuitorii din localitatea Vălişoara, comuna Săvădisla, îşi pot vedea cele circa 80 de case înghiţite de dealul din apropiere, care a început să o ia la vale după ce Bechtel a făcut săpături în zonă pentru autostradă.
Consultantul de proiect acuză constructorul de inconştienţă în executarea lucrărilor. De aproape patru ani autorităţile nu se implică.

Angajaţi de statul român, prin CNADNR, să supervizeze lucrările executate de americanii de la Bechtel la proiectul Autostrada Transilvania, inginerii de la firma Scetauroute au observat alunecarea de teren din zona satului Vlădişoara încă din vara anului 2006. La acel moment, situația a fost adusă la cunoştinţa Bechtel, dar nu s-a făcut nimic.
La câteva luni distanţă, problema alunecării de teren a fost reamintită conducerii Bechtel, dar şi celei a CNADNR, cu ocazia prezentării unui raport de inspecţie. În document, experţii Scetauroute acuzau compania Bechtel de neglijenţă sau chiar de rea-intenţie, deoarece nu au prevăzut drenarea apelor când au făcut săpături la terasamentul ce traversează dealul de la Vălişoara, lăsând apele pluviale să se infiltreze în sol: “Terasamentele tronsonului care domină coama versantului destabilizat au fost realizate fără nici o precauţie şi fără nici o drenare provizorie… Lucrările realizate între km 38+700 – 38+920 (dealul de la Vălişoara – n. r.) au creat o alimentare permanentă a pantei cu ape de şiroaie care se deversează în alunecare, destabilizând-o tot mai mult. Drenarea provizorie inexistentă este şi cauza principală de infiltrare de apă la fiecare intemperie”.

Concluziile consultantului erau de-a deptul alarmante: “Constructorul (Bechtel – n.r.) nu a reacţionat la alunecarea prezentată şi lasă apele de şiroaie să se infiltreze liber de-a lungul numeroaselor suprafeţe de ruptură, ceea ce la fiecare ploaie agravează situaţia. Această alunecare prezintă deja un pericol pentru siguranţa bunurilor şi persoanelor… Acţiunile constructorului (care a injectat apele de şiroaie în pantă) au provocat starea catastrofală actuală”.

Deşi inginerii consultanţi recomandau realizarea imediată de “tranşee de drenare căptuşite şi şanţuri colectoare” care să conducă apele afară din satul Vălişoara, compania Bechtel nu a intervenit.

Bani suplimentari pentru stoparea alunecării

După o jumătate de an în care apele au măcinat şi mai mult stabilitatea dealului, Scetauroute a adus pentru a treia oară în discuţie, în martie 2007, problema alunecărilor de teren de la Vălişoara. Conducerile CNADNR şi Bechtel au fost atenţionate de experţi din nou despre pericolul la care sunt expuşi locuitorii satului: “Această problemă, identificată acum aproape doi ani (prin studiile geotehnice – n.r.), nu are încă o soluţie. Ea ameninţă satul localizat în aval de alunecarea de teren… Compania trebuie să acţioneze, nu să se justifice în permanenţă. Faptul că una dintre alunecările de teren prezintă un real pericol pentru satul din aval (km 38+800) nu reprezintă o supriză pentru Companie, având în vedere corespondenţa purtată şi numeroasele şedinţe ce au avut loc încă de la începutul lucrărilor”.

Americanii de la Bechtel nu au intervenit concret nici după această avertizare, ei propunând întâi realizarea unui studiu, stabilirea unei soluţii şi abia apoi rezolvarea efectivă a problemei. În calitate de consultant, Scetauroute a reacţionat faţă de indolenţa constructorului: “Bechtel nu are nevoie de un raport al unui expert pentru a-şi da seama de gravitatea problemei”.

Pentru a-şi acoperi greşelile, constructorii americani au adoptat o altă strategie. Au susţinut că alunecarea de teren de la Vălişoara se plasează în afara aliniamentului Autostrăzii Transilvania, deci nu sunt obligaţi să o remedieze, iar dacă o fac, trebuie să fie plătiţi suplimentar de către statul român! Cum plata li s-a refuzat, nu au mai făcut nimic cu dealul de la Vălişoara.

Explicaţii contradictorii, secret total

La capitolul justificări, reprezentanţii Bechtel, ai CNADNR şi cei ai Inspectoratului de Stat în Construcţii (ISC) liniştesc la unison, dar în moduri diferite. Deşi, teoretic, ar trebui să deţină aceleaşi informaţii, cele trei părţi se contrazic.
Potrivit CNADNR, alunecările de teren în discuţie se plasează în afara autostrăzii. Mai mult, problema ar fi fost rezolvată deja prin nivelarea dealului şi aducerea de pământ vegetal. “Alunecarea de teren menţionată de dumneavoastră se află în afara amprizei Autostrăzii Transilvania… Lucrările de reabilitare au fost executate de către Compania Bechtel şi au constat în renivelarea dealului la o pantă stabilă, acoperirea cu argilă a crăpăturilor apărute şi protejarea pantei cu pământ vegetal care s-a înierbat”, susţine Compania.

La rândul lor, inspectorii de stat în construcţii ne-au îmbrăcat în alte culori povestea alunecării de teren de la Vălişoara. Spre deosebire de consultant, ISC nu crede că Bechtel are vreo vină pentru alunecările de teren. “În timpul execuţiei lucrărilor de terasamente, infiltraţiile datorate apelor provenite din precipitaţii au determinat reactivarea planurilor de alunecare ale versantului”, au răspuns inspectorii ISC, fără să amintească nici un cuvânt despre faptul că Bechtel a dirijat apele pluviale într-un mod greşit. Cât despre lucrările de reabilitare, ISC afirmă că a vegheat la realizarea unor şanţuri de gardă împotriva eroziunii taluzurilor.

Bechtel a avut însă de prezentat un alt punct de vedere. Dacă CNADNR a apreciat că alunecarea este în afara autostrăzii, pentru compania Bechtel alunecarea de teren este situată chiar pe aliniamentul autostrăzii, departe de comunităţile din zonă. Acest punct de vedere nu a fost mult timp menţinut, reprezentanţii Bechtel susţinând apoi că, de fapt, la Vălişoara de vină sunt inundaţiile provocate de ploi.

La faţa locului realitatea este însă diferită faţă de cele trei puncte de vedere exprimate. Nici argumentele companiei Bechtel şi nici declaraţia celor de la CNADNR nu respectă realitatea din teren. Dealul continuă să plece la vale, iar unele case prezintă crăpături vizibile ale zidurilor. Nimeni nu le-a spus însă locuitorilor din Vălişoara că lucrările de la autostrada ce trece la câţiva zeci de metri de sat constituie sursa principală a alunecărilor de teren. Oamenii au fost mulţumiţi de banii primiţi pe terenul naţionalizat pentru proiectul autostrăzii, unii crezând chiar că Bechtel le-a dat respectivele sume, şi au trecut cu vederea chiar şi inundaţiile din 2007, când apa de la ploi s-a scurs de pe terasamentul autostrăzii spre centrul satului. Culmea ironiei, iniţial autostrada trebuia să ocolească satul, dar din cauza altor alunecări de teren s-a stabilit traseul actual.

Andrei Tamaş, primar al comunei Săvădisla, din care face parte şi satul Vlădişoara, susţine că nimeni nu i-a spus de alunecarea de teren. “Drept să vă spun, la mine nu a venit nimeni să spună ce este, de fapt, acolo. Oficial nu ni s-a comunicat nimic”, ne-a declarat primarul.

Pentru că majoritatea detaliilor despre construcţia Autostrăzii Transilvania beneficiază de un mare grad de confidenţialitate, nici măcar Prefectura Judeţului Cluj, care are rol de coordonator al Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă (IJSU), nu ştie, de doi ani de zile, de alunecările de teren de la Vlădişoara. Motivul este acelaşi: nimeni nu a trimis o informare oficială.

Această alunecare prezintă deja un pericol pentru siguranţa bunurilor şi persoanelor… Acţiunile constructorului (care a injectat apele de şiroaie în pantă) au provocat starea catastrofală actuală”.

Mihai CIORCAN

Categorii
Explicit

Regulamentul urban al Capitalei, sfâşiat de arhitecţii aleşi să îl protejeze

Regulamentul urban al Capitalei, sfâşiat de arhitecţii aleşi să îl protejeze

Comisia Tehnică pentru Urbanism şi Amenajarea Teritoriului (CTUAT) de la nivelul Primăriei Capitalei pare un nefericit experiment birocratic greu de controlat, mai ales din punct de vedere legal.

Aleşi din rândul organizaţiilor profesionale din domeniu cu scopul de a-i ajuta pe funcţionarii Primăriei să „traseze” liniile de dezvoltare urbanistică ale Capitalei, mulţi din cei nouă arhitecţi ce formează CTUAT sunt din când în când şi proiectanţi, şi evaluatori ai propriilor idei. Majoritatea membrilor CTUAT deţin firme de arhitectură, iar o dată pe săptămână se reunesc pentru a aviza, printre altele, chiar propriile proiecte. Sau, dacă nu, cel puţin pe ale colegilor sau partenerilor de afaceri. Fapt ce din punct de vedere legal pare a fi un conflict de interese cât se poate de clar. Cum însă membrii CTUAT nu sunt funcţionari publici, ci respectabili arhitecţi ce lucrează pentru binele oraşului, se iese din sfera răspunderii legale. Conflictul şi interesele însă rămân. Desemnate în Comisie din partea Ministerului Dezvoltării, respectiv Ministerului Culturii, prin Direcţia Patrimoniu, Casandra Roşu şi Doina Bubulete reprezintă excepţia care confirmă regula. Cu o frecvenţă a proiectelor date spre avizarea CTUAT care nu îngrijorează sunt arhitecţii Dan Șerban, Dan Marin şi Tiberiu Florescu. Abia apoi urmează “grosul”.

Aviz pentru propriile proiecte

În situaţia aceasta, din ultima categorie, se plasează Sorin Gabrea. Este acţionar la patru firme de arhitectură, unele dintre cele mai puternice din Capitală – Bucureşti Internaţional Proiect B.I.P. SRL, Town Design SRL, Rostrada SA şi Western Outdoor SRL –, însă proiectele ce schimbă faţa oraşului le înaintează prin ultimele două societăţi. De aproape doi ani de când face parte din CTUAT, arhitectul Gabrea şi-a trecut cu lejeritate câteva propuneri importante ce au implicat elaborări de PUZ-uri şi modificarea Planului Urbanistic General al Bucureştiului. În martie 2009, de exemplu, prin firma Rostrada SA, Sorin Gabrea a obţinut pentru un dezvoltator imobiliar, Ambiance Resort SRL, două etaje în plus pentru construirea unui hotel pe Șoseaua Bucureşti-Ploieşti 166. Din aceeaşi postură de membru al CTUAT, arhitectul Gabrea şi-a mai oferit spre avizarea sa şi a colegilor modificări ale planurilor urbanistice zonale pentru Șoseaua Gheorghe Ionescu-Siseşti nr. 8A, pentru Șoseaua Pipera nr. 44, Bd. Mircea Eliade nr. 1, Strada Biserica Amzei 21-23, Bd. Expoziţiei 22-30.
În majoritatea cazurilor, Sorin Gabrea a reuşit să convingă CTUAT să fie de acord cu proiectele ce propun realizarea unor clădiri cu un regim de înălţime mult mai mare decât cel permis de fiecare zonă. Dacă în alte situaţii celebrii arhitecţi din Comisie se dovedesc extrem de pretenţioşi, întorcând pe toate feţele proiectele propuse şi solicitând reveniri peste reveniri în probleme ce uneori frizează absurdul, în cazul colegului Gabrea aprobările nu au întâmpinat mari dificultăţi. Fără a se mai interesa despre efectele secundare privind aglomerările de trafic, de parcare, de diminuarea spaţiului verde, de infrastructură, membrii CTUAT i-au avizat arhitectului Gabrea creşterea de la 16 la 45 de metri a regimului de înălţime a unei clădiri care urmează să fie ridicată lângă Ambasada Franţei, pe strada Biserica Amzei nr. 21-23 şi 23A. Mai mult, pe lângă permisiunea de a construi turnuri de 45 de metri într-o zonă în care nivelul maxim admis pe verticală era doar de 16, proiectul lui Sorin Gabrea a mai primit de la colegi acordul de a ocupa cu noua construcţie nu doar 65% din suprafaţa terenului, ci 70%.

Fix după aceeaşi „reţetă” s-a obţinut şi avizul asupra unui PUZ generat de un proiect destinat uneia dintre firmele controlate de omul de afaceri Puiu Popoviciu, de altfel, un mai vechi colaborator al arhitectului Gabrea. Este vorba despr o construcţie amplasată pe strada Primăverii la nr. 30, o altă zonă protejată, şi pentru realizarea căreia Gabrea a primit permisiunea colegilor să depăşească şi nivelul de înălţime, şi gradul de ocupare a terenului.

Turnurile Capitalei, aprobate în regim de colegialitate

Un alt arhitect ce se bucură de recunoaşterea colegilor de breaslă, dar şi de avantajele de a face parte din comisia ce poate înclina balanţa aprobării unui PUZ, este Vlad Cavarnali. Acţionar în şapte firme de proiectare, Cavarnali este unul dintre cei mai prolifici arhitecţi ai Capitalei. Din octombrie 2008, de când este membru CTUAT, Cavarnali a reuşit să-şi obţină fără multe probleme pentru clienţii săi planuri urbanistice zonale ce, la fel ca în cazurile colegului Gabrea, modifică pentru totdeauna regimul de înălţime sau gradul de ocupare al clădirilor pentru diverse zone ale Capitalei. Alpha Efect SRL, Alpha Studio SRL, Cubic Regard SRL, East Wind Arhitect SRL, Iul Pro Con SER SRL, Quartz Arhitect Studio SRL şi Urban Arhitectural Management SRL sunt firmele prin intermediul cărora arhitectul Cavarnali vine în faţa colegilor din CTUAT pentru a-şi promova proiectele. Și nu sunt puţine la număr. În calitatea dublă de membru CTUAT şi de proiectant, Cavarnali a reuşit să treacă de Comisie, la începutul lunii august, un imens proiect imobiliar desfăşurat pe o suprafaţă de peste 2 ha, proiect situat pe Splaiul Unirii 92-96. După ce în februarie 2009 reuşise să obţină un prim aviz de urbanism, la reavizarea din august anul curent, Vlad Cavarnali a obţinut permisiunea de a ridica construcţii de 80 de metri înălţime, coeficientul de utilizare a terenului fiind şi el îmbunătăţit, de la 2,5 cât era prevăzut, la 4. Printre succesele înregistrate de arhitectul Cavarnali în faţa CTUAT se numără şi PUZ-urile prin care s-au avizat construcţii cu un regim mai generos de înălţime şi un grad mai mare de ocupare a terenurilor, aşa cum s-a întâmplat cu proiectele amplasate pe strada Maior Gheorghe Sonţu 13A şi Aleea Câmpul Moşilor nr. 5. În cazul ultimului proiect menţionat, privind construirea unei clinici medicale pe strada Aleea Câmpul Moşilor nr. 5, stenograma şedinţei de avizare a CTUAT din data de 3 martie 2010 arată câtă bunăvoinţă există între cei nouă arhitecţi. Deşi iniţial lui Cavarnali i s-a pus în vedere faptul că noua lui clădire va obtura perspectiva spre monumentul istoric Halele Obor, iar în mod firesc pe acel teren nu prea s-ar putea construi, situaţia s-a schimbat. După câteva modificări asupra proiectului şi după ce Cavarnali i-a asigurat pe colegi de faptul că “înălţimea noii clădiri este egală cu cea a Halelor, pentru a se intra în dialog cu compoziţia urbană a zonei”, membrii CTUAT au oferit aviz favorabil. Ba chiar unul dintre colegi, arhitectul Dorin Ștefan, a propus ca noua clădire să aibă un etaj în plus faţă de Halele Obor, dacă parterul poate fi liber.

O altă propunere a lui Vlad Cavarnali în dubla sa calitate de arhitect şi de membru în CTUAT are în vedere modificarea PUZ-ului în perimetrul strada Heliade între Vii-strada Paharnicului Turturea-strada Baicului-Șos. Electronicii-Strada Găii Obor, scopul fiind acela de a se realiza un proiect imobiliar. Evident, mai înalt şi cu un coeficient mai mare de utilizare a terenului.

Regulamentul general, fragmentat de proiectele oportuniste

În lipsa prevederilor care să limiteze dreptul membrilor CTUAT la a-şi vota singuri proiectele proprii sau ale partenerilor din birourile de arhitectură, în situaţia colegilor Gabrea şi Cavarnali s-a plasat şi Constantin Enache. Acţionar şi administrator la Echipa K 3 – Birou de Proiectare SRL, Urbe 2000 SRL şi la Urbis 90 – Atelier de Urbanism SRL, arhitectul Enache şi-a trecut cu brio modificarea planului urbanistic zonal pentru a construi pe Șoseaua Colentina, la numărul 461, un complex comercial ale cărui clădiri au depăşit de două sau trei ori înălţimile stabilite iniţial pentru această zonă. Astfel, dacă iniţial în perimetrul amintit se puteau ridica clădiri cu un regim de înălţime nu mai mare de 20 de metri, prin modificarea PUZ-ului propusă de Enache, colegii din CTUAT au avizat construcţii de 60 de metri.

Etaje în plus a obţinut arhitectul Constantin Enache şi pentru un proiect demarat de Tudor Radu Vasile, fiul fostului premier Radu Vasile, în Cartierul Militari, pe Bulevardul Iuliu Maniu nr. 141. Prin firma Urbis 90 – Atelier de Urbanism, Enache a obţinut două avize favorabile proiectului. În februarie 2009 şi în iunie 2009, pentru ca la final Tudor Radu Vasile să primească permisiunea de a construi imobile nu doar de 14 etaje, aşa cum prevedea regulamentul anterior de urbanism, ci de 20 de etaje.

PUZ-uri generoase pentru dezvoltatori

Membru al CTUAT din 2004 până în prezent, profesorul universitar Dorin Ștefan îşi imparte şi el atribuţiile de membru al CTUAT cu interesele de arhitect. Iar din acest conflict, am spune, s-a născut, de exemplu, clădirea Euro Tower. Plasată la intersecţia străzii Barbu Văcărescu cu Bulevardul Lacul Tei, pe locul unei foste construcţii cu un etaj si la mică, foarte mică distanţă de un bloc de locuinţe, construcţia a impus modificarea PUZ-ului, astfel încât de la un procent de ocupare a terenului de maximum 15% s-au permis 60%, totul la o înălţime aprobată de 100 de metri. Arhitect, dar şi membru al Comisiei ce oferă în Capitală primul aviz pentru aprobarea construcţiilor care depăşesc prevederile regulamentului urban, Ștefan a reuşit să obţină derogări de la PUG şi în cazurile proiectelor Bulevardul Ferdinand 43, Șos. Nordului-Bulevardul Ficusului-Bulevardul Aerogării sau Strada Aviator Alexandru Șerbănescu-Strada Grigore Gafencu. În toate aceste perimetre, pentru a face loc construcţiilor proiectate de Dorin Ștefan, s-au realizat PUZ-uri mai generoase cu dezvoltatorii imobiliari. Numai în cazul construcţiei plasate între străzile Aviator Alexandru Șerbănescu-Grigore Gafencu s-a reuşit obţinerea unui regim de înălţime de 20 de etaje.

Cu afaceri sensibil mai mici în domeniul arhitecturii, Dan Șerban, Dan Marin şi Tiberiu Florescu – alţi membri ai CTUAT – îşi mai oferă şi ei, din când în când, câte un proiect spre avizare. Interesant este faptul că, urmărind stenogramele sedinţelor CTUAT, de cele mai multe ori, în situaţiile în care proiectele de pe ordinea de zi aparţin colegilor, pretenţiile scad, iar avizele se dau mai repede.

Există o anumită colegialitate
Rugat să ne precizeze dacă există din punctul său de vedere un conflict de interese generat de dubla calitate, proiectant şi membru în CTUAT, arhitectul Sorin Gabrea a respins această ipoteză. “În cazul în care se dezbate un proiect al unui membru al Comisiei, acel personaj nu votează. Se abţine. Au fost cazuri când colegii s-au abţinut de la vot. Aşa am făcut şi eu. Când am avut proiecte, am ieşit din sală în momentul votului. Există, evident, o anumită colegialitate”, e declarat arhitectul Gabrea.

Ocupat cu proiectele de arhitectură, Vlad Cavarnali a preferat să nu discute subiectul conflictului de interese.

Chiar dacă susțin că atunci când au un interes direct se abțin de la vot, arhitecții ce fac parte din CTUAT reușesc să își avizeze fără probleme proiectele, principiul colegialității funcționând din plin.

Angajat de dezvoltator să proiecteze și să abțină avizele pentru ridicarea unui imobil în imediata vecinătate a Halelor Obor, monument istoric protejat, arhitectul Vlad Cavarnali s-a descurcat de minune cu ajutorul colegilor. În ședința Comisiei din 3 martie anul curent, la o lună după ce inițial susțineau că nu pot aviza proiectul derulat de Alpha Studio – firma colegului Cavarnali –, membrii CTUAT au revenit la sentimente mai bune. Drept dovadă stă minuta ședinței în urma căreia s-a permis construirea unei noi clădiri în imediata vecinătate a monumentului Halele Obor. Normele legale nu prea au mai contat, colegii din Comisie fiind dispuși chiar să ofere un etaj în plus.

PUZ Aleea Câmpul Moșilor nr. 5, S.2 / proiectant SC ALPHA STUDIO SRL(revenire)

Prezentatorul precizează că s-a revenit încercându-se să se răspundă tuturor nelămuririlor și obiecțiilor formulate de membrii Comisiei la precedenta înfățișare: s-a susținut că terenul nu poate fi construit pentru că edificiul obturează monumentul istoric Halele Obor – s-a redus volumul ca lungime; s-a cerut crearea unui spațiu public la parter, aspect care s-a rezolvat; parcajul s-a soluționat pe două niveluri, pe tronsonul Obor – Chiristigiilor; „înălțimea noii clădiri este egală cu cea a Halelor, pentru a se intra în dialog cu compoziția urbană a zonei”.

Funcțiunea noii clădiri va fi de clinică medicală și birouri. Dorin Ștefan propune ca noua clădire să aibă un etaj mai mult chiar decât clădirea istorică, cu condiția ca parterul să fie liber. Dan Șerban mai solicită ca „arhitectura clădirii să fie incoloră, neutră, cât mai puțin prezentă ”, la care Dan Marin adaugă ideea ca aceasta să fie omogenă. Tiberiu Florescu este de părere că, „din punct de vedere urbanistic, s-a răspuns solicitărilor, iar proiectul este unul oportun”. Doina Bubulete și Casandra Roșu sunt și ele de acord cu avizarea favorabilă.

Rezoluție (Constantin Enache): „Suntem de acord cu avizarea favorabilă, cu două recomandări: 1. să se amplifice trecerile la nivelul spațiului public de la parter, dacă acesta nu poate fi păstrat public integral, astfel încât să nu se nască aici un fel de curte penibilă de serviciu; 2. să nu existe diferențiere a materialelor în aspectul arhitectural al clădirii”.

Mihai CIORCAN

Cătălin MANOLACHE

Categorii
La zi

România, cu cardul gol

România, cu cardul gol

PDL ar putea să coboare și mai mult în sondaje dacă acceptă să se lupte cu opoziția în plină criză. A rămas un partid singur din cauza unor politicieni lipsiți de orizont managerial. Cotroceniul refuză să-l mai ajute, în timp ce PNL și PSD amenință cu moțiunea de cenzură și cu un guvern nou.

Dacă luăm de bună declarația lui Vlădescu referitor la ieșirea economiei din recesiune, pedeliștii lui Boc ar trebui să nu-și mai facă griji că ar putea fi luați la rost de președinte pe motiv că nu și-au îndeplinit cum trebuie mandatul. Nu este exclus ca unii dintre ei să defileze cu povestea ministrului de Finanțe pentru a scăpa de remanierea promisă la începutul verii.

Nu va conta cum se derulează reforma, cine s-a jucat de-a guvernarea sau dacă nu cumva opoziția are motive serioase să ceară demisia unui guvern după zece luni de mandat. Este posibil să nu auzim de reproșuri sau de restanțe pentru a nu se da impresia că România merge pe un drum cu gropi din cauza unor politicieni lipsiți de pragmatism atunci când au decis să reformeze statul. Toate semnalele înregistrate și consemnate în ultimele luni duc la concluzia unanimă că țara a ajuns să aibă cardul gol din cauza unor interese de partid clientelare străine de interesul public. Partidul aflat la putere nu a putut să depășească condiția de partid-remorcă din cauză că nu are politicieni de calibru. Acest lucru a dat libertate opoziției să mimeze un atac mai devreme decât se așteptau unii ca Ponta sau Antonescu. Tot ce încearcă să facă PSD și PNL în ultimele zile nu este altceva decât un efect al bâlbâielilor unor miniștri slab pregătiți în jurul cărora gravitează multe interese clientelare extrem de păguboase. Nu au știut altceva să facă decât să tragă sforile pentru a înlesni accesul profitorilor. Cu siguranță, reforma statului trebuia începută. Operația nu avea cum să fie amânată, de vreme ce alte țări prind viteză datorită măsurilor bune luate cu mulți ani în urmă. Judecați situația Poloniei, de exemplu, la ce cote se află aceasta, și o să constatați ce rol a jucat competența managerială în dezvoltarea economiei poloneze în plină recesiune mondială. Ai noștri politicieni au înțeles că servitorul națiunii înseamnă achitarea unor note de plată pe numele unora care au sponsorizat în campaniile electorale. Repet, nu critic măsurile considerate de unii antipopulare, cum sunt cele care afectează viața zecilor de mii de bugetari rămași șomeri după ani mulți de muncă. Și nici reformarea sistemului de pensii, aflat în faliment de ani de zile. Acuz numai nepriceperea unor demnitari lipsiți de cele mai elementare cunoștințe despre cum trebuie făcută o reformă și, mai ales, cum poate suporta poporul neajunsurile apărute. Împrumuturile externe au rostul lor, salvează o situație de tranzit, dar nu țin de foame la infinit. Vine scadența și factura trebuie achitată. Cum? Cu ce? Poate ne spune Sebastian Vlădescu, cel care a văzut ieșirea din criză tocmai când unii dintre colegii săi de partid îi cer demisia pentru că nu știe ce face și ce spune. România trăiește din împrumuturi, iar unii dau de înțeles că nu ar trebui să ne facem probleme.

Beneficiind de o asemenea abordare, difuzată în public tocmai când achitarea unor taxe produce convulsii sociale la nivel macro, cele două partide din opoziție nu au făcut decât să activeze intenția de a debarca Guvernul Boc în această toamnă, nu înainte de a-l obliga pe Băsescu să plece de la Cotroceni. PNL își face deja planul, cu toate că nu are pregătită o strategie clară pentru a declanșa un atac frontal. Mizează foarte mult pe nemulțumirea populară generată de o criză care nu a putut fi controlată de miniștrii lui Emil Boc și pe o eventuală înțelegere cu PSD, cu condiția ca Ponta să nu ridice pretenții referitor la adjudecarea postului de premier. La rându-le, social-democrații se agită prin diverse locuri cu scopul de a pune PDL într-o lumină și mai proastă, încercând astfel să treacă peste frământările interne din partid, unde „cârlanul” Ponta nu pare a avea o viață prea ușoară. Ambele partide nu sunt pregătite pentru guvernare. Ieșirea lor din scenă nu are în spate un merit politic, pe care electoratul să-l recunoască și, eventual, să-l aplaude. Meritul este doar al pedeliștilor, care i-au permis opoziției să scoată capul, chiar dacă nu are toate rănile vindecate. Greșeala acestor două partide este că vor să răstoarne un guvern doar din ambiție, nicidecum din convingerea că pot sluji țara altfel decât au făcut-o adversarii lor. La acest capitol au datorii mari din guvernările trecute.

Eliade BĂLAN