Se împlineşte, peste cinci zile, o lună de la sosirea (în noaptea de 29 spre 30 martie), în rada exterioară a Portului Constanţa, a „navei ucigaşe” (cum a numit-o presa internaţională) MSC „Flaminia”. De fapt, a ceea ce… a mai rămas din ea! Pentru că, reamintim, acest portcontainer german, cu un deplasament comercial de 85.823 tdw, sub pavilion Germania (înregistrat în portul Hamburg) , a luat foc, la marfa de containere amarate pe puntea principală, în data de 14 iulie 2012, în timp ce se afla în marş de transport, încărcată aproape la capacitate, pe Oceanul Atlantic. Accidentul s-a soldat şi cu victime umane: trei decedaţi, un dispărut (al cărui cadavru nu a fost găsit în apele mării, dar legile internaţionale au termene pentru declararea morţii, în astfel de cazuri) şi mai mulţi răniţi, dintre care unul în stare gravă, la momentul respectiv. (În mod eronat, au fost difuzate minciunile armatorilor, care au acreditat ideea falsă că ar fi fost un singur mort!) Daunele materiale au fost, şi ele, serioase. Nava necesită reparaţii, de avarie şi de Registru Naval, semnificative, estimate la cel puţin 30.000 de dolari USA. Cât despre încărcătură, din cele 150 de containere, pline, transportate de batismentul comercial, 20 au fost cuprinse de flăcări, rezultând o amestecătură de fiare topite şi contorsionate, „asezonate” cu un fel de „slam” (termenul generic, folosit în limbajul specific naval, pentru rezidurile combinate, rezultate în urma funcţionării motoarelor – uleiuri uzate, combustibil ars şi alte mizerii – , depuse, în principal, în santina „Sălii-Maşină” a vaporului). Practic, de la această mâzgă, rămasă după incendiu, au pornit toate necazurile armatorului şi proprietarului navei, deopotrivă. Pentru că vopselurile cărăuşite de „Flaminia” nu erau unele obişnuite, ci erau trecute în actele navei ca fiind „speciale”, cu grad de periculozitate sporit, atât pentru siguranţa navigaţiei şi a operaţiunilor portuare, cât şi pentru mediu, marin sau terestru! Pe cale de consecinţă, logic, şi resturile incendiului au fost, imediat, clasificate ca fiind „Substanţe / Materiale periculoase”, de către autorităţile navale şi de mediu internaţionale. Ba chiar cu grad mai mare de risc decât încărcătura neafectată.
Noroc cu normele, navale şi de mediu, internaţionale…
Din acel moment, a început şi mica epopee a portcontainerului nemţesc. Mai întâi, a fost obligată, conform normelor internaţionale, să se întoarcă în portul de încărcare, din Germania, Wilhelmshaven. Apoi, după ce au fost coborâte de la bord containerele intacte, a fost sumar reparată, într-un şantier naval din Danemarca. Acolo a fost efectuată şi o la fel de minimală degazare şi curăţare a urmelor incendiului. Dar descărcarea containerelor arse (rămase lipite, sudate efectiv de punte, la teribila căldură din timpul inflamaţiei, având înăuntru rezidurile despre care am făcut vorbire), a fost asumată, pe bază de contract, de o firmă românească, care a profitat de faptul că nava urma să fie urcată pe cavaleţi, pentru reparaţii capitale, tot în ţara noastră, chiar în şantierul firmei care, în 2001, a construit-o, adică la Daewoo Mangalia Heavy Industry (DMHI).
După un periplu lent (şi viteza de croazieră a unei nave în această situaţie este reglementată de norme de navigaţie precise), “Flaminia” s-a târât până la Bosfor, unde a fost “puricată la sânge” de către autorităţile turceşti, conform regulamentelor stricte pe care le au, pentru tranzitarea strâmtorii (şi toţi marinarii, mai ales cei români, ştiu cât de draconice pot fi acestea, mai ales când vor otomanii să le aplice “ca la carte”…), dar şi conform unor obligaţii internaţional-regionale, asumate prin tratate semnate de ţările riverane sau, doar, aflate în vecinătatea Mării Negre.Într-un târziu, după mai multe amânări, vaporul a ajuns şi în rada exterioară a Portului Constanţa. Unde… zace şi acum, în aşteptarea “O.K.”-ului autorităţilor române, centrale, de mediu (Agenţia Naţională de Mediu şi Garda Naţională de Mediu, cele două organisme competente în speţă, ale Ministerului de profil). Acestea au anunţat o decizie pentru această săptămână (adică până la sfârşitul ei), după ce luni, 22 aprilie, au primit, de la Prefectura Constanţa, rezultatele analizelor, efectuate de laboratoarele specializate, asupra prelevărilor executate la bordul navei. Dacă va fi avizată favorabil, nava va fi operată în Dana 38, a „UMEX”, din port.
Mizeria toxică merge la… „Lafarge” Medgidia?
Între timp, prefectul Eugeniu Bola, a declarat că „slam”-ul care va fi colectat de pe vapor ar putea fi folosit ca agent de… „coardere”, la fabrica „Lafarge”, din Medgidia! Nu ne-ar mira, pentru că se cunoaşte că, acolo, producţia (din ce în ce mai redusă) de ciment a cam devenit o activitate… auxiliară, un fel de interfaţă la principala îndeletnicire: arderea, chipurile pe post de combustibil „de înlocuire” (sic!), a cantităţilor imense de deşeuri, de plastic dar nu numai…, aduse din Italia. Dar despre acest din urmă subiect, vom scrie pe larg, într-o anchetă separată, pe care o avem în lucru!