Oamenii au ridicat aproximativ 500 de insule din mare in ultimele decenii. Daca la acestea se adauga porturile, porturile de agrement, platformele petroliere, digurile si parcurile eoliene, constructiile umane afecteaza deja 0,5% din oceane. Procentul nu pare impresionant, dar cimentul este concentrat mai ales pe coasta ingusta. China, cu milele sale de ferme piscicole, conduce un avans al pamantului in detrimentul apei care se va inmulti in urmatorul deceniu.
Un grup de cercetatori a folosit diverse surse, de la imagini din satelit la statistici portuare, pentru a estima amprenta amprentei umane pe mare. Studiul, publicat saptamana trecuta in Nature Sustainability, recunoaste ca au fost capabili sa masoare doar o mica parte din constructiile umane din mare. Multe dintre ele nu sunt bine detectate din aer sau nu exista date de incredere.
„Amprenta fizica a tuturor structurilor combinate este de 32.000 km²“, spune intr-un e-mail autoarea principala a cercetarii, Ana Bugnot, de la Universitatea din Sydney (Australia). „In comparatie cu dimensiunile intregului ocean, s-ar putea sa nu para prea mult, dar intrucat sunt concentrate in zonele de coasta, zona este foarte importanta”, adauga el. Intr-adevar, cu exceptia cablurilor submarine, majoritatea constructiilor (99%) au fost construite in zona economica exclusiva sau marii patrimoniale a tarilor, care nu se extinde peste 200 de kilometri. 47% dintre parcurile eoliene se afla la cel mult 10 kilometri de plaja si un procent similar de platforme petroliere se afla la mai putin de 40 de kilometri distanta.
„In orice caz, toate aceste cifre sunt o estimare foarte scazuta, deoarece exista lacune mari in date”, clarifica Bugnot. „De exemplu, nu am gasit informatii despre amprenta fizica a acvaculturii marine a marilor producatori precum Japonia, Chile sau Norvegia”, adauga el. Fiind una dintre cele mai recente infrastructuri, fermele piscicole sunt principalul agent de transformare. Dintre tarile care au date, se remarca China, care a desfasurat facilitati pentru piscicultura si ingrasare pe 12.600 km² din coastele sale, o treime din toate transformarile umane ale marii.
Estimand impacturile pe raza lunga, studiul constata ca pana la 3,4 milioane km² din toate oceanele sunt supuse presiunii umane directe sau indirecte.
Dupa acvacultura, al doilea tip de infrastructura marina sunt porturile si porturile de agrement. Acestea din urma sunt concentrate pe coastele Statelor Unite, unde 50% din coasta sa a fost deja modificata de oameni, si Canada. Intre ambele tari acumuleaza 34% din suprafata dedicata porturilor de agrement. Jumatate din spatiul ocupat de platformele petroliere se gaseste in Golful Mexic, cifra care se ridica la doua treimi daca se adauga cele din Marea Nordului. O mare parte din aceasta mare si alte parti ale coastei britanice gazduiesc, de asemenea, majoritatea parcurilor eoliene si a fermelor de maree. Si desi exista trei proiecte majore de tuneluri subacvatice planificate in Brazilia, India si Malaezia, marea majoritate a podurilor si a tunelurilor maritime se afla in emisfera nordica.
Pe langa impactul direct, inaintarea omului asupra marii depaseste cei cativa kilometri pe care ii exista in jurul unui dig sau a unei platforme. Anumite instalatii, cum ar fi digurile traditionale din Tarile de Jos sau fermele moderne cu turbine, submarine modifica ecosistemul marin mult mai mult decat acolo unde se afla cimentul. Cel mai bine studiat caz este cel al porturilor, baza pentru milioane de nave care pedepsesc suprafata marii cu poluarea lor fizica si acustica oriunde ar merge. Estimand impacturile pe raza lunga, studiul constata ca pana la 3,4 milioane km² din toate oceanele sunt supuse presiunii umane directe sau indirecte.
Desi exista exemple de impact pozitiv, precum ridicarea unor recife artificiale care servesc drept refugiu pentru viata marine, pentru Bugnot „este o nevoie urgenta de imbunatatire a managementului ecosistemelor marine”. Si adauga: „Speram ca acest studiu va stimula initiative nationale si internationale, cum ar fi Directiva-cadru privind strategia marina a Uniunii Europene”. Cu atat mai mult avand in vedere ca proiectiile lor spun ca portiunea de mare ocupata de ciment si metal va creste cu aproape 25% in urmatorul deceniu.
