De la spital la buncar: odiseea micilor pacienti ucraineni

Categories PoliticaPosted on

Spitalul de copii Ohmatdyt din Kiev, care functioneaza intre bombe si este cel mai mare centru de pediatrie din Ucraina, se afla intr-o situatie disperata de o saptamana. Cei aproape doua sute de copii internati in prezent acolo nu pot fi exclusi din protocol, astfel ca de fiecare data cand suna sirenele antiaeriene si exista pericol de atac, acestia trebuie sa alerge spre adaposturile improvizate care au fost amenajate pentru ca micutii pacientii sa nu isi piarda viata.

Cu toate acestea, intrucat nu exista mult spatiu, nu toti copiii pot sta in adaposturi 24 de ore din 24 si nici nu se poate transfera constant pe cei care sufera de cele mai grave patologii.

Conditiile mentionate mai sus au fortat sa se gaseasca o solutie de compromis: doar cei mai seriosi pacienti vor locui in buncare. Dar din moment ce sunt inca mai multe decat pot incapea in capacitate, singura solutie pe care i-au dat-o lui Igor si mamei lui este sa ramana pe o saltea pe podea si sa astepte acolo — impreuna cu alti copii si parinti — semne de afectiune si de sanatate. ingrijirea acordata de cele zece asistente care ii ingrijesc.

Igor, care nu are mai mult de trei ani, nu intelege. Nici baiatul de langa el, putin mai mare, care isi petrece timpul jucandu-se cu un telefon transformat in joc video si isi acopera ochii cand vede pe cineva pe care nu-l cunoaste. „Este un pic timid, iar acum mai mult”, spune mama lui, cu o naturalete care dezarmeaza.

Nu sunt singurii care nu respira usor. Sasha, care are sase ani, sufera de insuficienta renala si are nevoie de hemodializa, dar nici nu poate parasi spitalul. Isi petrece zilele alaturi de mama lui pe o targa ingusta inghesuita intre dispozitive medicale care, uneori, o supara pe Sasha si o fac sa cada in lacrimi de neconsolat. „Am sosit acum patru luni si acum sunt aici, si ei sunt acolo, ceea ce ma ingrijoreaza foarte mult”, spune mama sa, Oksana, 31 de ani, rezidenta in Donetk, unul dintre cele doua mari orase separatiste din estul tarii. , unde ciocnirile nu au incetat de opt ani.

Risc ridicat de infectii

Dr. Vladimir Zhovnir, directorul spitalului, spune clar. „Nu eram pregatiti”, spune medicul. „Nu ne-am imaginat ca rusii, care pana la urma impartasesc atat de multe cu noi, ne vor ataca. A fost cu adevarat neasteptat”, spune el. „Este o situatie foarte proasta, cu greu gasesc cuvintele pentru a o descrie. Nu putem oferi copiilor un serviciu medical adecvat. In buncare nu este o ventilatie buna si risca sa prinda diferite tipuri de infectii”, adauga acesta dupa ce a precizat ca, de la inceputul conflictului, la spitalul sau au venit si copii nascuti in timpul razboiului.

Viata nu a triumfat intotdeauna asupra mortii. Unii dintre copii au murit la nastere sau cu putin timp inainte, spune dr. Zhovnir. „Un copil a murit inainte de a ajunge la spital, iar un altul a suferit un deces clinic la scurt timp dupa ce a fost internat. Era in stare foarte proasta. Alti doi bebelusi au sosit cu rani cauzate de bombardamente. Unul a sosit cu traumatism la gat si sangerare masiva, l-am resuscitat dar este inca in stare proasta. Un altul are o accidentare la cap si la mana”, spune Zhovnir.

Copii in suferinta si mame traumatizate

Nu este singura tragedie. „Sunt bebelusi care nu au acces la dozele lor de insulina, transplanturile sunt paralizate si chiar si consultatiile pediatrice au fost amanate pe termen nelimitat. Stiu si bebelusi care au murit in alte zone ale tarii pentru ca nu au reusit sa ajunga la timp in spitale”, argumenteaza el. „Ne-am saturat de distorsiuni, avem nevoie de ajutor”, se plange el disperat inainte de a adauga ca „si mamele sunt traumatizate”.

Psihologul pentru copii Olena Onoprienko explica ca „toti copiii, ca si parintii, se afla intr-o situatie foarte dificila, deoarece razboiul este un mare stres pentru ei”. Pentru toata lumea, spune el, a fost o surpriza majora. „Nu am fost pregatiti, dar ne imbunatatim in fiecare zi. In fiecare zi improvizam ceva nou”, adauga el. „Dar medicamentele ne lipsesc, nu ajung la noi. Iar problema nu este doar pentru copii, ci si pentru parinti, care au nevoie de tranchilizante pentru a face fata in aceste zile. Tragedia spitalului Ohmatdyt nu este un caz izolat. Potrivit Unicef, ostilitatile reprezinta o amenintare imediata pentru 7,6 milioane de copii din Ucraina.