Saptamana aceasta poate ramane in istorie drept una dintre cele mai importante din istoria Facebook. Sau ei bine, de la Meta, caci firma a fost redenumita joi.
Cel mai imediat este, desigur, schimbarea denumirii companiei, a carei noua denumire (cu o identitate reimprospatata si pentru actiunile de pe bursa, MVRS) reflecta intentiile lui Mark Zuckerberg (fondatorul Facebook) de a pava calea pentru ceea ce, asigura el, este viitorul internetului, si ca pentru el este grupat sub termenul „metavers” (metavers = Meta).
Desigur, momentul sa facem acest salt este cel putin deosebit. Compania se afla in mijlocul celei mai grave crize de reputatie si se afla sub cea mai dura supraveghere pentru, spun criticii sai (si aproximativ 10.000 de documente scurse), alimenteaza dezinformarea si discursul instigator la ura online. Aceste taxe nu sunt putin lucru, atunci cand se intelege ca Facebook este cea mai mare retea sociala de pe planeta (cu peste 2.800 de milioane de utilizatori) si ca, in plus, vrea sa construiasca o versiune a viitorului Internetului.
Ceea ce propune Zuckerberg este ca Facebook sa-si transcende propriile bariere ca retea sociala si sa se indrepte catre o experienta virtuala, care este cuprinsa in termenul „metavers”.
Pentru executiv, precum si pentru altii, metaversul poate reprezenta urmatoarea evolutie a modului in care experimentam si interactionam prin internet. In aceasta viziune sunt implicate chestiuni precum realitatea virtuala si augmentata, dar si instrumente tehnologice care sustin functionarea criptomonedelor, de exemplu.
In timp ce se gandeste la viitor, compania trebuie sa-si infrunte prezentul, deoarece mizeria actuala (de la probleme de confidentialitate, la transparenta si actiuni de atacare a dezinformarii) nu sunt doar o povara, ci pot reprezenta un pericol pentru urmatoarea evolutie a internetului.
Saptamana Facebook a inceput cu o latura de vesti proaste: un consortiu cu peste doisprezece mass-media internationale a publicat o serie de rapoarte, bazate pe aproximativ 10.000 de documente scurse de Frances Haugen, o fosta angajata a companiei care depunea marturie luni in parlament. in acelasi mod in care a procedat la Congresul Statelor Unite la inceputul acestei luni. Printre mass-media care alcatuiesc consortiul se numara The New York Times, The Washington Post, The Atlantic, Wired si NBC, printre altele.
Desi abordarile fiecarei publicatii variaza, exista o tema comuna: compania este constienta de pagubele si raul pe care platforma sa le provoaca in societate. Pentru a parafraza una dintre concluziile acestor investigatii: algoritmii Facebook provoaca polarizare si compania are clar cat de mult discurs instigator la ura si dezinformare exista pe platforma. Dar el nu spune nimic public despre asta.
Asta a fost luni, cu trei zile inainte de anuntul schimbarii numelui si de prezentarea despre cum arata viitorul de la Meta. Trei zile, in timpul internetului, sunt o mica eternitate.
Intre timp, cu zvonuri despre schimbarea numelui pe drum, o mare parte a conversatiei s-a invartit in jurul utilitatii, daca nu chiar a dezirabilitatii, de a jongla cu relatiile publice intr-un moment atat de sensibil.
Desigur, schimbarea numelui, pe langa o chestiune de perceptie publica, este o declaratie de intentie din partea companiei. Ceea ce nu este putin lucru. Dar, in acelasi timp, nici problemele sale actuale (care rasuna din scandalurile trecute) nu sunt.
„Pentru majoritatea companiilor, scopul este de a maximiza profiturile. Fara controale semnificative, acel impuls poate rataci, ducand la comportamente lipsite de etica, abuzive si, in cele din urma, ilegale. Istoria Facebook, cu recidiva sa in ciuda amenzilor record, a decretelor de consimtamant si a fortelor pietei, arata ca acestea pur si simplu nu functioneaza”, spune Katharine Trendacosta, director asociat pentru politici si advocacy la Electronic Frontier Foundation (EFF), una dintre cele mai mari. organizatiile pentru drepturile digitale din lume.
„Controale semnificative” poate fi un termen problematic in acest caz, nu numai din cauza amplorii Facebook-Meta, ci si pentru ca aceasta include adesea actiuni legislative (bine intentionate sau nu) care pot sfarsi prin a incurca si mai mult mizeria. Din pacate, organele legislative, in general, nu au un istoric bun in abordarea problemelor colaterale care apar din utilizarea tehnologiei. In Columbia, de exemplu, autoritatile judiciare au cerut in repetate randuri ca criptarea aplicatiilor de mesagerie sa fie sparta, pentru ca altfel nu isi pot face treaba. Acesta, cel putin, este un amestec de analfabetism tehnologic si neglijenta. Dar hei, asta e alta chestiune.
Ideea de a reglementa spectrul retelelor sociale sau asa-numitele big tech (care in unele cazuri sunt acelasi grup) este o chestiune complexa din cauza domeniului de actiune al acestor companii. Unul dintre primele strigate de razboi in acest scenariu este moderarea-reglementarea continutului.
In cursul saptamanii, mai multi parlamentari americani, precum si alti comentatori cu norma intreaga, au cerut reglementari de baza privind continutul care circula pe Facebook-Meta. Ideea aici este ca, daca dezinformarea este o problema, cel mai bun lucru este sa puneti mana pe fluxul de informatii.
Adevarul este ca, departe de usurinta analizei in 140 de caractere, moderarea continutului este unul dintre marile abisuri din spectrul retelei actuale, pur si simplu pentru ca o singura dimensiune nu se potriveste tuturor: aici nu exista un glont de argint. Moderarea continutului la scara globala este practic imposibila, in mare parte deoarece cativa oameni sunt de acord asupra a ceea ce este discursul instigator la ura si ce nu este: daca este limitat la probleme de rasa, gen, religie sau alte categorii care au fost de obicei supuse la practici odioase, daca include toate formele de hartuire si agresiune sau daca se aplica doar atunci cand este exercitata dintr-o pozitie de putere impotriva celor care nu au avut-o.
„Aceste probleme de definire, care deseori incurca autoritatile judiciare din intreaga lume, afecteaza si activitatea platformelor online. Ca urmare a acestor dezbateri si controverse, eforturile de a elimina discursul instigator la ura vin adesea in detrimentul libertatii de exprimare”, au scris Jillian York si David Greene intr-un raport EFF.
Deci, daca nu (doar) prin moderarea continutului, de unde mai poti incepe sa repari cazul Facebook-Meta?
Laura Edelson, doctorand in Informatica la Universitatea din New York, a cercetat raspandirea dezinformarii pe Facebook si are cateva ganduri despre aceasta. Cercetatorul (al carui acces la datele Facebook a fost intrerupt in luna august a acestui an chiar de platforma) vorbeste despre transparenta in diverse aspecte: date publice, informatii sensibile si algoritmi. Despre acesta din urma scrie: „Cand se citeste despre Facebook Papers, este clar ca algoritmul responsabil cu promovarea continutului este problema. Utilizatorii merita sa stie de ce continutul este promovat pe platforma. Si in timp ce acesti algoritmi sunt in flux constant,
Edelson se refera si la un aspect cheie: increderea. Si de aceea propune audituri pentru acest tip de platforma. „Facebook si-a pierdut orice incredere din partea publicului sau a autoritatilor de reglementare. Nimic din toate acestea nu va functiona daca datele si algoritmii pe care compania le furnizeaza nu sunt auditati pentru a se asigura ca sunt completi si exacti. Auditam bancile, de ce nu am putea face asta cu retelele sociale? Si conchide: „Desigur, nimic din toate acestea nu este o solutie finala. Dar cred ca pericolul real este sa prescrii solutii care nu sunt sustinute de date solide. Si acestea sunt informatii pe care nu le avem inca.”
Pana acum vorbim din partea actiunilor tehnologice. Dar din coltul politicii digitale exista si un drum de parcurs, in principal in dimensiunea (dupa unii) monopolistica a catorva dintre asa-numitele tehnologii mari, inclusiv Facebook-Meta.
„Daca stabilim despartirile ca pe o posibilitate serioasa de luat in considerare de catre companii, le putem disciplina astfel incat sa se supravegheze mai bine si sa putem deschide spatiu pentru solutii de reglementare mai creative. Si daca asta nu are succes, le putem dizolva, creand mai multa competitie care sa le disciplineze comportamentul”, argumenteaza Trendacosta, de la EFF.
La aceasta se adauga Cory Doctorow, care explica ca „tehnologia si aplicarea laxa a politicilor antitrust au crescut impreuna. Timp de patruzeci de ani, am trait doua experimente impletite: internetul si principiul sau fondator conform caruia oricine poate vorbi cu oricine folosind orice protocol fara permisiunea nimanui; si standardul bunastarii consumatorilor, a carui piatra de temelie este ca monopolurile nu sunt rele decat daca exista o crestere a pretului”.
Una peste alta, viziunea asupra viitorului tehnologiei pe care o are Facebook si, in general, orice mare tehnologie, va depinde in mare masura de rezolvarea problemelor sale actuale. De dragul utilizatorilor, nu este vorba despre calmarea scandalurilor, ci mai degraba despre construirea unor experiente tehnologice care au sens uman, nu doar financiare.
