Mercenarii

Categories opiniiPosted on

Mercenarii

Sorin Ovidiu Vîntu a fost reținut pentru „favorizarea infractorului” Nicolae Popa, unul dintre marii artizani ai afacerii piramidale FNI, în cursul căreia câteva sute de mii de oameni și-au pierdut economiile. Câteva zeci însă, apropiați ai clicii de la vârful FNI, au câștigat sume importante.

Rodica Palade

Judecătorii deliberează și, în câteva zile, se va da sentința de arestare sau de judecare în libertate a acestui mult controversat om de afaceri. Acestea sunt faptele. Iar mass-media trebuie/ar trebui să informeze opinia publică, refăcând cu acuratețe contextul uneia dintre marile escrocherii postdecembriste, de pe urma căreia o masă compactă de creduli și-a pierdut avutul. Și, evident, să relateze mersul evenimentelor.

Ce vedem însă de câteva zile? Lungi intervenții televizate, cu accente când de telenovelă, când de îndemn la revoluție. Veți spune că un post ca Realitatea TV, proprietate a împricinatului, ca și Antenele, proprietăți  ale prietenului împricinatului, nu pot decât să-și slujească patronul încarcerat.

Că un ziarist ca Bogdan Chireac, dezmoștenit de orice reputație și în goană doar după bani, nu mai are nimic de pierdut când spune: „Văzând imaginile tulburătoare ale invaziei (nota mea: descinderea acasă la Sorin Ovidiu Vîntu), mă pot gândi la eliminarea fizică a lui SOV”. Veți mai spune că un Mircea Dinescu, „poetul portofel”, cum l-a numit fostul sau asociat C.T. Popescu, cel care a primit de la S.O. Vîntu un milion de euro pentru a pune pe picioare ziarul Gândul, se simte adânc motivat spunând: „Când are timp liber, Sorin Ovidiu Vîntu se joacă de-a Titu Maiorescu”.

Afacerea SOV are o miză  mult mai mare decât soarta unui fost magazioner în vremea lui Ceaușescu, admirator frustrat al artelor și literelor, ajuns în postcomunism un oligarh important, „cumpărător de oameni”. Afacerea SOV vizează destructurarea sau menținerea „rețelei” securistice care s-a întins și care a prosperat în România ultimilor douăzeci de ani.

Felul în care justiția se va pronunța în acest caz, ca și în cel al lui Cătălin Voicu, ne va arăta cât de aproape sau cât de departe suntem de o Românie a statului de drept. Indiferent de rezoluție însă, rămâne problema presei: în slujba cui este ea? A cetățeanului care trebuie informat? Sau a penalilor (vezi cazurile Gigi Becali, Dan Diaconescu ș.a.) de grija cărora televiziunile sus-amintite plâng de dimineața până seara?

Ce fel de jurnalist este cel care primește bani ca să cânte după o partitură dată, dezinformând, manipulând, mințind sau, după caz, relativizând? Ce va face un asemenea jurnalist dacă stăpânul lui, astăzi SOV, va dispărea în fine de pe scenă? Va întoarce peste noapte foaia. Va explica în fraze bine șlefuite că pe moșia lui Vîntu, vorba lui Pristanda, „altele aveam eu în inima mea”.

Rodica PALADE