Îngeri cu fețe de fulger

Categories Cultura, trimitere dreaptaPosted on

Îngeri cu fețe de fulger

Învierea nu a trecut de multă vreme și am asistat și anul acesta la o aglomerație de nedescris, o mare mulțime care a luat cu asalt bisericile, mai ales pe cele de cartier, așa cum pe alt plan sunt asaltate stadioanele.

Dar dacă l-ai fi tras de mânecă pe unul dintre bravii însetați de lumină pentru a-i pune una-două întrebări despre misterul Învierii, de bună seamă că te-ar fi sictirit.

Totuși, ce este Învierea? Chiar a avut loc sau este o creație ulterioară a minții omenești? Dacă a avut loc, atunci nu s-a petrecut în registru obișnuit.

Acest lucru este clar. Să nu ne închipuim că Domnul s-a deșteptat din somnul morții și, înzestrat cu puteri herculeene, ar fi dat piatra de la mormânt la o parte și apoi, crescându-i pe deasupra și aripi, s-a ridicat la cer!

O asemenea viziune e grosolană și de tot râsul. Dar Învierea a fost tocmai prin înscrierea ei în atemporal și în aspațial. Adică nu a avut nici o legătură cu reperele noastre permanente. Cum trăiește omul? În spațiu și în timp.

Ei bine, Învierea nu a putut să aibă loc prin supunerea față de aceste două criterii. Dimpotrivă. Învierea s-a petrecut tocmai învingând criteriile și reperele vieții noastre.

De aceea, un rol capital în respectiva pericopă evanghelică îl joacă îngerii care veghează la mormântul gol.

Ce se spune despre ei? Că au fețe ca de fulger și veşminte de un alb strălucitor. Aceasta ce înseamnă?

Că sunt transfigurați. Lumea însă nu poate suporta asemenea viziuni. Iată un nou mister pe care poate altădată îl vom lămuri. (D.S.)