Categorii
La zi Reportaj trimitere stanga (cu foto)

Regimul fiscal dur favorizează România în sectorul minier

Regimul fiscal dur favorizează România în sectorul minier

NU DOAR INFRASTRUCTURA DIN ROȘIA MONTANĂ ARE DE CÂȘTIGAT, CI ȘI CEA DIN ALBA IULIA. Cartierul nou-construit de către RMGC pentru roșienii care au ales să se mute la oraș are o infrastructură subterană modernă, se întinde pe 24 de hectare și a fost finalizat ca urmare a unei investiții de 32 milioane dolari

Este derizoriu sau, dimpotrivă, foarte mare beneficiul pe care-l poate obține statul român din derularea proiectului Roșia Montană? Deține statul o participație prea mică la capitalul companiei miniere? Detașându-se de contrele politice de la București, Timpul a încercat să găsească la experți internaționali răspunsurile la aceste întrebări.

Câștigă statul român suficient din proiectul Roșia Montană, sau beneficiile sunt mai degrabă infime, ținând cont de nivelul scăzut al fiscalității din țara noastră?

Nu puține au fost, de-a lungul anilor, vocile care au susținut cea de-a doua variantă, și anume că statul ar fi putut obține mult mai mult, atât sub formă de redevențe miniere, cât și printr-o participație mai mare la acest proiect față de cea deținută în momentul de față.

Dincolo de tot felul de organizații nonguvernamentale mai mult sau mai puțin avizate să se pronunțe asupra beneficiilor aduse bugetului statului, dar și cu privire la impactul asupra mediului, cel mai vehement contestatar al proiectului este însuși președintele Academiei Române, Ionel Haiduc.

„În calitate de acționar majoritar, după numărul de acțiuni, firma RMGC va obține 80% din profit. Proiectul fiind realizat într-o zonă declarată defavorizată, firma RMGC beneficiază de scutiri de impozite pe o perioadă de zece ani și reduceri la taxele vamale, astfel că va exporta aurul și argintul extras, practic, la prețul de cost”, susține președintele forului academic.

În opinia sa, statul român va beneficia de redevențe de exploatare în valoare de 2% din profit, ceea ce ar aduce anual în vistieria statului aproximativ 4,4 milioane dolari, „o sumă neînsemnată în comparație cu profitul firmei”.

În luările sale de poziție, Ionel Haiduc a susținut fără întrerupere că veniturile statului sunt derizorii și că singurele venituri certe pentru buget sunt impozitele care vor fi aplicate pe salariile celor ce vor lucra la exploatarea minieră din Munții Apuseni.

„Dacă beneficiile pentru firma RMGC sunt neîndoielnice, rezultă că beneficiile în favoarea Statului Român și ale comunității din zonă sunt minime, nesigure și discutabile”, concluzionează Haiduc în scrisoarea sa postată pe site-ul Academiei Române.

Videanu, canadienii și renegocierea

O altă controversă iscată în cei mai bine de zece ani de zile de când proiectul este în stand-by vizează participația statului în cadrul societății mixte Roșia Montană Gold Corporation.

Compania canadiană Gabriel Resources deține 80,46% din capitalul social al RMGC, în vreme ce statul român controlează 19,31% din acțiuni, prin compania Minvest Deva, iar alți acționari cumulează 0,23% din titluri.

Nici în legătură cu acest aspect nu au lipsit vocile care să susțină că statul român putea obține un procent mai mare, astfel încât să-și majoreze veniturile pe care le va putea obține atunci când exploatarea minieră va deveni profitabilă.

Nu numai contestatarii proiectului, ci și unii susținători ai acestuia au ridicat la un moment dat problema obținerii de către statul român a unei participații superioare celei existente în momentul de față, de nici 20%. Printre aceștia se numără și fostul ministru al Economiei Adriean Videanu.

„Intenția este de a renegocia deținerile statului român în acest proiect de îndată ce lucrurile avansează. Nu o să pot garanta că voi obține un anumit procent la renegociere. Doresc renegocierea în beneficiul statului român, în ideea de a avea și un cuvânt de spus în ceea ce înseamnă dezvoltarea acestui proiect”, spunea Videanu la finele anului trecut, în cadrul audierilor la comisiile parlamentare de specialitate.

Şi totuși, chiar atât de nesemnificative sunt beneficiile pe care ar putea să le obțină statul român o dată ce va fi deblocat proiectul de extragere a aurului de la Roșia Montană?

Sau ceea ce ar trebui să fie un proiect strict economic, bazat pe profit, s-a transformat în România într-un pretext de răfuială politică și de plătit polițe?

Opinia experților internaționali

SPECIALIST. James Otto, expert american în fiscalitate minier

În ceea ce privește fiscalitatea, lucrurile nu sunt atât de simple cum ar putea părea la prima vedere, luând în calcul numai redevențele datorate statului de către cei care dețin exploatarea minieră.

Neimplicat în contrele politice de la București, profesorul James Otto, expert recunoscut în fiscalitate minieră, a realizat o analiză comparativă asupra nivelului de impunere în domeniu aplicat de 29 de țări, printre care și România.

Concluzia studiului: țara noastră s-a plasat pe locul 25 din punctul de vedere al fiscalității, în ordine crescătoare.

Profesorul Otto a luat în calcul rata de impunere efectivă (ETR), care înglobează nu numai redevențele, ci și toate celelalte cheltuieli ocazionate de derularea proiectului, cum ar fi cele legate de construirea de infrastructuri publice (ca o formă de cheltuială publică suplimentară analogă impozitării proiectului) și care se ridică la nu mai puțin de 280 milioane dolari.

În studierea regimului fiscal din România, profesorul Otto a utilizat un model de mină de aur etalon, folosit de numeroase țări în proiecte de reformă a sectorului minier. Studiul comparativ detaliat a concluzionat fără urmă de îndoială că România are un regim fiscal foarte ridicat.

„Regimul fiscal statutar aplicabil sectorului minier din România nu este competitiv la nivel internațional. Țările care s-au bucurat de niveluri ridicate de investiții în sectorul minier și care sunt în general recunoscute pentru că obțin o cotă justă din veniturile fiscale derivate de obicei din minele de aur au o rată de impunere efectivă totală fără discount cuprinsă între 40% și 70%.”

Or, calculele profesorului au relevat că, pentru o mină medie sau standard care funcționează în România, rata de impunere efectivă ajunge la 72,8%, cifră care se află în afara intervalului de valori medii, poziționând România pe locul 25 în clasamentul celor 29 de țări analizate, unde locul întâi este ocupat de cel mai „prietenos” regim fiscal.

Profesorul Otto a analizat și deținerea gratuită de 19,3% pe care statul român o are la capitalul societății Roșia Montană Gold Corporation, situație pe care o consideră a fi „neobișnuită”.

Aceasta, deoarece majoritatea statelor nu participă ca parteneri la capitalul proiectelor miniere, iar cele care totuși fac acest lucru au participații de aproximativ 10%.

În acest context, dividendele plătite statului român pentru participația în proiectul Roșia Montană pot fi considerate ca o formă de „impozit suplimentar pe profit”, impozit colectat de la primul dolar distribuit sub formă de dividende, plăți preconizate să înceapă a fi făcute începând din al zecelea an de funcționare efectivă a exploatării.

Astfel, în vistieria statului urmează să mai intre aproximativ 390 milioane dolari.

Umbrelă pentru stat

Pe de altă parte, investitorul canadian își asumă niște riscuri care țin de prețul aurului pe plan mondial, de costurile de producție, care pot fi mai ridicate decât s-a estimat inițial, și de o posibilă rată de recuperare a mineralelor mai redusă. Riscuri pe care însă nu și le asumă și statul român, după cum punctează profesorul Otto.

„Într-un mod semnificativ, natura regimului fiscal din România, cu cote de impunere fixe, care nu au legătură cu prețurile sau marjele/profiturile, asigură că o cotă publică semnificativă din veniturile generate de proiect este protejată pentru guvern, iar interesul public este astfel asigurat și protejat de riscuri. Guvernul este la fel de protejat în cazul unor prețuri mai mari sau marje de profit mai bune”, explică autorul studiului.

Beneficii pentru comunitate

Dezvoltarea agenților economici locali și regionali ca urmare a achizițiilor ce urmează a fi făcute de RMGC, îmbunătățirea creșterii la un nivel mai general, deplasarea anumitor achiziții mai aproape de mină și diversificarea ulterioară a piețelor deservite de aceste firme ar trebui să întărească perspectivele dezvoltării durabile și creșterii locale și regionale.

Companiile locale ar putea să-și crească vânzările către gospodării cu 464 milioane dolari pe durata de viață a proiectului, se arată într-un studiu realizat de organizația neguvernamentală americană TechnoServe, care are experiență în proiecte similare proiectului Roșia Montană.

O altă concluzie a programului dezvoltat de această ONG, Supplier Engagement and Business Capacity Building Programme (Program de angajare a furnizorilor și construirea de capacități de afaceri), este că o parte din achizițiile necesare implementării proiectului pot fi făcute în România, suma putând urca până la 880 milioane dolari.

Banii europeni, un alt avantaj

Dincolo de alte avantaje, proiectul Roșia Montană oferă României șansa de a accesa fonduri structurale ale Uniunii Europene.

Proiectele din sectorul privat, cum este cel de la Roșia Montană, pot contribui în mod pertinent la îmbunătățirea ratei de absorbție, prin propunerea de proiecte calificate pentru finanțare europeană, legate direct de proiect, dar și prin sprijinirea autorităților în scopul valorificării oportunităților de accesare a fondurilor europene, prin încheierea de parteneriate în scopul aplicării capabilităților de management al proiectelor din sectorul privat în sprijinul altor inițiative ale sectorului public.

„Prețul aurului în lume la acest moment se află la un nivel-record. Dar chiar dacă prețul aurului va cunoaște scăderi semnificative, mina ar trebui să genereze venituri fiscale substanțiale, întrucât unele taxe și impozite nu se bazează pe profitabilitate. Dacă prețurile urcă, guvernul colectează mai mult. În ambele cazuri, statul colectează o cotă ridicată”, a declarat James Otto, expert american în fiscalitate minieră.

Adrian BĂRBULESCU

Daniel POPA