Socar rămâne datoare
Un drept la replică trezește nedumeriri și suspiciuni
Relatările revistei Timpul privind activitatea companiei Socar România cu sediul la Botoșani nu au fost pe placul conducerii din care face parte și partonul de benzinării Iulian Berescu.
Acuzațiile noastre s-au bazat atât pe realitatea prezentată de nenumărate ori de presa cotidiană locală și centrală, de exemplu în România liberă, cât și pe probele puse la dispoziție de unii dintre angajații firmei botoșănene Romtranspetrol.
Așa cum se cunoaște, acțiunile acesteia au fost preluate la începutul acestui an de compania de stat azeră, investitorul plătitnd numai pe datorii peste 10 milioane de euro doar în câteva luni.
Ultimele informații provin din zona controlului financiar-ANAF, și vizează, așa cum am scris recent, abateri de la Legea nr 82/1991 în tranzacții făcute de Socar cu două firme din județ.
Ne-am așteptat ca reprezentanții companiei din Azerbaijan să ne prezinte date concrete despre cele scrise de presă, astfel încât opinia publică să înțeleagă corect dacă există sau nu nereguli în activitatea companiei Socar România, începând cu semnarea contractului cu proprietarul celor 14 benzinării amplasate în trei județe din Moldova, continuând cu modul cum a decurs reconstrucția stațiilor de combustibil, respectiv prezența autorizațiilor, și terminând cu controlul făcut de inspectorii financiari la ACVA COM Vornicești și AGRO- ACVA PROD Ibăneasa, ambele din județul Botoșani.
Era un lucru elementar și folositor atâta timp cât există persoane care se îndoiesc și astăzi de ”experiența” botoșăneanului Berescu, omul despre care se spune că a exportat năravul din perioada când conducea singur firma Romtranspetrol.
Ziarul de Iași a scris despre faptul că acesta a fost cercetat trei ani în calitate de administrator al firmei ”Satt” SRL, pentru înșelăciune și uz de fals. Același ziar a relatat că dosarul cuprindea probe privind păgubirea firmei Daewoo cu cinci miliarde de lei vechi.
La fel ca și colegii noștri ieșeni, ne-am exprimat și noi nedumerirea privind încrederea pe care a avut-o reprezentantul companiei de stat azere în acest om, care, conform datelor publicate tot de presă, a reușit să se salveze de la o condamnare de 14 ani în total.
FOTO Florin Eșanu
Este o abordare firească pentru orice persoană care vrea să afle ce motive economice au existat pentru negociatorul companiei Socar, Hamza Karimov, atunci când a semnat favorabil raportul pentru achiziționarea acțiunilor deținute de un patron cu o firmă de provincie falimentară.
Din păcate, dreptul la replică pe care ni l-a adus la redacție cineva de la Socar România, ștampilat dar nesemnat, publicat în întregime recent de revista noastră, respectând întocmai deontologia jurnalistică, nu răspunde în niciun fel acuzațiilor apărute în presă.
Se evită destul de stângaci răspunsurile la întrebările pe care și le pune opinia publică, fapt ce face să mărească doza de suspiciune în rândul cititorilor.
Precizările se referă doar la așa-zisa strategie economică pe termen lung a companiei azere în țara noastră, aspecte pe care revista noastră nu le-a negat niciodată.
Nu a avut obiecții nici în ceea ce privește investițiile mari ale companiei Socar în Europa, inclusiv implicarea în realizarea proiectului Nabucco.
Dimpotrivă, am informat obiectiv prezența gigantului petrolier din Azerbaijan în derularea unor investiții de anvergură în transportul gazelor din regiunea Mării Caspice în România.
Opinia publică a așteptat însă lucruri concrete despre activitatea economică din zona Moldovei, nicidecum o prezentare generală de imagine în măsură să excludă situația economică de la Botoșani.
Nu de amenițări cu tribunalul la adresa redacției avea nevoie cititorul, ci de un punct de vedere referitor la modul cum ar fi fost cheltuiți, de exemplu, toți banii de investiții pentru doar 11 benzinării, în loc de 14 stații cât prevedea planul aprobat de conducerea companiei de la Baku.
Cititorii noștri care au urmărit ce au scris ziarele despre tranzacția Socar -Berescu mai așteptau părerea oficială a directorului Hamza Karimov referitor la datorile istorice pe care mai are să le plătească investitorul pentru partenerul român.
Conform unor calcule venite pe surse, compania azeră ar putea să scape de datorille făcute de Iulian Berescu în următorii doi ani, nu mai puțin. In tot acest timp, activitatea nu trebuie să înceteze.
Cu alte cuvinte, concomitent cu investițiile costisitoare programate, Socar Petrolum România, care deține 90 la sută din acțiuni, este obligată să achite integral datoriile firmei preluată la începutul anului.
Și din nou va trebui să remarcăm că nu am găsit în dreptul la replică niciun cuvânt despre eforul uriaș ce trebuie să-l facă azerii pentru a scăpa de plata acestor datorii, care au intrat foarte ușor în obligațiile curente ale investitorului.
Totodată, nu am citit nimic despre faptul că, în câteva cazuri, construcția unor stații ar fi demarat fără autorizația necesară, eliberarea acestor documente apărând pe parcursul lucrărilor mult mai târziu.
Ce trebuie să înțeleagă conducerea Socar România este faptul că adevărul trebuie cunoscut așa cum este el de opinia publică și că nimeni nu urmărește denigrarea activității companiei din Azerbaijean.
Dimpotrivă. Dar, ca să fim corecți până la capăt, există multe semne de întrebare venite din partea unor pesoane bine documentate care, beneficiind de surse de informare, au o altă părere decât conducerea companiei exprimată în dreptul la replică, publicat recent de revista Timpul.
Andrei ION