Cine vrea capul Parohului de la Biserica „Crucea de Piatră”?
SOLIDARI. Enoriașii din Călugăreni sunt alături de parohul lor
Parohul de la Biserica „Crucea de Piatră” din Călugăreni a fost suspendat din funcție, fiind trimis spre caterisire (interzicerea dreptului de a mai sluji vreodată) în fața Comisiei de Disciplină a Episcopiei Giurgiului – Consistoriul Eparhial. Dar credincioșii consideră suspendarea un grav abuz!
În data de 25.06.2010, Secretariatul Episcopiei Giurgiului emite decizia nr. 836 prin care Permanența Consiliului Eparhial hotărăște (atenție!) „… reactivarea Schitului Crucea de Piatră cu hramul Sfântul Prooroc Ilie Tezviteanul, emițându-se în acest sens Decizia Chiriarhală nr. 6/2010”, invocând „izvoare istorice” apărute brusc (!), izvoare care „atestă faptul că, încă din anul 1775, biserica parohială Crucea de Piatră din localitatea Călugăreni a funcționat ca schit-chinovie de maici”.
O „reactivare” pe cât de contestată, pe atât de intempestivă. Pe cale de consecință, aceeași decizie îl somează pe Părintele Constantin Valeriu să evacueze casa parohială (împreună cu soția și băiețelul în vârstă de 11 ani – n.n.) și să predea bunurile mobile și imobile o dată cu Registrul Inventar către „conducerea schitului”(?).
Părintele și familia sa au fost puși în postura de a ajunge efectiv în stradă, în condițiile în care apartamentul din București al Părintelui Constantin a fost de mult vândut, banii fiind folosiți la renovarea casei parohiale, așa cum afirma inclusiv consilierul parohial Coman Gheorghe!
Interesant este că Primăria Comunei Călugăreni infirmă atestarea istorică din documentul Episcopiei referitoare la existența vreunui schit!!!Prin Adeverința 6608/15.10.2010 se arată că în Arhivele instituției nu există nici un fel de date care să ateste faptul că pe raza satului Crucea de Piatră ar fi existat vreun schit sau mănăstire călugărească!!!
PROTEST. Credincioșii au semnat o petiție în favoarea părintelui Constantin
Mai mult, am intrat în posesia unei copii după Certificatul nr. 3053 din 12 martie 1943, având ștampila Arhiepiscopiei Bucureștilor – Sfânta Mitropolie a Ungro-Vlahiei – și semnătura Patriarhului, în care se atestă faptul că biserica din satul Crucea de Piatră a fost zidită din temelie de dl Ilie Stoian din București și înzestrată cu 4,25 de pogoane pământ arabil „din proprietatea ce posedă în acea localitate”, fără să se facă nici o referire la existența istorică a vreunui schit pe locul bisericii!
Dacă într-adevăr așa stau lucrurile din punct de vedere istoric, ne întrebăm de ce ține neapărat Episcopia Giurgiului să se prevaleze de un schit care nu apare în arhivele Primăriei Călugăreni?
Ca o consecință, peste 300 de credincioși, împreună cu consilierii parohiali au semnat o petiție în care se opun atât ca biserica să fie transformată în schit, cât și ca Preotul Paroh să părăsească biserica și casa parohială. Iar câteva zeci au ieșit în stradă!
În funcție de interese…
O alta acuză este aceea că Părintele Valeriu Constantin a divorțat și s-a recăsătorit. Dacă este să ne luăm după canoanele bisericești, lucrurile sunt cât se poate de clare! Un preot nu poate divorța și nu se poate recăsători!
Așa cum se arată și în Comunicatul Episcopiei, „clericii se pot căsători o singură dată” (12 Vasile cel Mare), „căsătoria a doua a clericilor, sau cu o văduvă, sau după hirotonie, este oprită” (3 Trulan).
Dacă analizăm mai atent, vom observa însă că părintele a divorțat acum mai bine de 15 ani și apoi s-a recăsătorit, răstimp în care… a slujit bine-mersi, cu binecuvântarea și aprecierea înaltelor fețe bisericești ale BOR, fără să fie invocate nici un fel de canoane…!
Am fi curioși să aflăm câți preoți ortodocși din România ar trebui caterisiți sau au fost caterisiți în virtutea divorțurilor acestora? Ne întrebăm: prin ce minune Dumnezeiască s-a făcut că, timp de mai bine de un deceniu, nimeni nu și-a adus aminte de canoanele bisericești în ceea ce privește divorțul Părintelui Constantin și, brusc, aceste canoane au fost invocate ?
Inadvertențe, inadvertențe
MESAJ. Un apel lansat de enoriași pe adresa Episcopiei Giurgiului
Întreaga cazuistică a suspendării și trimiterii în fața Consistoriului a părintelui Constantin Valeriu ridică multe semne de întrebare. Spre exemplu, formularea conform căreia se are în vedere transformarea Parohiei în schit este cel puțin ciudată.
În conformitate cu art. 43 din Statutul BOR, Parohia este o comunitate de creștini ortodocși, clerici și mireni, situată pe o anumită locație și care este condusă de un paroh, în timp ce Schitul este o comunitate de călugări sau călugărițe care viețuiesc după aceeași rânduială ca și în mănăstire. Mai simplu spus, după înțelegerea noastră, este cel puțin ciudat să transformi o parohie într-un schit…
O altă acuză controversată – adusă în Comunicatul Episcopiei din data de 18.10.2010 – este cea referitoare la faptul că preotul Constantin Valeriu ar fi refuzat să predea inventarul tuturor bunurilor mobile și imobile și să elibereze casa parohială. Ironia sorții face că părintele nu a avut CUI să predea toate aceste bunuri.
Dintr-un motiv foarte simplu, susțin atât enoriașii, cât și consilierii parohiali: nu s-a prezentat, la acea dată, nimeni din partea Episcopiei care să preia acele bunuri!
Ne oprim deocamdată aici cu inadvertențele… Întrebarea care rămâne este: cine vrea – și de ce – capul Parohului de la Biserica „Crucea de Piatră”? Așteptăm clarificări plauzibile din partea BOR și a Episcopiei Giurgiului.
„Frumoasa activitate pastorală”
Preotul Constantin Valeriu slujește la Crucea de Piatră de aproape 18 ani! Mai exact, din 1992.
EFORT. Biserica a fost renovată din banii sătenilor și ai parohului
În aproape douăzeci de ani s-a reparat casa parohială care era deteriorată în proporție de 90%, s-au cumpărat toate obiectele de cult, s-a tras instalație electrică, s-au pus geamuri termopan, s-a repictat interiorul bisericii, s-au construit sobe de teracotă în casa parohială și s-au refăcut acoperișul și burlanele. Într-un cuvânt, părintele s-a îngrijit de casa Domnului cu toate cele de trebuință și în măsura posbilităților.
Banii ar fi venit din vânzarea apartamentului părintelui paroh – apartament deținut de acesta în București – și din donații ale credincioșilor. Comunitatea locală i-a recunoscut munca și meritele, conferindu-i diploma de Cetățean de Onoare al localității Călugăreni, după cum reiese dintr-un memoriu de activitate al Părintelui Constantin.
Inclusiv mai-marii Episcopiei Giurgiului au avut cuvinte de laudă când, în noiembrie 2007, însuși Episcopul Ambrozie scria laudativ pe Sfânta Evanghelie:
„Astăzi am resfințit biserica aceasta și i-am adăugat ca hram sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae, iar preotului paroh Constantin Valeriu Laurențiu i-am conferit distincția de iconom stavrofos în semn de apreciere pentru frumoasa activitate pastorală”.
Peste 300 de credincioși, împreună cu consilierii parohiali au semnat o petiție în care se opun atât ca Biserica „Crucea de Piatră” din Călugăreni să fie transformată în schit, cât și ca Preotul Paroh sa părăsească biserica și casa parohială.
Daniel UNCU