Gheorghe Grigurcu: Pornind de la o amintire

Categories opinii, trimitere dreaptaPosted on

Gheorghe Grigurcu: Pornind de la o amintire

Îmi amintesc cu nestinsă emoţie: acum exact şapte decenii, în dimineaţa zilei de 22 iunie 194l, îngenuncheasem împreună cu bunica şi cu mama în faţa aparatului de radio. Se transmitea un mesaj de o covîrşitoare importanţă.

Glasul celui ce devenise conducătorul statului rostea vorbele devenite faimoase: „Ostaşi! Vă ordon: Treceţi Prutul! Zdrobiţi vrăjmaşul din răsărit şi miazănoapte. Dezrobiţi din jugul roşu al bolşevismului pe fraţii noştri cotropiţi. Reîmpliniţi în trupul Ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii voievodali ai Bucovinei…”.

Aceasta însemna intrarea României în cel de-al oilea Război mondial. Cu puţin timp înainte, tatăl meu, ca ofiţer, fusese chemat sub arme.

Satisfacţiile noastre iniţiale, întîi de toate reîntoarcerea în Basarabia natală, urmau să ia sfîrşit cînd, peste mai puţin de trei ani, Armata roşie avea să se reverse iarăşi peste Nistru, silindu-ne la un refugiu, de astădată, definitiv.

Războiul a luat o turnură catastrofală. Îngenuncherea României de către soviete, care i-au impus o cîrmuire totalitară, necruţătoare în intenţia sa de-a răsturna prin violenţă toate rînduielile obşteşti, de-a ne remodela sufletele, avea să reprezinte consecinţa înfrîngerii noastre în Est.

Istoria poporului român a înscris astfel capitolul său poate cel mai întunecat. Mareşalul a fost trimis în faţa plutonului de execuţie, nu înainte de-a mărturisi mamei sale, la ultima lor întîlnire: „Dacă mor  –  este pentru Bucovina şi Basarabia. De ar fi să reîncep, aş face la fel!”.

Cum se cuvine să privim azi tragica sa figură? Militar cu o strălucită formaţie în Franţa, aşadar avînd o mentalitate occidentală, Ion Antonescu s-a văzut nevoit a se alia cu Germania pentru a salva ţara de o ocupaţie fie nazistă, fie bolşevică şi pentru a face cu putinţă refacerea României în graniţele sale fireşti.

Altminteri, în acele grave circumstanţe, nu era posibil. N-a procedat oare în chip similar mult glorificatul Churchill, aliindu-se cu Stalin şi lăsîndu-i cu nonşalanţă, drept pradă, partea de Est a continentului?

E drept, memoria Mareşalului e legată de moartea unui însemnat număr de evrei. Faptul s-a petrecut într-un context tulbure, al dezordinilor legionare, în faza Horia Sima a mişcării, cărora tot Ion Antonescu le-a pus capăt cu energie, ca şi, evident, al imixtiunilor nemţeşti.

Dar trebuie să recunoaştem neapărat şi altceva. În nu mai mică măsură, Mareşalul a salvat vieţile unui număr mult mai mare de  cetăţeni de origine iudaică, opunîndu-se „soluţiei finale” preconizate de Hitler.

În vreme ce în Ardealul de Nord, aflat sub ocupaţie horthistă, aproape toţi evreii s-au văzut trimişi în lagărele morţii, statul român a realizat supravieţuirea evreilor săi. Nu sunt vorbe în vînt. Nu sunt scorniri „antisemite”:

„În timpul perioadei de dominaţie hitleristă în Europa, eu am fost în contact permanent cu Mareşalul Ion Antonescu care a făcut foarte mult bine pentru îndulcirea soartei evreilor expuşi persecuţiilor rasiale naziste (…). El este cel care mi-a dat paşapoarte în alb pentru salvarea de teroarea nazistă a evreilor din Ungaria a căror viaţă era în pericol!”.

Ştiţi cine a scris aceste rînduri? Ei bine, autorul lor este dr. Wilhelm Filderman, preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti, în anii ’40. Quod erat demonstrandum.

Gheorghe GRIGURCU