Pe Ejov blestemele chiar l-au ajuns

Categories CulturaPosted on

Pe Ejov blestemele chiar l-au ajuns

Cel ce avea să dea numele de Ejovșcina perioadei Marii Epurări din URSS, Nikolai Ivanovici Ejov, s-a născut la Sankt Petersburg, pe 1 mai 1895, și a absolvit numai cursurile școlii elementare. A lucrat ca ajutor de croitor și ca muncitor industrial.

Cârdășie. În stânga "tătucului" Stalin, Ejov, "piticul sângeros". Ulterior, fotografia a fost retușată, Ejov dispărând din ea

Încorporat în armata țaristă, s-a alăturat bolșevicilor pe 5 mai 1917, cu doar câteva luni înainte de izbucnirea Marii Revoluții Socialiste din Octombrie. În vremea războiului civil rus a luptat în rândurile Armatei Roșii, iar după februarie 1922 a lucrat în sistemul politic, mai mult ca secretar al diferitelor comitete regionale ale Partidului Comunist.

A urcat rapid în ierarhia sovietică, până ce, în anul 1935, a ajuns secretar al CC al PCUS. Din 1935 până în 1939 a fost și președintele Comisiei Centrale de Control a PCUS. A fost unul dintre cei mai credincioși susținători ai lui Stalin. Într-un articol din 1935 a scris că opoziția politică duce în mod obligatoriu în cele din urmă la violență și terorism, anunțând astfel una dintre bazele ideologice ale epurărilor care au urmat.

Însărcinat de Stalin cu controlul NKVD încă din anii 1935-1936, N.I. Ejov îi va succeda lui Iagoda în calitate de Comisar al Poporului pentru Afacerile Interne al URSS, adică șef al NKVD, fiind ales și membru plin al CC al PCUS. În timpul lui, epurările au atins punctul culminant, NKVD procedând la lichidarea a numeroși lideri politici și oameni de stat la nivel unional sau republican, a unor conducători militari, oameni de știință și cultură, ziariști etc., cărora li s-au intentat procese sub acuzații false.

Aproape jumătate dintre șefii partidului și ai armatei au fost trimiși în închisori sau în fața plutoanelor de execuție, alături de cetățeni obișnuiți, bănuiți de „disidență” ori „sabotaj”. Însă, pe 8 decembrie 1938, Ejov a fost „eliberat din funcție la cerere”, iar în locul său ca șef al NKVD a fost numit Lavrenti Beria. Adoptarea de către CC al PC (b) US și Sovietul Comisarilor Poporului al URSS, pe 17 noiembrie 1938, a hotărârilor „Cu privire la arestări, despre supravegherea de către procuratură și efectuarea anchetei” și „Recrutarea unor oameni cinstiți pentru munca în organe” și, ulterior, înlăturarea lui Ejov au vrut să creeze, și chiar au creat pentru o vreme, impresia că Stalin era străin de situație și condamna asemenea metode.

În fapt, represiunile au continuat cu mult zel și sub conducerea lui Beria. Pe 3 martie 1939, Ejov a fost demis din posturile din CC al PCUS, iar pe 10 aprilie același an, a fost arestat și judecat pentru mai multe capete de acuzare, printre care spionaj și trădare, inclusiv tentativă de asasinare a lui Stalin și homosexualitate. A fost deținut în închisoarea Suhanova de lângă Moscova, unde erau plasați „dușmanii deosebit de periculoși ai poporului”. A fost împușcat în 1940. N.I. Ejov nu a fost niciodată reabilitat, ca urmare a rolului său important în timpul Marii Epurări.

Adrian BUCURESCU