S.O.S. bisericile din lemn!
Zeci de lăcașuri din lemn de cult din lemn sunt în pericol de prăbușire
Bisericile din lemn din patru judeţe, din Oltenia şi Transilvania, monumente de arhitectură religioasă de categoriile A şi B, se prăbuşesc sub nepăsarea autorităţilor. Pentru 60 dintre ele, există un proiect lansat de o mână de inimoşi, însă fără fonduri sau cu fonduri asigurate doar din sponsorizări foarte puţin poate fi făcut.
A fost nevoie de o fundaţie care să atragă atenţia asupra unor bijuterii de arhitectură religioasă care se găsesc în sudul Transilvaniei şi nordul Olteniei, dar semnalul de alarmă tras nu a ajuns la toate urechile care ar fi trebuit să audă. Sunt 60 de biserici de lemn identificate de Fundaţia Dala, pe care voluntarii de aici, împreună cu reprezentanţii Ordinului Arhitecţilor din România, încearcă prin toate mijloacele să le salveze.
Astfel, în sudul Transilvaniei şi nordul Olteniei, în judeţele Hunedoara, Sibiu, Gorj şi Vâlcea, au fost identificate de către fundaţia Dala în perioada 2007-2009, 60 de biserici din lemn, toate clasate drept monumente istorice de categorile A şi B, care se afla într-o stare de degradare extrem de avansată, unele dintre ele fiind chiar în stare de colaps.
Două dintre ele, cea de la Almaşu Mic şi Tomnatecul de Sus, judeţul Hunedoara, s-au dărâmat deja, în urmă cu doi ani. Majoritatea, pe lângă detalii de arhitectura remarcabile, au mari suprafeţe de pictură de valoare. Vorbim despre monumente obişnuite şi fireşti în peisajul rural, spectaculoase pentru mentalul urban.
“Multe dintre bisericile de lemn din judeţele Sibiu, Hunedoara, Mureş, Gorj, şi Vâlcea sunt în momentul de faţă într-un semiabandon. În ultimii ani ele au fost devalizate în repetate rânduri, pierzându-se astfel un important patrimoniu mobil aflat în proprietatea comunităţilor locale. Fiecare monument are o istorie aparte, una legată de legile contemporane”, spun iniţiatorii proiectului „60 de biserici din lemn din nordul Olteniei şi sudul Transilvaniei”.
Consiliile judeţene blochează fondurile
Reprezentanţii OAR şi cei ai Fundaţiei Dala au încercat să atragă atenţia asupra acestor bisericuţe pe care timpul şi nepăsarea şi-au pus din plin amprenta.
Au încercat să sensibilizeze opinia publică printr-o serie de campanii de strângeri de fonduri, dar şi autorităţile, mai ales că stă în puterea şi în bugetul lor să ajute la salvarea vechilor biserici – monument din lemn. Proiectul a debutat în anul 2009, iar startul a fost promiţător.
Ca orice treabă românească, însă, s-a pierdut pe drum şi asta nu din cauza iniţiatorilor proiectului. “Restaurarea bisericilor de lemn necesită fonduri mari pe care nu le putem strânge prin evenimente caritabile.
Rostul acestora este de a atrage atenţia prin orice mijloace asupra acestui patrimoniu aflat în pericol. Un concert am avut în ianuarie 2011 şi în urma lui am strâns aproximativ 4.000 de euro, fonduri pe care le vom investi într-o intervenţie de urgenţă – de exemplu repararea unui acoperiş pentru o biserică sau două, depinde de problemele specifice.
Cu siguranţă, fără sprijinul autorităţilor nu vom putea salva toate aceste biserici. Au fost emise mai multe hotărâri de Guvern prin care erau alocate fonduri unora din bisericile incluse în proiect.
Aceste fonduri sunt date consiliilor judeţene, unde se blochează totul. CJ Hunedoara este partenerul cel mai puţin cooperant, care a încetat dialogul cu Ordinul Arhitecţilor din România de mai bine de un an.
În toamna lui 2009 ,CJ Hunedoara a primit fonduri cu care a achiziţionat material lemnos şi siţă pentru 12 biserici din judeţ. Ce s-a întâmplat cu aceastea, nu ştie nimeni”, a precizat Ioana Alexe, coordonatorul acestui proiect.
Se presupune că materialul lemnos achiziţionat de CJ Hunedoara se află undeva depozitat şi putrezeşte, asemenea bisericilor cărora le-au fost destinate.
Bisericile au nevoie de intervenţie de urgenţă
Cei care au demarat proiectul “60 de biserici de lemn din nordul Olteniei şi sudul Transilvaniei” sunt de părere că, în acest moment, vitale sunt proiectele de intervenţie de urgenţă, fără de care monumentele se vor prăbuşi.
De asemenea, este necesară o strategie pe termen lung, susţinută de legi care să protejeze acest patrimoniu aflat în pericol să dispară.
“Precaritatea monumentelor, dispariţia accelerată a ocupaţiilor, meşteşugurilor şi a resursei umane locale este în acord cu gradul nostru de implicare, cu investiţiile alocate de statul român şi cu blocajele existente în momentul de faţă în accesarea fondurilor structurale europene pentru astfel de proiecte. Implicarea meşterilor locali- fierari, sitari, pietrari, dulgheri – în proiecte de intervenţie de urgenţă sau de restaurare este benefică atât pentru calitatea lucrărilor de execuţie cât şi pentru recuperarea ocupaţiilor tradiţionale”, au mai spus reprezentanţii acestui proiect.
Ei cred cu tărie că, o intervenţie de urgenţă asupra bisericilor, ar putea recupera interesul comunităţilor locale pentru propriul patrimoniu şi ar putea implica meşterii locali şi revigora economic zonele rurale. Dar lucrurile ar putea decurge mult mai uşor prin implicarea reală a autorităţilor, cele în mâna cărora există fondurile necesare.
Ce s-a făcut pentru vechile bisericuţe…
Aşa cum arătam anterior, cele mai multe intervenţii s-au făcut în anul demarării proiectului, adică în 2009. Atunci, potrivit raportului de activitate, patru biserici din Hunedoara au fost acoperite cu folie provizorie, cu ajutorul unei finanţări de la Ministerul Turismului (MT).
Este vorba despre biserica “Adormirea Maicii Domnului”, din satul Alun – comuna Bunila, biserica “Duminica Floriilor”, Sat Gothatea – comuna Gurasada, biserica “Buna Vestire”, din Hărţăgani – comuna Băiţa şi Biserica “Sf. Nicolae” din satul Tomnatec, comuna Bulzeştii de Sus. De asemenea, la alte patru biserici din Sibiu a fost reparat acoperişul din ţiglă, tot printr-o finanţare de la Ministerul Turismului şi vorbim despre biserica Buna Vestire, sat Ilimbav – comuna Marpod, biserica Sf. Treime, sat Presaca – comuna Păuca, biserica Sf Arhangheli, sat Broşteni – comuna Păuca şi capela funerară din satul Jina.
În decembrie 2009 au fost achiţionate materialele necesare intervenţiei de urgenţă pentru opt biserici din Hunedoara, tot cu finanţare de la MT, adică materialele despre care vorbeam anterior că s-au pierdut din păcate pe drum.
Şi tot în 2009, din păcate, biserica din satul Tomnatecul de Jos nu a mai avut puterea să aştepte intervenţia autorităţilor şi s-a prăbuşit sub greutatea timpului. Căzută la pământ, a fost acoperită cu structură din lemn independentă, în timp ce piesele au fost inventariate şi puse la adăpost.
O altă biserică, de această dată din Pojogeni Gorj a fost salvată prin strămutare în curtea Măînăstirii Cămărăşeasca.
Între timp, CJ Hunedoara şi-a dezlegat puţin băierile pungii şi, împreună cu ajutorul venit din donaţii particulare, alte cinci biserici hunedorene au fost acoperite cu folie provizorie de protecţie, adică biserica „Sf. Nicolae”, din satul Almaşu Mic – comuna Peştişu Mic, biserica „Sf. Nicolae”, din satul Vălari – comuna Topliţa, biserica “Sf. Nicolae”, sat Dumbrăviţa – comuna Ilia, biserica „Cuvioasa Paraschiva”, sat Târnăviţa – comuna.
Brănişca şi biserica “Cuvioasa Paraschiva”, sat Sălciva – comuna Zam. De asemenea, cu ajutorul partererilor implicaţi în acest improtant proiect au fost întocmite relevee de către studenţii arhitecţi din Bucureşti şi Timişoara, în cadrul activităţilor didactice şi prin voluntariat, care au fost puse la dispoziţia filialelor OAR locale, consiliilor judeţene, Ministerului Turismului sau specialiştilor implicaţi.
În plus, s-au făcut proiectele tehnice pentru o parte a bisericilor cuprinse în raportul Fundaţiei Dala, precum şi proiectul cadru pentru conolidarea picturilor bisericeşti. Un an mai tîârziu, lucrările au continuat, dar o nouă biserică renunţă să mai lupte cu trecerea timpului şi se prăbuşeşte, chiar când se lucra la proiectul de restaurare a ei de către o echipă de arhitecţi.
Este vorba despre biserica de lemn din satul Urşi, comuna Popeşti, judeţul Vâlcea. Ministerul Turismului a fost, din nou, receptiv şi a alocat fonduri pentru vechile lăcaşuri de cult, dar sumele sunt mici, în comparaţie cu necesităţile reale. Astfel, în 27 martie 2010, Ministerul Turismului a decis alocarea de fonduri pentru continuarea lucrărilor începute în 2009.
În judeţul Sibiu ajung 140.000 euro pentru urmatoarele biserici : „Buna Vestire”, sat Ilimbav – comuna Marpod, “Sf. Treime”, sat Presaca – comuna Păuca, “Sf Arhangheli”, sat Broşteni – comuna Păuca şi capela funenară din Jina.
Pentru judeţul Hunedoara sunt alocaţi 400.000 euro pentru bisericile „Sf. Nicolae” – Sat Almasu Mic, comuna Peştişu Mic, “Adormirea Maicii Domnului”, sat Alun – comuna Bunila, Sf. Nicolae”, sat Dumbrăviţa – com. Ilia, biserica “Duminica Floriilor”, sat Gothatea – comuna Gurasada, Biserica “Buna Vestire”, sat Hărţăgani – comuna Băiţa, “Cuvioasa Paraschiva”, sat Sălciva – comuna Zam, „Cuvioasa Paraschiva”, sat Târnăviţa – comuna Brănişca, “Sf. Nicolae”, sat Tomnatecu de Jos – comuna Bulzeştii de Sus, Sf. Nicolae, sat Vălari – com. Topliţa, „Sf. Gheorghe”, sat Boz – comuna Brănişca, „Sf. Arhangheli”, sat Vălişoara, comuna Balşa şi „Pogorarea Sf. Duh”, sat Căzăneşti.
Se pun la punct strategii, împreună cu autorităţile locale, dar, între timp, aşa cum spuneam, bolta altarului bisericii de lemn din Urşi se prăbuşeşte, iar intervenţia de urgenţă poate fi realizată printr-o donaţie de 1.000 de lire a arhitectului Şerban Cantacuzino.
Iar în toamna anului trecut, bisericile de lemn din cadrul proiectului au primit încă 3.000 de euro, tot ca donaţii din partea OAR.
În acest an, din păcate, lucrurile au stagnat. S-au reluat negocierile cu Ministerul Turismului, pentru continuarea intervenţiilor de urgenţă, dar încă nu s-au concretizat.
De asemenea, coordonatorii proiectului au purtat discutii cu Guvernul Regional din Castilla și Leon pentru un parteneriat ce presupune iniţierea, în România, a unor colaborări intracomunitare în cadrul Fondurilor Europene Interreg IV-C, dar deocamdată aceste propuneri de parteneriat se afla in proces de avizare.
Salvate doar prin alocarea de fonduri
În concluzie, poate, am mai putea spune că vechile biserici – monument din lemn pot fi salvate, dar numai cu contribuţia noastră, a tuturor, mai ales că fac parte din patrimonial nostru naţional. Şi, extrem de important, o contribuţie majoră ar trebui să o aibă factorii de decizie, adică aceia care ţin pâinea şi cuţitul în mâini.
Carmen COSMAN