Categorii
Economie La zi

CertSign: Piața de certificate digitale se va tripla anul acesta

CertSign: Piața de certificate digitale se va tripla anul acesta

Piața de certificate digitale se va tripla în acest an, ajungând la aproximativ 100.000 de unități, estimează oficialii CertSign, companie membră a Grupului UTI.

Prin intermediul certificatelor digitale, companiile pot depune declarații fiscale, precum și semna acte și documente, în format digital, fiind asigurate cele trei cerințe de bază ale oricărei semnături: intergritate (se observă imediat dacă documentul este modificat), autenticitate și nerepudiere (nu poate fi contestat ulterior).

Tariful pentru eliberarea unui certficat digital de la CertSign este de 47 de euro, fara TVA, el fiind valabil un an de zile. Apoi, se va achita anual o taxă de întreținere în valoare de 30 de euro. Taxa de emitere a scăzut față de 2009, când se ridica la 66 de euro. Oficialii companiei susțin că ea va continua să scadă, însă nu radical.

Pe piața românească a certificatelor digitale mai activează două companii – DigiSign și Trans Sped – însă CertSign este lider. Dintre cele 25.000 – 30.000 de certificate digitale care sunt utilizate în România în momentul de față, 15.000 au fost emise anul trecut de compania membră a Grupului UTI.

Printre cei mai importanți clienți ai CertSign se numără Orange și GDF Suez. “Pentru o companie, rentează să apeleze la semnătura digitală atunci când emite mai mult de 3.000 – 4.000 de documente anual”, a declarat Adrian Floarea, director în cadtul CertSign.

În cei mai bine de patru ani de existență, compania a investit peste trei milioane de euro. Primul client al CertSign a fost un locotenent din cadrul Ministerului Apărării Naționale, care avea nevoie de semnătură digitală pentru a asigura integritatea unor softuri.

Pentru anul viitor, compania estimează că va emite alte 50.000 – 60.000 de noi certificate digitale.

Adrian Bărbulescu

Categorii
Economie La zi

Securitate a la James Bond la licitaţiile pentru autostrăzi

Securitate a la James Bond la licitaţiile pentru autostrăzi

Pentru a limita la minimum posibilitatea de fraudare, Ministerul Transporturilor a luat măsuri sporite de securitate la desfăşurarea licitaţiilor pentru atribuirea a patru contracte de construcţie de autostrăzi. Astfel, accesul în sediul Centrului de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică (CESTRIN), din subordinea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) va fi restricţionat la maximum în perioada 15 februarie-15 aprilie 2011.

Ministrul Transporturilor, Anca Boagiu, a semnat un ordin prin care vor fi instituite măsuri sporite de securitate în timpul atriburii contractelor de proiectare şi execuţie a tronsoanelor de autostradă Lugoj-Deva, Nădlac-Arad, Orăştie-Sibiu şi Timişoara-Lugoj. Potrivit ordinului, uşile încăperilor în care se vor derula procedurile vor fi încuiate şi descuiate doar de anumite persoane, iar cheile vor fi predate în plicuri sigilate, toată acţiunea urmând să se desfăşoare sub supraveghere video.

Potrivit ordinului, CNADNR trebuie să asigure prezenţa observatorilor Unităţii pentru Coordonarea şi Verificarea Achiziţiilor Publice. Accesul în clădirea CESTRIN se va permite doar pe la intrarea principală, pe baza prezentării actelor de identitate sau legiţimatiilor care fac dovada calităţii de membru în comisiile de evaluare a ofertelor, de expert cooptat, de observator desemnat în cadrul procedurilor, precum şi de angajat al CESTRIN.

Tronsoanele de autostradă Nădlac-Arad şi Lugoj-Deva au ca termen de proiectare şi executie doi ani şi şase luni. Cele două loturi din Timişoara-Lugoj au o lungime de 35,1 km, iar Orăştie-Sibiu, de 82 km.

Categorii
Economie trimitere dreapta

BVB vrea să păstreze exclusivitatea Fondului Proprietatea

BVB vrea să păstreze exclusivitatea Fondului Proprietatea

Conducerea BVB nu este de acord ca acțiunile Fondului Proprietatea să fie listate și pe o altă bursă.

Chiar dacă administratorul Fondului Proprietatea (FP), compania de investiții Franklin Templeton, își anunțase intenția de a lista titlurile fondului pe bursele internaționale, șefii Bursei de Valori București (BVB) nu agreează această intenție.

Dezacordul față de inițiativa Franklin Templeton a fost exprimat chiar de directorul general al BVB, Valentin Ionescu. Șeful bursei bucureștene este de părere că FP poate contribui la consolidarea pieței românești de capital prin creșterea lichidității și diversificarea produselor și nu își dorește ca o parte din companiile locale să migreze pe alte piețe bursiere.

În plus, în momentul de față, o dublă listare a FP este imposibilă din punct de vedere tehnic, deoarece alte societăți de compensare-decontare a tranzacțiilor din alte state (companii similare Depozitarului Central din România) nu sunt conectate la Depozitarul autohton. „Din punctul meu de vedere, nu vreau să se întâmple o altă listare a Fondului Proprietatea”, a declarat Ionescu. Totuși, directorul general al Bursei a ținut să precizeze că o eventuală dublă listare a titlurilor fondului de investiții nu-i va afecta pe acționarii acestuia, întrucât exemplele arată că lichiditatea se menține pe piața națională.

Cu prilejul listării acțiunilor FP pe platforma BVB, pe 25 ianuarie, președintele executiv al Franklin Templeton Emerging Markets, Mark Mobius, declara că a doua listare a Fondului se va face la Londra, Viena, Varșovia sau Hong Kong.

Categorii
Economie La zi

„Regii asfaltului” au câştigat contracte pe bani europeni. Vezi aici ce drumuri construiesc Umbrărescu, Besciu şi Iordache

„Regii asfaltului” au câştigat contracte pe bani europeni. Vezi aici ce drumuri construiesc Umbrărescu, Besciu şi Iordache

Firmele patronate de Dorinel Umbrărescu, Nelu Iordache şi Dan Besciu şi-au adjudecat importante contracte de construcţii şi reabilitări de drumuri chiar din prima lună a anului.

CNADNR a atribuit luni firmei Romstrade, patronată de Nelu Iordache, contractul pentru construcţia variantei de ocolire a oraşului Caracal, in valoare de 44,47 milioane de lei (10 milioane de euro), fără TVA, iar firmei lui Dorinel Umbrărescu, SC Spedition UMB, i s-au atribuit trei contracte pentru reabilitarea DN 24, în valoare totală 255 milioane de lei.

Construcţia centurii Caracalului este finanţată de Comisia Europeană în proporţie de 69,25%, prin Fondul European de Dezvoltare Regională. Durata de execuţie este de doi ani, la care se adaugă alţi doi – perioadă de garanţie.

Proiectul vizează construcţia a 10,35 km de drum, a unui pod şi a 14 podeţe, fiind complementar celui de reabilitare a Drumului Naţional 6 Alexandria-Craiova. Pe de altă parte, CNADNR a atribuit firmei Spedition UMB trei contracte pentru reabilitarea DN 24, de peste 255 milioane de lei, fără TVA. Şi aceste contracte sunt finanţate de Comisia Europeană în proporţie de 69,25%, prin Fondul European de Dezvoltare Regională.

Lotul 1 are o lungime de 39 km, iar valoarea contractului este de 74,61 milioane de lei, fără TVA. Cel de-al doilea lot are o lungime de 37 km şi va costa 79,19 milioane de lei. Contractul pentru lotul trei, în valoare de 71,2 milioane de lei, vizează reabilitarea a 25,8 km.

Lucrările includ şi construcţia a nouă poduri noi, reabilitarea altor 16, la care se adaugă reabilitarea a 155 de podeţe şi a unui pasaj. Durata de execuţie a fiecărui tronson este de doi ani.

Tot luni, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România(CNADNR) a atribuit prin licitaţie deschisă trei contracte pentru reabilitarea DN 6, între Alexandria şi Craiova, în valoare totală de 396,57 milioane de leilei, fără TVA.

De această dată s-au asociat doi regi ai asfaltului – Nelu Iordache (Romstrade) şi Dan Besciu (Euroconstruct). Contractele, care au fost câştigate de către firmele Saphir Structures 1991, Romstrade-Ezentis-Euroconstruct Trading 98 SRL şi Secol SPA–Secol România SRL, sunt finanţate de Comisia Europeană în proporţie de 69,25% prin Fondul European de Dezvoltare Regională.

Durata contractelor este de doi ani, la care se adaugă 24 de luni perioada de garanţie

În cazul lotului 1 – DN 6 Alexandria – Craiova, porţiunea care va fi reabilitată are o lungime de 42,245 km, lucrarea fiind câştigată de Saphir Structures 1991. Valoarea contractului este de 140,65milioane de lei.

Lucrarea pentru lotul 2 – DN6 Alexandria – Craiova, în lungime de 52,8 km, a fost adjudecată de către asocierea Romstrade – Ezentis – Euroconstruct Trading 98 SRL. Valoarea contractului se ridică la 119,36 milioane de lei, fără TVA.

Lotul 3 – DN6 Alexandria – Craiova, în lungime de 36,952 km, a fost atribuit asocierii Secol SPA – Secol România SRL. Valoarea contractului este de 136,56 milioane de lei.

Adrian Bărbulescu

Categorii
Economie

Mioveni: Peste 6.000 de sindicaliști de la Dacia au ieșit în stradă

Mioveni: Peste 6.000 de sindicaliști de la Dacia au ieșit în stradă

Forțele de ordine au estimat că la miting au participat aproximativ 6.000 de oameni FOTO: Agerpres

Peste 6.000 de sindicaliştii de la Automobile Dacia au ieşit marți în stradă, în piața centrală din Mioveni, şi au cerut demisia Guvernului.

Ei s-au declarat nemulţumiţi de măsurile de austeritate impuse de guvernanți, de prevederile proiectului noului Cod al Muncii şi de preţul mare al carburanţilor.

Liderii de sindicat de la Dacia au declarat că nu doresc modificarea Codului Muncii, pentru a nu deveni sclavi. “Acum nu avem nicio problemă cu patronatul, avem o mare problemă cu politica socială a Guvernului. Doar guvernanţii sunt cei vizaţi la acest miting, în acest moment, şi cerem demisia Guvernului”, a declarat Marin Anghel, viceliderul Sindicatului Automobile Dacia.

Protestatarii au strigat lozinci împotriva Guvernului FOTO: Agerpres

Protestatarii au scandat “Jos Băsescu”, “Jos Guvernul”, “Carburantul l-aţi scumpit, la noi voi nu v-aţi gândit”.

Mitingul de la Mioveni a durat aproape două ore, deși autorizația era dată pentru o durată de trei ore, iar sindicaliştii au declarat că vor merge şi la Bucureşti pentru a protesta, relatează Realitatea TV.

Potrivit organizatorilor, la protest au participat aproximativ 10.000 de oameni, salariaţi la Uzina Dacia, la mai multe societăţi furnizoare şi reprezentanţi ai unor organizaţii sindicale din administraţie, educaţie şi sănătate. Reprezentanţii forţelor de ordine au estimat că la miting au participat în jur de 6.000 de persoane.

Ofiţerul de presă al Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Argeş, locotenent Liviu Sâia, a declarat că acţiunea s-a desfăşurat fără incidente. “A fost o organizare foarte bună, nu au fost create niciun fel de probleme. Protestul s-a încadrat în perioada de timp aprobată şi nu s-au înregistrat niciun fel de violenţe sau alt gen de incidente”, a precizat reprezentantul IJJ Argeş.

Categorii
Economie La zi

Anca Boagiu ia calea ferată la puricat. Vezi aici cine va fi verificat de AFER

Anca Boagiu ia calea ferată la puricat. Vezi aici cine va fi verificat de AFER

Accidentele foroviare din ultimii doi ani de zile în care au fost implicaţi atât operatorii de stat cât şi cei privaţi i-au determinat pe oficialii Ministerului Transporturilor să ia măsuri suplimentare de siguranţă. Ministrul Anca Boagiu a anunţat marţi că a semnat un ordin pentru verificarea suplimentară a cunoştinţelor personalului responsabil şi efectuarea de verificări de către Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română (ASFR).

Ea şi-a fundamentat decizia prin producerea, în perioada octombrie 2009 – noiembrie 2010, a unei serii de accidente feroviare grave, fiind constatat şi un grad ridicat de repetabilitate a erorilor umane care au stat la baza producerii acestora.

Măsurile vizează verificarea profesională suplimentară a cunoştinţelor personalului feroviar cu responsabilităţi în siguranţa circulaţiei feroviare, a angajaţilor cu atribuţii în organizarea şi conducerea activităţii de transport feroviar, în perioada 1 februarie – 30 aprilie 2011. De asemenea ASFR (instituţie din cadrul Autorităţii Feroviare Române – AFER), prin Inspectoratele de Siguranţă Feroviară, va face acţiuni de inspecţie de stat.

Măsurile sunt aplicabile administratorului infrastructurii feroviare publice, compania naţională CFR SA, gestionarilor de infrastructură feroviară neinteroperabilă (companii care au închiriat şi exploatează linii secundare de la CFR SA), operatorilor de transport feroviar şi operatorilor economici – furnizori feroviari – autorizaţi să efectueze lucrări de construire, modernizare, întreţinere şi reparare a infrastructurii feroviare, care deţin şi utilizează drezine autopropulsate, utilaje de cale sau altele similare acestora.

Aceste activităţi suplimentare se vor efectua de către CENAFER şi AFER fără a se percepe tarifele uzuale, iar operatorii economici vizaţi nu vor suporta cheltuieli suplimentare. (Adrian Bărbulescu)

Categorii
Economie trimitere stanga (cu foto)

Dispare presa?

Dispare presa?

De ce se grăbesc unii să cânte prohodul presei scrise? Se caută chiar explicații. Din pricina crizei financiare care a redus publicitatea? Să fie piața publicațiilor online un concurent chiar atât de acerb? Este răsfoitul unui ziar deja istorie? Discuțiile despre dispariția presei de print au deja câțiva ani vechime.

Ca tot restul României, publicațiile nu au fost pregătite pentru apariția crizei care tinde să întoarcă pe dos chiar capitalismul, așa cum îl știam. Valul demolator le-a prins fără planuri financiare, fără soluții de ieșire, fără strategii mobile de marketing în condiții aspre, total diferite.

Totul dublat, în multe cazuri, de debandadă financiară și sute de angajați inutili în schemă. Investițiile în advertising (presă, TV, radio, Internet) atingeau un vârf de 600 milioane euro în 2008. În 2009 piața de publicitate a scăzut cu 30%, iar bugetele alocate presei scrise s-au prăbușit cu 57%.

Criza continuă, statul nu mai plătește publicitate, iar titlurile au tot dispărut. În 2009 și 2010 au rămas amintire zeci de titluri de cotidiane, sute de titluri de reviste, peste 100 de publicații necotidiene și-au încetat apariția, prezența pe tarabe a devenit neregulată în foarte multe cazuri, iar tirajele au scăzut semnificativ (excepție notabilă făcând publicațiile în limba maghiară, care, dimpotrivă, și-au sporit tirajele).

Cei doi ani de criză au lovit în plin și presa scrisă din provincie. Au dispărut zeci de titluri din Iași, Craiova, Deva sau Valea Jiului, unde doar patru publicații săptămânale, din cele aproximativ 20, mai apar regulat pe piață. Presa locală din capitalele de județ numără cu zeci de titluri mai puțin. Anul 2011 a început și el cu închideri de redacții. Iar unul dintre efectele cele mai serioase a fost disponibilizarea – mii de jurnaliști au rămas pe drumuri.

Nici la nivel internațional situația nu este mai bună. Potrivit unui raport al OECD (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică), majoritatea editorilor de presă din statele membre au început încă din 2008 să resimtă efectele crizei economice, confruntându-se cu scăderea veniturilor din publicitate, cu declinul vânzărilor și al titlurilor. Exemple elocvente ar fi SUA, în care valoarea pieței presei s-a diminuat cu 34% în 2009 față de nivelul din 2004, urmate de Japonia,  Marea Britanie, Canada și Olanda. Aproximativ 20 din 30 de țări membre OCDE luptă în continuare cu scăderea audienței presei.

Nu este de mirare, în aceste condiții, că jurnaliști de renume, futurologi cu acte în regulă și analiști anunță periodic contracția la maximum a presei scrise, ba chiar dispariția ei totală în jurul anului 2020 în SUA, Europa Occidentală și Australia.

Presa din România a rămas fără titluri precum „Cotidianul”, „Ziua”, „Gardianul” ori „Business Standard”. Dintre reviste, au dispărut, printre altele, „Maxim” și „Men’s Health”. Multe dintre ele s-au reinventat, rămânând „pe online”, ca să nu dispară cu totul. Avansul Internetului este, de altfel, unul dintre argumentele majore pe care le folosesc cei care previzionează dispariția ziarelor. Presa online crește ca Făt-Frumos. Reușește ea să se ridice la înălțimea pretențiilor pe care le are publicul consumator de presă?

Dacă se ia în considerare exodul jurnaliștilor către edițiile online și creșterea popularității site-urilor de știri, care atrag tot mai multe nume consacrate, s-ar putea spune că da. Un foarte bun exemplu ar putea fi „HotNews”, care a apărut ca un blog de revistă în timpul guvernului Năstase, iar acum este o foarte căutată sursă de știri, care are proprii jurnaliști.

Mai sunt și alte puncte forte ale publicațiilor de acest tip – investițiile mai mici, rapiditatea, flexibilitatea sau interactivitatea, toate foarte atrăgătoare într-o lume în care viteza înseamnă totul. Suportul electronic permite ca informația să fie aruncată pe piață concomitent cu producerea evenimentului care o generează, devenind de la „informație la cald” „știre fierbinte”.

Dar jurnalismul de calitate nu poate fi gratuit, nici chiar dacă este livrat online. Miliardarul american Robert Murdoch, cel care deține publicațiile „Wall Street” și „Times”, anunța încă din 2009 intenția de a introduce taxe și pentru accesul la știrile online: „Revoluția digitală a deschis canale de distribuție noi și ieftine, dar nu a făcut conținutul gratuit. Intenționăm să percepem tarife pe toate site-urile noastre de știri”.

În Franța, dintre publicațiile mari, „Libération” a decis încă din 2009 să introducă un sistem mixt, care presupune atât acces liber la majoritatea articolelor, cât și plată pentru alte câteva. La noi au existat încercări din partea „Ziarului financiar” și a „Academiei Cațavencu” de a livra pe Internet contra cost conținutul din ediția tipărită, însă a fost un eșec din punct de vedere al încasărilor.

Se poate concluziona că trecerea ziarelor la ediții online, care presupune costuri, nu înseamnă că cititul ziarelor va mai rămâne mult timp gratuit sau foarte ieftin. Unde mai pui că patronii care le dețin nu pierd nici o clipă din vedere ideea profitului.

Din destinul presei scrise la început de mileniu trei nu poate fi omis „ingredientul” politic. Și nici „rețetarul”. Să le luăm pe rând.

Transferul publicațiilor din mâna unor jurnaliști cu experiență în cea a unor patroni a schimbat mult fața presei. Două lumi – cea a actului de cultură și cea a eficienței pe o piață dură – s-au ciocnit frontal. Mulți patroni au adus politicul pe ordinea de zi a redacțiilor, cu tot ceea ce înseamnă asta – direcționare, partizanat, abdicare de la linia de mijloc. Astfel, colectarea și distribuirea informației pot fi riscante pentru jurnaliștii profesioniști.

Conform Comitetului pentru protejarea jurnaliștilor (organizație care apără drepturile ziariștilor, cu sediul la New York), în ultimii 16 ani peste 600 de jurnaliști au fost uciși în întreaga lume în legătură cu meseria lor. Atacurile asupra reprezentanților mass-media independente producătoare de știri ating cifre-record. Reporterii, bloggerii și redactorii se confruntă cu hărțuiri oficiale, urmăriri penale, atacuri fizice și chiar omoruri.

De obicei guvernele – într-o măsură mai mare sau mai mică – sunt cele care creează această atmosferă de frică, presând mass-media să relateze doar știri în favoarea guvernului, amenințând cu acțiuni juridice sau financiare, intimidând jurnaliștii sau membrii familiilor lor ori utilizând legi penale privind calomnierea. Asta, când nu reușesc cu „vorba bună”…

Partizanatul politic al unei părți a presei este la modă în toată lumea. Este arhicunoscută, spre exemplu, declarația premierului italian Silvio Berlusconi, care afirma că „libertatea presei nu e un drept absolut”. Dacă jurnaliștii din presa scrisă au intrat imediat în „greva călușului”, presa aflată de partea lui Berlusconi a ignorat declarația sau a comentat-o din alt unghi de abordare.

Nici în Franța nu e liniște. Pe de o parte, președintele Sarkozy sprijină financiar unele publicații pe print, pe de altă parte, jurnaliștii de la „Le Monde” acuză guvernanții că se folosesc de serviciile secrete pentru a dezvălui numele informatorilor și cred că presa din Hexagon trece prin una dintre cele mai grele perioade din istorie. Cât despre noua lege din Ungaria, care prevede puteri extinse pentru noua autoritate de „reglementare” în domeniu, denumită Consiliul Ungar al Presei (în realitate, o comisie de supraveghere formată exclusiv din membri Fidesz, partidul premierului Orban), a produs rumoare în cercurile politice și a stârnit oprobriul întregii bresle din Europa.

România nu face excepție. Partizanatul politic al mass-media (trusturi întregi uneori, cu televiziuni, ziare, reviste cu tot) s-a văzut limpede în ultima campanie electorală. Presa românească este „parțial liberă”, România situându-se pe locul 88 în cel mai recent clasament global al libertății presei, dat publicității de Freedom House. Țara noastră rămâne, cu această poziționare, în urma tuturor celorlalte țări membre UE. Se poate astfel creiona portretul-robot al unei prese „personalizate” pentru deținătorii puterii politice, aspect care nu trece neobservat și fără urmări pentru publicul consumator de presă scrisă.

În ce privește „rețeta de succes”, este evident că orice patron – deci și cel din presă – oferă ce crede că-i cere piața, căutând rețete simple și sigure, de atâtea ori în detrimentul calității actului de presă. Ca niște adevărați capitaliști, cei mai mulți își lasă acasă sentimentele, uneori și principiile, făcând din presă o afacere, mai exact, câștig, câștig, câștig. Și restul.

„Mass-media din România se află în mare parte în mâinile unor oligarhi, adică ale unor oameni de afaceri care și-au câștigat banii în altă parte […]. Ei sprijină media financiar, uneori cu până la 60 de milioane pe an – asta, într-un caz concret –, stabilesc prețuri de dumping, ocupând astfel piața media și eliminând prin aceste practici editorii care lucrează normal”, consideră Bodo Hombach, șeful grupului media german „Westdeutsche Allgemeine Zeitung”.

Există și voci care afirmă că presa scrisă nu înseamnă doar ziar, hârtie propriu-zisă. De la ea vin nu doar informații și analize, reportaje, tot ceea ce înseamnă satisfacția unică de a te informa dintr-un ziar. Cele mai multe branduri importante au cititorii lor fideli, care caută substanța, documentarea și detaliile unui material de presă. Dacă pentru unii ziarul este un business sau o armă (când nu este o armură…), pentru alții este o stare de spirit.

Aflată sub presiunea politicului, a pieței, a invaziei IT și a crizelor de tot felul – de la cea de jurnaliști profesioniști la cea financiară –, presa scrisă „nu se predă”. A schimbat suportul tehnic, patronii, linia, formatul, s-a adaptat, s-a transformat, luptă cot la cot cu celelalte mijloace de informare. Rămâne tributară mersului general al societății pe care o deservește – dacă presa occidentală este foarte avansată în era digitală, restul Europei manifestând același trend, Africa și o parte a Asiei încă „se hrănesc” masiv cu publicații tipărite.

Etapă firească, dat fiind faptul că despre folosirea pe scară largă a Internetului în țările africane nu poate fi vorba. În plus, multe dintre ele se află încă în zorii democrației (dacă nu în negura dictaturilor și a războaielor civile), iar guvernele nu se prea grăbesc să deschidă porțile informației.

Este foarte posibil ca, într-o zi, pe principiul „ce nu te omoară te face mai puternic”, în condițiile reîntoarcerii societății la valorile certe, presa scrisă să poată spune din nou „prezent” pentru calitate, profunzime și profesionalism în actul jurnalistic. Ce alt argument ar putea fi mai relevant decât imaginea celui mai puternic om al planetei citind un ziar în modul tradițional – răsfoind pagină cu pagină, atent, concentrat?

Roxana ICHIM

Categorii
Economie trimitere stanga (cu foto)

Eșecul asistenței pentru banii europeni

Eșecul asistenței pentru banii europeni

România absoarbe în ritm de melc fondurile europene, chiar și pe cele destinate… asistenței tehnice pentru îmbunătățirea atragerii acestor fonduri. O arată chiar proporţia de numai 10,59% a plăților făcute către beneficiari prin Programul Operațional Asistență Tehnică.

„Obiectivul global al Programului Operaţional Asistenţă Tehnică este de a asigura sprijinul necesar procesului de coordonare şi de a contribui la implementarea şi absorbţia eficace, eficientă şi transparentă a instrumentelor structurale în România.”

Aceasta este definiția oficială a POAT, postată pe site-ul Autorității de Monitorizare (AM) a programului, din subordinea Ministerului Finanțelor Publice. Cu alte cuvinte, acest program este destinat instituțiilor statului, pentru ca acestea să poată absorbi într-o măsură mult mai mare fondurile nerambursabile puse la dispoziția României de către Uniunea Europeană.

Celelalte programe operaţionale (PO) pot solicita și primi sprijin în cadrul POAT, în vederea implementării operaţiunilor care vizează părţile implicate în două sau mai multe programe operaţionale. Totodată, rolul POAT este de a oferi sprijin sporit procesului de coordonare şi sistemului de control financiar şi audit.

Locul al treilea de la coadă

Acestea sunt scopurile declarate ale programului, însă realitatea dezvăluită de cifre este cu totul alta. Potrivit ultimelor date oficiale disponibile, până la data de 30 noiembrie 2010 gradul de absorbție al fondurilor europene prin intermediul POAT era de numai 10,59%, în urma sa aflându-se doar PO Dezvoltarea Capacității Administrative (6,44%) și POS Transport (1,84%).

Pentru perioada 2007-2010, alocarea Uniunii Europene a fost de 81,13 milioane euro. Cu toate acestea însă, nu au fost făcute plăți către beneficiari decât în valoare de 37,07 milioane lei, din care 5,06 milioane au reprezentat prefinanțarea, iar aproape 400.000 de lei – cofinanțarea de la bugetul statului.

În total, până în prezent au fost depuse 74 de proiecte, dintre care 15 au fost respinse, iar alte două sunt în curs de evaluare. Au rămas, în consecință, doar 57 de proiecte aprobate, cu o valoare totală de 272,43 milioane lei, din care 215,71 milioane lei reprezintă contribuția Uniunii Europene.

Ultima monitorizare a derulării programului vizează anul 2009, iar autorii raportului dat publicității în primăvara anului trecut recunosc, timid, ce-i drept, că lucrurile nu s-au derulat chiar așa cum ar fi trebuit.

„În pofida progreselor înregistrate în 2009, ritmul implementării faţă de estimările de la începutul anului a fost mai scăzut, în principal din cauza numărului redus de proiecte depuse şi a dificultăţilor înregistrate în implementarea acestora”, se arată în raportul de monitorizare. Tot aici se subliniază faptul că POAT are un număr limitat de beneficiari potenţiali, majoritatea acestora fiind instituţii publice centrale.

Chiar dacă oficialii AM a POAT nu o spun explicit, este clar că existența a 15 proiecte respinse denotă faptul că celelalte autorități de monitorizare din cadrul diferitelor programe operaționale nu le-au întocmit în conformitate cu cerințele UE.

Invitați flămânzi la seminarii

Au fost și alte cauze obiective, unele dintre ele hilare la prima vedere, care au condus la întârzierea  absorbției fondurilor în cadrul POAT. De exemplu, în cadrul Axei prioritare 3, „Diseminarea informației și promovarea instrumentelor structurale”, au fost probleme cauzate de foamea invitaților la seminariile organizate în țară.

Mai exact, oficialii AM au invocat „limitele impuse de cadrul legislativ naţional, deficitar la nivel de decontare a cheltuielilor de tip catering necesare pentru organizarea de conferinţe regionale pentru promovarea instrumentelor structurale sau de seminarii pentru reprezentanţii media”. O altă problemă identificată în cadrul aceleiași axe a fost de ordin politic.

Mai exact, conducerea AM a încercat să evite o „nedorită posibilă analogie în ceea ce priveşte campania de difuzare a unor spoturi de promovare a IS şi a campaniei de conferinţe regionale cu campania politică privind alegerile prezidenţiale din 2009”.

Angajați puțini și slab instruiți

În ceea ce privește Axa prioritară 2, „Dezvoltarea în continuare şi sprijin pentru funcţionarea Sistemului Unic de Management al Informației”, problemele au fost legate de contestațiile la licitațiile organizate. Dincolo de unele probleme de procedură, care între timp au fost rezolvate, oficialii AM a POAT recunosc că proprii angajați nu au fost instruiți corespunzător în elaborarea de documentații, de cereri de finanțare și de management de proiect (tehnic și financiar).

Nu în ultimul rând, absorbția fondurilor europene prin intermediul acestei axe a POAT a fost întârziată și de personalul insuficient. Mai exact, nu au fost destule persoane disponibile care să fie desemnate în comisiile de evaluare, fapt pentru care nu au putut fi lansate simultan mai multe proceduri de achiziție.

SCOPUL PROGRAMULUI

În elaborarea POAT s-au avut în vedere proiectele finanţate din programele de preaderare având ca obiectiv consolidarea capacităţii administrative pentru gestionarea fondurilor nerambursabile puse la dispoziție de Uniunea Europeană. Programul Operaţional Asistenţă Tehnică este un program cu cerere deschisă de proiecte cu depunere continuă în perioada februarie 2008-ianuarie 2015.

16 PROIECTE „PE ȚEAVĂ”

În momentul de față se află în pregătire, de către beneficiari, 16 proiecte pe următoarele axe prioritare ale PO Asistenţă Tehnică:

Axa 1, ,,Sprijin pentru implementarea instrumentelor structurale şi coordonarea programelor” – 8 proiecte;
Axa 2, ,,Dezvoltarea în continuare şi sprijin pentru funcţionarea Sistemului Unic de Management al Informaţiei” – 6 proiecte;
Axa 3, ,,Diseminarea   informaţiei   şi   promovarea   Instrumentelor Structurale” – două proiecte.

Adrian BĂRBULESCU

Categorii
Economie

Investițiile străine, mai mici cu un sfert

Investițiile străine, mai mici cu un sfert

În primele 11 luni ale anului trecut, investițiile străine directe s-au ridicat la 2,26 miliarde de euro, în scădere cu 25,5% față de perioada similară din 2009, când totalizau 3,04 miliarde de euro, potrivit datelor făcute publice de Banca Națională a României (BNR). Investițiile directe ale nerezidenților au finanțat în proporție de 43,9% deficitul de cont curent din perioada ianuarie-noiembrie 2010, care s-a ridicat la valoarea de 5,17 miliarde de euro.

Din totalul investițiilor străine directe, cea mai mare parte a fost reprezentată de participații la capital, respectiv 1,41 miliarde de euro. Creditele intra-grup (creditele dintre investitorul străin și filiala sa din România) au totalizat 850 milioane de euro.

În 2009, valoarea investițiilor străine directe a fost de 4,89 miliarde de euro, jumătate din cea consemnată în 2008.

Categorii
Economie La zi

Eric Pop, de la Jules Verne la Barack Obama

Eric Pop, de la Jules Verne la Barack Obama

Eric Pop este românul stabilit în SUA care în urmă cu câteva săptămâni a primit premiul prezidențial pentru cercetare atribuit de Casa Albă celor mai promițători oameni de știință aflați la începuturile carierei.

Eric Pop

Imaginați-vă beculețul care vă arată că nu mai aveți baterie la mobil sau la laptop clipind o dată pe lună sau chiar o dată la două luni!

De asemenea, gândiți-vă că, în acest moment, sute de milioane de aparate electronice, de la iPod și laptopuri la marile centre de stocare a datelor, cum ar fi cele de la Google sau IBM, folosesc între 5 și 10% din energia electrică a Statelor Unite, iar cercetătorii apreciază că în următorii cinci ani cifrele se vor dubla! Studiile unui tânăr cercetător român aflat în America urmăresc tocmai refolosirea energiei pierdute și micșorarea consumului de energie electrică. Ei bine, într-o zi toate astea vor deveni realitate grație și românului Eric Pop, cercetător la University of Illinois.

Eric Pop a ajuns la University of Illinois (UIUC) în 2007. Momentul de vârf al carierei sale de până acum s-a petrecut în urmă cu câteva săptămâni, când a primit premiul prezidențial pentru cercetare (PECASE) atribuit de Casa Albă celor mai promițători oameni de știință sau ingineri aflați la începutul carierei, aceasta fiind cea mai înaltă distincție oferită de Administrația americană tinerilor cercetători. De asemenea, a primit premiul ONR (Office of Naval Research – oficiul de cercetări al marinei, 2010), premiul NSF CAREER (National Science Foundation – fundația națională pentru știință, 2010), premiul AFOSR (Air Force – forțele aeriene, 2010), premiul DARPA (Defense Advanced Research Projects Agency – agenție de cercetări a Pentagonului, 2008), toate fiind premii pentru tineri cercetători.

Premiul PECASE, atribuit pentru prima oară de administrația Clinton în 1996, este coordonat de Oficiul de Știință și Tehnologie și de Biroul Executiv al Președintelui. Cei care primesc acest premiu au apoi acces la fonduri necesare continuării studiilor pentru cinci ani! De altfel, aproape toate premiile primite de Eric Pop au însemnat și accesul către fondurile pentru cercetare ale Administrației americane. Un exemplu este acela al premiului primit de la ONR (oficiul de cercetări al marinei), care a însemnat accesul, timp de trei ani, la o sumă de 510.000 dolari destinată exclusiv cercetărilor, așa cum și premiul DARPA i-a adus, pentru 18 luni, „intrarea” spre 150.000 dolari.

– Cum este să afli că numele tău figurează pe o listă comunicată de președintele Statelor Unite ale Americii, Barack Obama, o listă care cuprinde numele celor mai promițători 85 de tineri cercetători din SUA?
– Prima reacție a fost una de surpriză… au făcut ăștia din Washington o greșeală?! Dar nu a fost cazul! Normal că m-am bucurat foarte mult, pentru că, pe lângă vizita la Casa Albă și întâlnirea cu Obama, cu șefii de la NASA, NSF etc., premiul vine și cu fonduri de cercetare pe cinci ani. Pentru mine este extraordinar, un „great peace of mind” (n.r. – o mare liniște interioară), pentru că acum mă pot concentra mai mult pe cercetare propriu-zisă și mai puțin pe a căuta fonduri pentru a-mi continua munca.

– Ce trebuie să știe românii despre Eric Pop? Cum ai ajuns în SUA?
– Am ajuns în SUA la vârsta de 17 ani, după 1989, venind la familia mamei (bunica, mătușa) în Los Angeles. Bazele carierei mele științifice au fost puse la Liceul „Emanuil Gojdu” din Oradea și prin olimpiadele de fizică. Am crescut într-o zonă în care se vorbește și română, și maghiară. Limba maghiară am învățat-o de la televizor și din cauza
faptului că aproape jumătate dintre copiii cu care mă jucam o vorbeau.

Oricum, limba mea maghiară este jalnică în ziua de azi, în timp ce în română încă mă descurc bine… Am terminat clasa a XI-a și a XII-a la Santa Monica High School, un liceu lângă Los Angeles. După aceea am fost la colegiul MIT (n.r. – Massachusetts Institute of Technology) în Boston și mi-am luat doctoratul la Stanford, lângă San Francisco. Am lucrat un an și jumătate la Intel, iar când am primit slujba la University of Illinois în Urbana-Champaign (UIUC) m-am mutat acolo.

Interesul meu primar era o carieră în cercetare, iar departamentul de inginerie și electronică la UIUC este în Top 4 în SUA, la același nivel cu MIT, Stanford și Berkeley. Vreau să remarc și faptul că John Bardeen, care a primit două premii Nobel pentru invenția tranzistorului și studiul superconductivității, a fost profesor aici.

– De unde și până unde atașamentul față de această specializare?
– Sincer, inițial am vrut să devin astrofizician și am vrut să studiez stelele. Mi-a plăcut pentru că am citit multe cărți de gen, de la Jules Verne la Arthur Conan Doyle. Așa că am intrat la MIT, la o secție de fizică, dar apoi mi-am schimbat interesul.

– Cum decurge o zi normală, ca să spun așa, din viața ta?
– Una dintre chestiile care îmi plac la slujba mea este că nu există zile „normale”. Cercetarea la nivel universitar nu este o slujbă „nine to five” (n.r. – de la 9.00 la 5.00, programul de lucru obișnuit al unui funcţionar american). Bineînțeles, predau la clasă trei zile pe săptămână, iar în restul timpului sunt șeful unui grup de cercetare care conține circa 20 de studenți. Cu ei am întâlniri, mergem la laborator, discutăm idei, respingem idei, scriem lucrări, mergem la conferințe. Avem colaborări cu cercetători de la vreo 5-6 universități din SUA dar și vreo 4-5 din Italia, Japonia și Germania.

– Te rog să ne spui, practic, în ce constau cercetările pe care le faci.
– Cercetarea mea este în domeniul electronicii, mai specific pe nanotehnologie. Vrem să aflăm limitele fundamentale ale tranzistorilor și circuitelor, folosind în particular elementul carbon în loc de silicon. Suntem interesați și de „reciclarea” energiei care este pierdută, drept căldură, în circuitele de azi. Dacă vom construi tranzistori din carbon și captăm energia pierdută drept căldură, am putea face circuite mult mai eficiente precum cele de azi.

De exemplu, un laptop sau un telefon celular ar putea funcționa timp de câteva luni cu aceeași baterie. Dacă am reuși, ar fi benefic și pentru echipamentele medicale, dar și pentru orice alt domeniu unde circuitele trebuie să fie foarte eficiente, cum ar fi sateliții, electronicele implantabile sau echipamentele îndepărtate fără surse stabile de electricitate și fără baterii greoaie.

– Printre cei care ți-au acordat premii și, implicit, acces către fondurile necesare continuării cercetărilor s-a aflat și DARPA, o agenție a Departamentului Apărării care se ocupă de noile tehnologii ale armatei…
– Da, DARPA crede că cercetările noastre pot ajuta și în plan militar. De exemplu, soldații aflați în misiune sunt deseori obligați să care baterii voluminoase, iar acest lucru ar putea fi ușurat. Dacă vor avea doar o mică baterie ca să încarce toate electronicele necesare întregii misiuni, nu ar avea nevoie să se oprească pentru a alimenta sau a folosi panourile solare. Chimiștii cercetează să facă baterii mai bune, în timp ce eu sunt concentrat să realizez circuite electronice mai eficiente.

– Mai ai pe cineva în România? Mai ajungi prin țară?
– Ultima dată am fost în România în 2005 și sper să mai vin în 2011. Aproape toată familia mea și mulți prieteni sunt acum în SUA, dar îmi face plăcere să primesc mesaje din România, deși cu distanța și diferența de fus orar e un pic mai greu. Mi-ar face mare plăcere să văd mai mulți studenți din România aici, la UIUC, și în departamentul meu. Aș vrea să-i încurajez pe studenții români calificați și interesați să aplice la programele noastre!

– Cum trebuie să fie un student pentru a lucra cu tine?
– Două calități sunt, probabil, de bază: „smart and can get things done”, adică inteligent și să poată face lucrurile bine. În rest, îi putem învăța aproape orice detaliu.

– Unde stai în America? Există o comunitate de români acolo?
– Acum locuiesc în Urbana-Champaign, care reprezintă de fapt două orășele lipite ce totalizează cam jumătate din mărimea orașului Oradea, fiind la vreo 200 km la sud de Chicago. Sunt și români pe aici, suntem de fapt trei profesori români în departamentul meu, de electronică, și îmi face plăcere să vorbesc uneori cu ei în limba română. Altfel, totul este în engleză… cu excepția discuțiilor cu părinții prin telefon.

– Te-ai gândit vreodată să te întorci în România? După ce ai primit acest premiu, te-a contactat cineva din România pentru a te felicita?
– Am fost contactat de Ambasada României din Washington și de câțiva prieteni de liceu din Oradea (mulțumesc Ciubi și Diana!). Sincer, nu m-am gândit să mă întorc, viața și slujba mea sunt acum aici, dar mi-ar face plăcere să fiu legat de viața științifică din România, dacă există această posibilitate.

– Eric, ai devenit „american” în toată puterea cuvântului? Îți plac fotbalul american și baseball-ul sau ai rămas fidel fotbalului? Hotdog sau mititei?
– Nu m-am schimbat prea mult. Prefer fotbalul european și mă bucur foarte mult când prind Campionatul European sau pe cel Mondial la televizor. Normal, sunt încă un mare fan al naționalei României de fotbal. Mititei sau hotdog… aici este un scor mai strâns, poate 3-2 pentru mititei!

– Care sunt hobby-urile tale?
– În acest moment nu am prea multe hobby-uri în afara muncii și a fotbalului (la televizor!), dar mă interesează și muzica, snowboardingul, tenisul, probabil în această ordine. Când am absolvit școala am fost DJ, timp de patru ani, la postul de radio Stanford. Am fost DJ și la multe petreceri de la Stanford, dar și în cluburi din San Francisco, unde am avut ocazia minunată de a mai strânge ceva bani și de a cunoaște oameni care nu au legătură cu ingineria electrică.

– Eric, îți mulțumim și îți dorim să îți continui ascensiunea spre un Premiu Nobel!

Bogdan COSTEA