Categorie: Explicit

Minoritari în propriile țări?

Rata natalității scăzută din Europa, cuplată cu numărul imigranților, care crește foarte repede, va schimba fundamental ce vom înțelege prin cultura și societatea europeană, consideră experții. Schimbările în componența populației au implicații majore în educație, spațiul locativ, societate, arte etc.

De asemenea, ar putea avea un impact în politica externă, în condițiile în care cifrele arată că în tot mai multe state localnicii devin minoritari în propriile țări.

Se estimează, de exemplu, că până în anul 2050 doi din 10 cetățeni ai Europei vor fi musulmani. Conform studiului făcut în 2006 de Leon Perkowski pentru US Air Force, sunt cel puțin 15 milioane de musulmani în Uniunea Europeană, iar numărul acestora este posibil să atingă 23 de milioane. Anumite cartiere din unele mari orașe europene devin din ce în ce mai islamice și schimbările se produc tot mai repede.

Conform US Migration Policy Institute, rezidenții de credință islamică vor constitui mai bine de 20 de procente din populația Uniunii Europene până în anul 2050, iar în unele zone deja s-a atins acest procent.

Marsilia și Rotterdam sunt două exemple de orașe în care populația islamică a depășit 25%. Alte procente: 20% musulmani în Malmo, 15% în Bruxelles și Birmingham și 10 procente în Londra, Paris și Copenhaga.
Efectele imigrației

Cifrele privind imigrația sunt relevante. „Din 2002”, arată un raport al Uniunii Europene, „numărul imigranților în Uniunea Europeană s-a triplat”. Accelerarea creșterii acestui număr a făcut irelevante previziunile inițiale. În 2004, în UE se credea că populația Uniunii va scădea cu 16 milioane până în 2050.

Acum se crede că va crește cu 10 milioane până în 2060, dar nu sporul natural al locuitorilor țărilor respective va fi cauza, ci instalarea imigranților, felul în care natalitatea în rândul lor o va surclasa pe cea europeană. Este de așteptat, de pildă, ca Marea Britanie să ajungă țara cu cea mai mare populație din UE până în 2060, cu 77 de milioane de locuitori, dar nu cu englezi va spori cifra.

Se estima și că populația Italiei va scădea vertiginos, acum se așteaptă ca numărul să stagneze, dar un aflux de imigranți poate schimba lucrurile. În aceste condiții, englezii vor fi minoritari în orașul Birmingham până în anul 2026, afirmă jurnalistul american Christopher Caldwell, și chiar mai repede în orașul Leicester.

Potrivit lui David Coleman, profesor de demografie la Universitatea Oxford, englezii vor fi minoritari în propria țară în circa 50 de ani, iar copiii britanici chiar mai devreme, dacă se ia în calcul natalitatea din rândul imigranților care umplu Marea Britanie.

Estimând o populație totală a Marii Britanii de 77 milioane de locuitori în 2051, profesorul Coleman consideră că doar 45 de milioane (59%) vor mai fi britanici get-beget.

Un alt exemplu este Spania. Dacă în 1998 aproximativ 3,2% din populația acestei țări erau născuţi peste graniță, în 2007 proporţia era de 13,4%. şi populația Principatului Monaco, cea mai dens populată țară din lume, are o componență neobișnuită, pentru că localnicii sunt minoritari în propria țară. Cei mai mulți rezidenți sunt francezi (47%), iar monegaştii reprezintă 16%, italienii 16% și 21% aparțin altor 125 de naționalități ce formează populația internațională din Monaco.

În nordul Europei, presa din Norvegia, la rândul ei, trage un semnal de alarmă privitor la faptul că tinerii care folosesc limba țării în școli vor fi minoritari în perspectiva anului 2021.

Semnalele sunt foarte evidente – elevii vorbitori de norvegiană sunt deja minoritari în zeci de școli din Oslo. Dacă în anul 2000, 30% din elevii din școlile norvegiene erau imigranți, proporţia a crescut cu 10% în 10 ani.

În Balcani, aceeași situație. „Centrul pentru Politici Demografice” din Sofia a tras un semnal de alarmă prin care avertizează că în anul 2050 bulgarii ar putea deveni o minoritate etnică în interiorul propriei țări. Prof. Petăr Ivanov, din partea Centrului pentru Politici Demografice, a prezentat o serie de predicții conform cărora membrii populației bulgare etnice ar putea scădea până la 800.000 în 2050.

În același timp, se preconizează că în 2050 vor exista 3,5 milioane de romi și 1,2 milioane de turci în Bulgaria. În prezent, populația etnică bulgară este estimată la 5 milioane de persoane, în vreme ce etnicii turci și romi ating un milion de persoane.

Unul dintre motive ar putea fi și actualul trend al ratelor ridicate de mortalitate din zona rurală, care, dacă se menține, ar putea duce la dispariția totală a satelor din Bulgaria, până în 2060. În ultimii 60 de ani, populația rurală a Bulgariei s-a redus cu peste 3 milioane de persoane.

Nici situația din România nu este diferită, conform previziunilor specialiștilor de la Centrul de Cercetări Demografice „Vladimir Trebici” din cadrul Academiei Române. Astfel, în 2050, populația țării noastre va atinge, conform celor mai sumbre previziuni, 15 milioane de locuitori. Această situație nu a mai existat decât în 1950, imediat după cel de-al doilea război mondial, când în România locuiau doar 16,3 milioane de cetățeni.

Conform estimărilor, populația României va intra într-o fază de declin, trecând de la 21,8 milioane în 2002 la 20 de milioane în 2020 și ajungând la mai puțin de 16 milioane în anul 2050. Ultimele statistici au confirmat că natalitatea în rândul etnicilor români este de 10,2 născuți la o mie de locuitori, în timp ce la romi se înregistrează o natalitate de 25 la mie.

În prezent, în România trăiesc, conform ultimului recensământ, realizat în 2002, aproximativ 2,3 milioane de cetățeni români de alte etnii, la o populație de aproximativ 21 milioane de locuitori.
Tendință mondială

La rândul lor, SUA fac același gen de calcule. Populația albă nu va mai fi majoritară în Statele Unite ale Americii la orizontul anului 2042, cu zece ani mai devreme decât prevedeau proiecțiile anterioare, a anunțat Biroul american pentru recensământul populației.

Astfel, în prezent, albii reprezintă 65% din totalul populației, dar proporția se va reduce începând cu 2030, în condițiile în care ritmul deceselor îl depășește pe cel al nașterilor în rândul populației albe. Începând cu 2050, minoritățile rasiale vor constitui 54% din populația Americii, care va ajunge la 439 de milioane.

Cea mai mare rată de creștere o va cunoaște populația hispanică, ce va ajunge la 133 de milioane în 2050, pe fondul ratei ridicate a natalității, dar și al imigrației masive.

Populația de origine asiatică, cu un procentaj de 4,5% din totalul populației în 2010, se va apropia de 8% în 2050, în timp ce estimările arată că populația neagră va cunoaște un ușor regres, de la 12,2% în 2010 la 11,8% în 2050.

În plus, populația americană va fi marcată și de un proces de îmbătrânire: dacă în prezent 38,7 milioane de americani au peste 65 de ani, în 2050 numărul bătrânilor va ajunge la 88,5 milioane. Toate acestea, coroborate, vor duce inevitabil, consideră experții în demografie, la realitatea că americanii vor deveni minoritari în SUA.

Şi în alte zone ale Globului se manifestă această tendință. Spre exemplu, dezvoltarea spectaculoasă din ultimii ani a Emiratelor Arabe Unite a adus cu ea și o problemă similară celei din Europa și SUA – afluxul masiv de străini îi poate pune pe localnicii din Dubai în postura de minoritari în țara lor.

„Mă tem că edificăm zgârie-nori, dar pierdem Emiratele”, s-a exprimat plastic purtătorul de cuvânt al Poliției, generalul Khalfan Tamim, referindu-se la faptul că străinii achiziționează tot mai multe proprietăți în Dubai. Qatarul și Kuweitul, care au adus multă forță de muncă din exterior, în special din sud-estul Asiei, pentru dezvoltare, se confruntă cu același dezechilibru demografic. Şi în Singapore se constată o tendință similară.

În 1998, singaporezii constituiau 74% din populație, în prezent mai sunt 64%. Dacă ritmul actual de creștere a numărului rezidenților care nu sunt singaporezi se menține, în jurul anului 2020 se vor înregistra circa două milioane de străini la o populație de 7,4 milioane de etnici singaporezi.

Organizația Internațională pentru Migrație estimează că numărul de migranți internaționali ar putea să se dubleze în următorii 40 de ani, pentru a ajunge la 405 milioane în 2050.  Toți acești „cetățeni universali” vor schimba, cu siguranță, fața lumii și datele ei etnice și demografice pentru generația următoare.

Articol preluat din revista BALCANII ȘI EUROPA
Autor – Roxana ICHIM

Fondurile pentru restaurarea Castelului Corvinilor au fost sistate

Ministerul Culturii a stopat finanțarea pe motiv că restaurarea se face „după ureche”
Lucrările de reabilitare a Castelului Corvinilor din Hunedoara s-au blocat după ce Ministerul Culturii a decis întreruperea finanțării. Ministerul a constatat că restaurarea se face „după ureche”. Muncitorii și-au strâns sculele și au lăsat zidurile goale, în așteptarea unei decizii care să le permită să continue execuția.

Ridicat în secolul al XV-lea, Castelul Corvinilor este unul dintre cele mai impunătoare din Europa, apreciat îndeosebi pentru combinația stilurilor arhitectonice. Zeci de mii de turiști vin anual să vadă reședința lui Iancu de Hunedoara, chiar dacă măreția construcției este acoperită de schelele firmelor ce se ocupă de restaurarea lui.

Un proces care durează de 14 ani și care s-a derulat în hopuri din cauză că niciodată nu s-au găsit suficiente fonduri. Ritmul lucrărilor s-a intensificat în ultimii doi ani, ceea ce le-a dat mari speranțe reprezentanților administrației Castelului.

Din 1997, prin planul național de restaurare, a început șantierul de refacere a Castelului Corvinilor. Până în anul 2008, finanțarea a fost destul de incoerentă și mai mult a contribuit Primăria Municipiului Hunedoara decât Ministerul Culturii.

În anul 2008, Castelul Corvinilor a fost considerat o prioritate națională și, într-adevăr, a beneficiat de finanțări substanțiale, adică circa un milion de euro, dar pentru scurt timp.  La ora actuală, iar s-au blocat transferurile bugetare, iar lucrările s-au oprit.

„Sistarea plăților este motivul pentru care nu se mai găsește nici un muncitor. Lucrarea de restaurare a componentelor artistice din piatră a fost finalizată în proporție de aproximativ 50%”, a declarat Ioan Bodochi, muzeograf la Castelul Corvinilor.

Sistarea finanțării nu a rămas fără urmări, iar un grup de tineri cărora le pasă de soarta importantului monument de artă medievală din Transilvania au decis să ia atitudine.

Aceștia au postat un banner imens dedicat ministrului Culturii, Kelemen Hunor, în care cer deblocarea fondurilor necesare lucrărilor de restaurare; hunedorenii au ales un loc numai bun, așa încât bannerul de 12 metri pătrați să poată fi văzut de turiștii care ies din castel.

Ministrul Culturii, Kelemen Hunor, a explicat la Deva că lucrările au fost oprite nu pentru că nu sunt bani, ci pentru că nu există un proiect de restaurare.

Hunor spune că recent a fost aprobată suma de 150.000 lei, pentru ca lucrările să continue, dar s-a constatat că sunt prost realizate.

În plus, a declarat ministrul, nu există un proiect pentru restaurare, iar până acum s-a lucrat „după ureche”.

Kelemen Hunor a precizat că trebuie realizat de urgență un proiect unitar, pentru ca restaurarea Castelului Corvinilor să poată fi reluată.

Recesiunea scade numărul vizitatorilor

Anul acesta, Castelul Corvinilor a fost „îngenuncheat” și de recesiunea economică. Ioan Bodochi spune că a scăzut foarte mult și numărul turiștilor.

„În primele trei luni ale anului am înregistrat o scădere de 40%. Anul trecut am avut aproximativ 120.000 de turiști plătitori de bilet și alți 15.000-20.000 care nu au plătit”, a precizat sursa citată.

Castelul nu a mai fost restaurant complet din anul 1870. În perioada anilor 1956-1968 a mai avut loc o lucrare de restaurare primară, în care s-a intervenit pentru consolidarea zidurilor și a bolților din piatră de la capela castelului și din Sala Dietei.

O istorie copleșitoare

Cunoscut și sub denumirea de Castelul Huniazilor sau Cetatea Hunedoarei, Castelul Corvinilor atrage prin construcția impunătoare, cu acoperișuri înalte, cu turnuri și turnulețe, ferestre înguste cioplite în piatră și balcoane împodobite cu dantelărie de piatră.

Castelul Corvinilor a fost construit în secolul al XV-lea de către Iancu de Hunedoara, pe locul unei vechi întărituri, pe o stâncă la picioarele căreia curge pârâul Zlaști. A fost una dintre cele mai mari și vestite proprietăți ale lui Iancu de Hunedoara și din acest motiv castelul a cunoscut în timpul acestuia însemnate transformări.

El devine astfel o somptuoasă locuință, nu numai un punct strategic întărit. Cu trecerea anilor, diverșii stăpâni ai castelului i-au modificat înfățișarea, îmbogățindu-l cu turnuri, săli și camere de onoare.

După ce și-a pierdut utilitatea inițială, castelul a fost restaurat și transformat în muzeu, iar cei mai fideli vizitatori sunt turiști maghiari.

Este, de asemenea, și un loc preferat de regizorii europeni, dar și de cei americani, iar aici s-au turnat în ultimii ani mai multe filme artistice sau documentare.

„Sistarea plăților este motivul pentru care nu se mai găsește nici un muncitor. Lucrarea de restaurare a componentelor artistice din piatră a fost finalizată în proporție de aproximativ 50%.”                 Ioan Bodochi, muzeograf

Carmen COSMAN

S.O.S. bisericile din lemn!

Zeci de lăcașuri din lemn de cult din lemn sunt în pericol de prăbușire

Bisericile din lemn din patru judeţe, din Oltenia şi Transilvania, monumente de arhitectură religioasă de categoriile A şi B, se prăbuşesc sub nepăsarea autorităţilor. Pentru 60 dintre ele, există un proiect lansat de o mână de inimoşi, însă fără fonduri sau cu fonduri asigurate doar din sponsorizări foarte puţin poate fi făcut.

A fost nevoie de o fundaţie care să atragă atenţia asupra unor bijuterii de arhitectură religioasă care se găsesc în sudul Transilvaniei şi nordul Olteniei, dar semnalul de alarmă tras nu a ajuns la toate urechile care ar fi trebuit să audă. Sunt 60 de biserici de lemn identificate de Fundaţia Dala, pe care voluntarii de aici, împreună cu reprezentanţii Ordinului Arhitecţilor din România, încearcă prin toate mijloacele să le salveze.

Astfel, în sudul Transilvaniei şi nordul Olteniei, în judeţele Hunedoara, Sibiu, Gorj şi Vâlcea, au fost identificate de către fundaţia Dala în perioada 2007-2009, 60 de biserici din lemn, toate clasate drept monumente istorice de categorile A şi B, care se afla într-o stare de degradare extrem de avansată, unele dintre ele fiind chiar în stare de colaps.

Două dintre ele, cea de la Almaşu Mic şi Tomnatecul de Sus, judeţul Hunedoara, s-au dărâmat deja, în urmă cu doi ani. Majoritatea, pe lângă detalii de arhitectura remarcabile, au mari suprafeţe de pictură de valoare. Vorbim despre monumente obişnuite şi fireşti în peisajul rural, spectaculoase pentru mentalul urban.

“Multe dintre bisericile de lemn din judeţele Sibiu, Hunedoara, Mureş, Gorj, şi Vâlcea sunt în momentul de faţă într-un semiabandon. În ultimii ani ele au fost devalizate în repetate rânduri, pierzându-se astfel un important patrimoniu mobil aflat în proprietatea comunităţilor locale. Fiecare monument are o istorie aparte, una legată de legile contemporane”, spun iniţiatorii proiectului „60 de biserici din lemn din nordul Olteniei şi sudul Transilvaniei”.

Consiliile judeţene blochează fondurile

Reprezentanţii OAR şi cei ai Fundaţiei Dala au încercat să atragă atenţia asupra acestor bisericuţe pe care timpul şi nepăsarea şi-au pus din plin amprenta.

Au încercat să sensibilizeze opinia publică printr-o serie de campanii de strângeri de fonduri, dar şi autorităţile, mai ales că stă în puterea şi în bugetul lor să ajute la salvarea vechilor biserici – monument din lemn. Proiectul a debutat în anul 2009, iar startul a fost promiţător.

Ca orice treabă românească, însă, s-a pierdut pe drum şi asta nu din cauza iniţiatorilor proiectului. “Restaurarea bisericilor de lemn necesită fonduri mari pe care nu le putem strânge prin evenimente caritabile.

Rostul acestora este de a atrage atenţia prin orice mijloace asupra acestui patrimoniu aflat în pericol. Un concert am avut în ianuarie 2011 şi în urma lui am strâns aproximativ 4.000 de euro, fonduri pe care le vom investi într-o intervenţie de urgenţă – de exemplu repararea unui acoperiş pentru o biserică sau două, depinde de problemele specifice.

Cu siguranţă, fără sprijinul autorităţilor nu vom putea salva toate aceste biserici. Au fost emise mai multe hotărâri de Guvern prin care erau alocate fonduri unora din bisericile incluse în proiect.

Aceste fonduri sunt date consiliilor judeţene, unde se blochează totul. CJ Hunedoara este partenerul cel mai puţin cooperant, care a încetat dialogul cu Ordinul Arhitecţilor din România de mai bine de un an.

În toamna lui 2009 ,CJ Hunedoara a primit fonduri cu care a achiziţionat material lemnos şi siţă pentru 12 biserici din judeţ. Ce s-a întâmplat cu aceastea, nu ştie nimeni”, a precizat Ioana Alexe, coordonatorul acestui proiect.

Se presupune că materialul lemnos achiziţionat de CJ Hunedoara se află undeva depozitat şi putrezeşte, asemenea bisericilor cărora le-au fost destinate.

Bisericile au nevoie de intervenţie de urgenţă

Cei care au demarat proiectul “60 de biserici de lemn din nordul Olteniei şi sudul Transilvaniei” sunt de părere că, în acest moment, vitale sunt proiectele de intervenţie de urgenţă, fără de care monumentele se vor prăbuşi.

De asemenea, este necesară o strategie pe termen lung, susţinută de legi care să protejeze acest patrimoniu aflat în pericol să dispară.

“Precaritatea monumentelor, dispariţia accelerată a ocupaţiilor, meşteşugurilor şi a resursei umane locale este în acord cu gradul nostru de implicare, cu investiţiile alocate de statul român şi cu blocajele existente în momentul de faţă în accesarea fondurilor structurale europene pentru astfel de proiecte. Implicarea meşterilor locali- fierari, sitari, pietrari, dulgheri – în proiecte de intervenţie de urgenţă sau de restaurare este benefică atât pentru calitatea lucrărilor de execuţie cât şi pentru recuperarea ocupaţiilor tradiţionale”, au mai spus reprezentanţii acestui proiect.

Ei cred cu tărie că, o intervenţie de urgenţă asupra bisericilor, ar putea recupera interesul comunităţilor locale pentru propriul patrimoniu şi ar putea implica meşterii locali şi revigora economic zonele rurale. Dar lucrurile ar putea decurge mult mai uşor prin implicarea reală a autorităţilor, cele în mâna cărora există fondurile necesare.

Ce s-a făcut pentru vechile bisericuţe…

Aşa cum arătam anterior, cele mai multe intervenţii s-au făcut în anul demarării proiectului, adică în 2009. Atunci, potrivit raportului de activitate, patru biserici din Hunedoara au fost acoperite cu folie provizorie, cu ajutorul unei finanţări de la Ministerul Turismului (MT).

Este vorba despre biserica “Adormirea Maicii Domnului”, din satul Alun – comuna Bunila, biserica “Duminica Floriilor”, Sat Gothatea – comuna Gurasada, biserica “Buna Vestire”, din Hărţăgani – comuna Băiţa şi Biserica “Sf. Nicolae” din satul Tomnatec, comuna Bulzeştii de Sus. De asemenea, la alte patru biserici din Sibiu a fost reparat acoperişul din ţiglă, tot printr-o finanţare de la Ministerul Turismului şi vorbim despre biserica Buna Vestire, sat Ilimbav – comuna Marpod, biserica Sf. Treime, sat Presaca – comuna Păuca, biserica Sf Arhangheli, sat Broşteni – comuna Păuca şi capela funerară din satul Jina.

În decembrie 2009 au fost achiţionate materialele necesare intervenţiei de urgenţă pentru opt biserici din Hunedoara, tot cu finanţare de la MT, adică materialele despre care vorbeam anterior că s-au pierdut din păcate pe drum.

Şi tot în 2009, din păcate, biserica din satul Tomnatecul de Jos nu a mai avut puterea să aştepte intervenţia autorităţilor şi s-a prăbuşit sub greutatea timpului. Căzută la pământ, a fost acoperită cu structură din lemn independentă, în timp ce piesele au fost inventariate şi puse la adăpost.

O altă biserică, de această dată din Pojogeni Gorj a fost salvată prin strămutare în curtea Măînăstirii Cămărăşeasca.

Între timp, CJ Hunedoara şi-a dezlegat puţin băierile pungii şi, împreună cu ajutorul venit din donaţii particulare, alte cinci biserici hunedorene au fost acoperite cu folie provizorie de protecţie, adică biserica „Sf. Nicolae”, din satul Almaşu Mic – comuna Peştişu Mic, biserica „Sf. Nicolae”, din satul Vălari – comuna Topliţa, biserica “Sf. Nicolae”, sat Dumbrăviţa – comuna Ilia, biserica „Cuvioasa Paraschiva”, sat Târnăviţa – comuna.

Brănişca şi biserica “Cuvioasa Paraschiva”, sat Sălciva – comuna Zam. De asemenea, cu ajutorul partererilor implicaţi în acest improtant proiect au fost întocmite relevee de către studenţii arhitecţi din Bucureşti şi Timişoara, în cadrul activităţilor didactice şi prin voluntariat, care au fost puse la dispoziţia filialelor OAR locale, consiliilor judeţene, Ministerului Turismului sau specialiştilor implicaţi.

În plus, s-au făcut proiectele tehnice pentru o parte a bisericilor cuprinse în raportul Fundaţiei Dala, precum şi proiectul cadru pentru conolidarea picturilor bisericeşti. Un an mai tîârziu, lucrările au continuat, dar o nouă biserică renunţă să mai lupte cu trecerea timpului şi se prăbuşeşte, chiar când se lucra la proiectul de restaurare a ei de către o echipă de arhitecţi.

Este vorba despre biserica de lemn din satul Urşi, comuna Popeşti, judeţul Vâlcea. Ministerul Turismului a fost, din nou, receptiv şi a alocat fonduri pentru vechile lăcaşuri de cult, dar sumele sunt mici, în comparaţie cu necesităţile reale. Astfel, în 27 martie 2010, Ministerul Turismului a decis alocarea de fonduri pentru continuarea lucrărilor începute în 2009.

În judeţul Sibiu ajung 140.000 euro pentru urmatoarele biserici : „Buna Vestire”, sat Ilimbav – comuna Marpod, “Sf. Treime”, sat Presaca – comuna Păuca, “Sf Arhangheli”, sat Broşteni – comuna Păuca şi capela funenară din Jina.

Pentru judeţul Hunedoara sunt alocaţi 400.000 euro pentru bisericile „Sf. Nicolae” – Sat Almasu Mic, comuna Peştişu Mic, “Adormirea Maicii Domnului”, sat Alun – comuna Bunila, Sf. Nicolae”, sat Dumbrăviţa – com. Ilia, biserica “Duminica Floriilor”, sat Gothatea – comuna Gurasada, Biserica “Buna Vestire”, sat Hărţăgani – comuna Băiţa,  “Cuvioasa Paraschiva”, sat Sălciva – comuna Zam,  „Cuvioasa Paraschiva”, sat Târnăviţa – comuna Brănişca, “Sf. Nicolae”, sat Tomnatecu de Jos – comuna Bulzeştii de Sus, Sf. Nicolae, sat Vălari – com. Topliţa, „Sf. Gheorghe”, sat Boz – comuna Brănişca, „Sf. Arhangheli”, sat Vălişoara, comuna Balşa şi „Pogorarea Sf. Duh”, sat Căzăneşti.

Se pun la punct strategii, împreună cu autorităţile locale, dar, între timp, aşa cum spuneam, bolta altarului bisericii de lemn din Urşi se prăbuşeşte, iar intervenţia de urgenţă poate fi realizată printr-o donaţie de 1.000 de lire a arhitectului Şerban Cantacuzino.

Iar în toamna anului trecut, bisericile de lemn din cadrul proiectului au primit încă 3.000 de euro, tot ca donaţii din partea OAR.

În acest an, din păcate, lucrurile au stagnat. S-au reluat negocierile cu Ministerul Turismului, pentru continuarea intervenţiilor de urgenţă, dar încă nu s-au concretizat.

De asemenea, coordonatorii proiectului au purtat discutii cu Guvernul Regional din Castilla și Leon pentru un parteneriat ce presupune iniţierea, în România, a unor colaborări intracomunitare în cadrul Fondurilor Europene Interreg IV-C, dar deocamdată aceste propuneri de parteneriat se afla in proces de avizare.

Salvate doar prin alocarea de fonduri

În concluzie, poate, am mai putea spune că vechile biserici – monument din lemn pot fi salvate, dar numai cu contribuţia noastră, a tuturor, mai ales că fac parte din patrimonial nostru naţional. Şi, extrem de important, o contribuţie majoră ar trebui să o aibă factorii de decizie, adică aceia care ţin pâinea şi cuţitul în mâini.

Carmen COSMAN

Castele la vânzare

Conacul de la Ilia

Criza face ravagii şi în rândul moştenitorilor de proprietăţi imobiliare impresionante, cum ar fi castelele sau conacele. Întreţinerea imobilelor este prea scumpă, după o asemenea perioadă de recesiune sau, în unele cazuri, retaurarea lor atinge sume ameţitoare. În consecinţă, urmaşii vechilor proprietari le-au scos la vânzare.

Cel mai mare castel din Ardeal construit în stilul classicist a fost scos la vânzare de urmaşii fostului proprietar. Este vorba despre Castelului Gyulay Ferencz din Mintia, care datează din secolul al XVII-lea, şi a aparţinut nobililor maghiari din familia Gyulay.

Înălţat pe un fost domeniu princiar, castelul Gyulay Ferencz are 32 de încăperi şi se întinde pe mai bine de cinci hectare, cu acces direct la râul Mureş.

Construit în 1642, castelul a fost proiectat anume să asigure luxul imobiliar a generaţii întregi de aristocraţi şi nobili maghiari, iar pe teren aferent sunt plantate specii rare de arbori, legenda spune că au primit numele celor mai mari scriitori maghiari.

Castelul păstrează şi în prezent forma pe care contele Ludovic Gyulay i-a dat-o în anul 1834, când a renovat imobilul, modificându-l atunci în stil clasicist.

Castelul Gyulay Ferencz din Mintia, scos la vânzare

În prezent, proprietarul castelului de la Mintia este Horvath Toldi Peter, un cetăţean maghiar, descendent al foştilor proprietari, stabilit în Australia de 30 de ani.

Un adevărat domeniu princiar care astăzi poate fi cumpărat de aproape oricine, pentru că reprezentanţii legali ai castelului au respins o ofertă venită de la un bulibaşă din Sibiu.

Evident, când spunem “oricine” ne referim doar la cei care au suficienţi bani, iar în aceasă ecuaţie nu intră şi statul roman, care a refuzat să-şi exercite dreptul său de preemţiune pentru achiziţionarea acestei locaţii.

Altfel spus, legal proprietarul nu poate să-l vândă unor terţi,  înainte de a-l fi ofertat autorităţilor române, dar pe rand Ministerul Culturii şi Cultelor, Consiliul Judfeţean Hunedoara şi Primăria Veţejl au declinat oferta.

Conform datelor oficiale, Castelul Gyulay Ferencz este monument istoric cotat la clasa A, adică de importanţă naţională şi aşa va rămâne chiar dacă va fi înstrăinat.

Vechiul han din Simeria așteaptă cumpărători

Înainte de scoaterea la vânzare a castelui, s-a făcut o evaluare a domeniului de către o societate comercială specializată şi s-a stabilit valoarea de piaţă a acestuia la cinci milioane de lei în anul 2008. Cu această valoare s-a făcut oferta de achiziţie către Ministerul Finanţelor, Consiliul Judeţean Hunedoara şi Primăria Veţel, care, toate, pe rând, au respins oferta. Dar, acum, preţul este în scădere.

La ora actuală, se poate spune că imobilul princiar din Mintia se vinde, practice, la preţ de dumping, după ce moştenitorii lui au tăiat peste 80% din valoarea de piaţă stabilită în 2008.

Ca atare, Castelul grofului Gyulay Ferencz, se vinde acum la 850 de mii de euro, dar cel care ar vrea să-l cumpere trebuie să se angajeze că îl va conserva aşa cum se cuvine.

Castelul a fost scos la vânzare şi pentru că, aşa cum au reliefat calculele, aducerea castelului la forma iniţială presupune o investiţie de circa un milion de euro, bani de care actualul proprietar nu dispune.

Ziduri cu valoare de patrimoniu

Bătrânul Han Piski aşteaptă cumpărător

Şi bătrânul Han Piski din Simeria veche aşteaptă încă un cumpărător. Clădirea – monument istoric a fost construită în urmă cu 250 de ani care şia fost martor mut al unor importante evenimente din istoria noastră, dar acum este mai mult o ruină care abia mai aminteşte de gloria de altă dată.

Clădirea este de vânzare şi actualii proprietari speră să găsească pe cineva să o cumpere şi să o restaureze. Hanul Piski – care şi-a luat denumirea după numele pe care îl avea Simeria Veche în secolul XIII, sau Barul Drina cum era cunoscut mai în zilele noastre – se află situat, la doar câteva zeci de metri de Drumul Naţional 7 şi mai păstrează încă sobrietatea clădirilor din vechiul Imperiu Habsburgic.

Imobilul a avut o serie de proprietari, nobili ori ţărani înstăriţi şi a fost chiar şi în proprietatea baronului Gyorgy Banffy, fost guvernator al Transilvaniei şi descendent al uneia dintre cele mai vechi şi mai importante familii nobiliare ardelene.

În 1784, în drumul lor spre Cetatea Devei, răsculaţii au incendiat casa, dar a ars doar acoperişul, construcţia fiind în majoritate din blocuri de piatră, cărămizi şi var nestins.

Conacul din Ilia

Grosimea zidurilor este 85 de centimetri, iar a pivniţelor de 250 cm, cu boltirea barocă. Intrarea se face, ca şi în urmă cu mai bine de 250 de ani, din stradă, printr-o poartă care despărţea cândva incinta stabilimentului în două aripi şi la fel ca vechile construcţii de acest gen, are şură încorporată.

Hanul Piski apare menţionat în mai multe scrieri istorice şi a stârnit chiar interesul împărarului Franz Josef, care s-a oprit aici la o cafea.

Despre acest monument a scris academicianul David Prodan în lucrarea sa Răscoala lui Horea şi, pe lângă menţiunea istoricului, există şi o replică literară a lui Jokai Mor, în romanul Sărmanii bogaţi, un roman de succes al din 1860. Şi tot Haul Piski a trecut prin revoluţia de la 1848 sau prin cele două războaie mondiale.

Actualul proprietar a dobândit hanul în 1996, şi cere şapte sute de mii de euro pe clădirea monument. Problema e că ultimele renovări au fost făcute în urmă cu mai bine de 30 de ani, aşa că în imobil trebuie băgaţi bani buni pentru a-I reda strălucirea de altă dată.

Castelul din Mintia

Potrivit administratorului public al oraşului Simeria, Adrian Bozdog, edilii simerieni intenţionează să cumpere imobilul pentru a-l restaura şi a-l include într-un circuit turistic, cerând în acest sens ajutorul Ministerului Culturii în anul 2009, de unde încă aşteaptă un răspuns.

Conacul din Ilia caută proprietar

Şi la Ilia există un conac care îşi caută proprietar. Pe un domeniu întins pe trei hectare, conacul scos la vânzare a fost construit în urmă cu mai bine de 150 de ani, iar actual lui proprietar este omul de afaceri Ionel Olteanu.

Vechiul imobil a aparţinut unui rabin până în perioada comunistă, când acesta a fost nevoit să fugă din ţară. Draperiile şi scara interioară sunt păstrate încă de la inaugurarea conacului, dar în timp acesta a fost restaurant.

Conacul se întinde pe o suprafaţă de 3295 de metri, suprafaţa construită fiind de 345 metri pătrați. Vechiul imobil a fost scos la vânzare pentru suma de un million de euro.

Carmen COSMAN